93,058 matches
-
cu un pește mort în sacoșă, la fel ca toți ceilalți. Fără să-și dea seama, se așeză la rând, dar își reveni când zări un mic detașament de patru soldați cu un câine. Se rușină chiar. Oamenii și-au întors tăcuți privirile de la soldați. Se uitau acum la propriile picioare sau în gol. Profesorul își aduse aminte cu disperare de cabinetul său, de cărți și de căldura șemineului electric. În fața blocului său, în parcare, se vindeau brazi de Crăciun. Se
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
sunet care imită împușcătura. «War», repetă. Profesorul porni șovăind spre toaletă și se trezi în ușa bucătăriei. I se făcu rău de la aerul închis.Atingerea delicată a gospodarului îl îndreptă spre baie. Profesorul închise ușa după el, iar când se întoarse, observă în cadă înotând un pește mare. Era viu. Nu-și putea crede ochilor. Se ținea de nasturele de la palton și privea direct în ochiul plat al peștelui de sub apă. Se simți încarcerat de privirea lui. Peștele își mișcă leneș
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
ce spectacol! Doar spectacol, vai! Natură infinită, unde-mi dai Tu sînii să-ți cuprind? Izvoare De viață, care țin cer și pămînt, Spre care tinde-un piept flămînd - Voi curgeți și-adăpați, și-n van tînjesc eu oare? (Nemulțumit, întoarce filele cărții și zărește semnul Duhului Pămîntului.) Mă mișcă altfel acest semn, din plin! Duh al Pămîntului, mi-ești mai aproape; Simt forțe-n mine dînd să scape, Ard, parcă-aș fi băut nou vin. Simt că-ndrăznesc să ies
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
lumină. Și iute umblu,-n propriul meu desfăt, Cu soarele în față și bezna îndărăt. Corul Cîntec funebru Singur, nu! De-ai fi oriunde! Căci noi te cunoaștem, parcă; Orice inimă-ți răspunde, Ziua-ți cînd nu-i să se-ntoarcă. N-am prea vrea noi tînguire, Pizmuim destinul tău: Cîntăreț, erou din fire, Mare, sub semn bun sau rău. Te-ai născut să ți se-arate Fericirea pe pămînt; Prea devreme, din păcate, Floarea tinereții-ai frînt. Ageri ochi să
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
și care avea să mă Însemneze pentru totdeauna, explică peste ani temeritatea uriașei Încercări la care m-am supus, o supunere nețărmurita, plăcută ca-n dragoste, atunci când am Început să traduc Divină Comedie”, s-a destăinuit ea mai tarziu. Ne Întoarcem la Eminescu. De apreciat este și volumul „Poesie d'amore", tradus de prof. Mario Ruffini, apărut la Torino, În 1964 În splendide condiții grafice pentru a celebra, astfel, Centenarul Catedrei de Limbă și Literatura Română de la Universitatea din Torino. Blaj
Eminescu și Leopardi, mucenici ai neamului lor. In: Editura Destine Literare by Ioan Barbu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_298]
-
odată cu ea pînă a întrecut-o. Cum să trăiești cu o frică mai mare decît tine? Altă voce: Aglaja locuia concomitent în două lumi, în trei, în cîte lumi vrei și toate lumile sînt în străinătate, spunea. Trebuia să se întoarcă acasă, nu? Toți cei care au citit-o după ce s-a sinucis spun că finalul ei era previzibil, că textele ei ne avertizau, că se simțea disperarea în ele, că erau un strigăt de ajutor. Eu am văzut altă Aglaje
La Timișoara, Aglaja ne-a vorbit românește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13074_a_14399]
-
Foarță. Îl ascult declamîndu-și versurile, ciudatele alcătuiri verbale de o muzicalitate impecabilă și-n urechi îmi cîntă vocea germană a lui Oskar Pastior. Nici unul din ei nu s-a întîlnit cu poezia celuilalt și, culmea, nu știu ce mînă nevăzută le-a întors ceasurile să sune la aceeași oră. Poezia e peste tot printre noi. Răsfoiesc o carte elegantă într-un format înalt și îngust cu coperta verde ca bentița din părul Aglajei: Povești pentru Aglaja, volum conceput, îngrijit și prefațat de Sorina
La Timișoara, Aglaja ne-a vorbit românește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13074_a_14399]
-
mai goi decît sîntem./ Femeia fără să vrea își lăsase pardesiul cu fața deschisă spre interior/ obligată să asiste la ritualul/ ce avea să se desfășoare. Cealaltă haină mai discretă și mai temătoare,/ dar cine știe cîtă impasibilitate ascundea,/ era întoarsă cu spatele, vorbind de niște umeri puternici, bărbătești./ O tăcere dușmănoasă ne încleștase gurile, priveam inexpresiv,/ mîinile erau antrenate în gesturi/ cărora nu voiam să le dăm nici o semnificație” (Drumul cel mare). “Inima” blamată, într-o formulă faimoasă, de către Edgar
Lupta cu artificiul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13060_a_14385]
-
reproș telefonul, cînd iată că acesta începu să țîrîie timid, fiind pe dată oprit, sunet care făcu să apese dureros peste inima deja goală a Barbarei toată liniștea de moarte a acelei dimineți. Simți că-i piere curajul și își întoarse dezgustată privirea de la locul unde zăcea telefonul, ca o langustă albă adormită și nemișcată, agățată stupid în furculiță, incapabilă să-i vină în ajutor. Cît este de odihnitoare, spuse Barbara, o dimineață întreagă fără telefoane. Cine vrei să telefoneze? Toată lumea
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
pe care tocmai o descoperise în mîinile fiicei sale. A, nu, nici vorbă! zise la rîndu-i fata, imitînd tonul mamei sale. Știi bine că manichiurista ți-a interzis să te mai atingi de unghii. Barbara recunoscu făcînd mutre, apoi se întoarse să se întindă pe divan. Că manichiurista mă calcă pe nervi, treacă-meargă! Că Miss Andrews mă calcă pe nervi, treacă și asta de la mine! Că fiica mea, Veronica, mă calcă pe nervi, iarăși bine! Dar nu Fred Astaire! Basta cu
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
E drept că privitorul avizat caută apropieri de unii maeștri ai penelului. Uneori gândul te duce la Kandinsky și la Delaunay, alteori la Leger și Mondrian, sau Klee și Malevici. Dar cum aceștia, până la urmă, au fiecare ceva specific, ne Întoarcem la Maia Martin, tânăra pictoriță care iubește toate culorile lumii, dar are vocația ineditului. Artistă caută formele esențiale, uneori Într-o presupusă geometrie a spațiului, alteori Într-o sinteză a unor elemente insolite, eliberând visarea și fantezia, Într-o simbioză
MAIA MARTIN Primiţi-mă cu iubire. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Dorel Schor () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1555]
-
rostogolesc înțelesurile rîvna cui le-mpinge-ncoace? pe corzile viorii melodioasa indiferență a respirației tale e suficientă odihnă alunecarea lacrimii în mîna ta o carte cum o casă nelocuită. Inima Inima părăsită de Lume scriind se regăsește și astfel se-ntoarce iarăși în Lume apoi se așează pe pat alături de tine toarce cum o pisică. Autumnală Din ce în ce mai frig afară o casă temătoare în care ți se usucă limba natală aidoma unui șirag de fructe puse la uscat un oracol te mîngîie
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8981_a_10306]
-
parfumul trandafirului se reduce la forma inițială... Amarul Tîrg Ce gust de rachiu au fațadele unor case vechi trebuie să-ți învelești conversația grijuliu în argilă cît întuneric răcoros se-adăpostește-n unele nume bistrouri expirate cum cutii de conserve vechi se-ntoarce editorialul agramat pe partea cealaltă cum un om adormit frunzișul reavăn al Parcului semnează bulevardul cu-ntîmplătoarea-i aripă întinde-ți musculatura bustului pe manechin cum o haină nenumăratele defăimări îți irigă obrazul cum un ogor harfa fricii adună biografiile noastre risipite
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8981_a_10306]
-
făcea campanie la votul din 1908. Iar acum ocupă scena progenitura boiernașului din Titulești! Nu mai există politicieni de finețea și eleganța Conului Alecu Marghiloman. Orice învârtit de talia unui Costea Bratu din Fundulea poate conduce România. După dejun, mă-ntorc spre capul Podului la maestrul Gică Hristescu, cel care mi-a croit fracul. Aleg pentru costum o stofă englezească, ușoară și moale ca foaia tutunului de pipă. Asortez la culoare și o pereche de pantofi din pânză văzuți la Tănase
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
Macca, răsfoiesc hârțoagele anticăriei Pach. Dau peste o interesantă stampă cu hanul Câmpinencei ars chiar pe acest loc. Sunt smuls brutal de yankeul Comarnescu din studiul desenului; îl însoțesc la Capșa. Nu-l înțeleg - să treci oceanul și să te-ntorci la autorlâcuri autohtone. Înverșunare și prostie. Așa pare, dar el știe ce spune: America nu e țară pentru leneși și coconași, tot pe Dâmbovița e mai dulce. Când masa noastră se umple, trecem la știrile din politica națională: remanierea guvernului
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
reușesc un ton desăvârșit. Merg pe jos până la Casa Cesianu, în care se adăpostește Societatea Academică. De pe la Atheneu mă urmărește un roquet cu privirea ațintită asupra ghetrelor mele. Lătrătorul se apropie tot mai mult, vrea să mă apuce de gleznă. Întorc mereu capul, ridic bastonul, încerc să-l țin la distanță. N-aș risca să-l lovesc, ar putea sări bucățele din încrustăturile lemnului. Asta m-ar mâhni peste măsură, nu mai găsești sidef în București. Sunt nevoit să mă refugiez
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
ies în malul gârlii. }in apoi Calea spre centru, ajung în pasagiul Macca; intru în anticărie și răsfoiesc ici-colo până mă încălzesc puțin. Nu-mi scot mănușile cât dau fila, sunt unii cu tot felul de bacili în ei care întorc paginile cu degetul muiat în salivă. La 11,30 închei bucla la Capșa, mă afund în vorbăraia deversată de talentații locului. Niciunul nu mă bagă în seamă, fiecare în parte e mulțumit de el, iar toți împreună sunt satisfăcuți de
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
sunt satisfăcuți de dimineața asta - au pus deja pe hârtie câte o strofă, câte o frază uluitoare pentru posteritate. Acum au chef să se strângă de beregată. J'ai donné dans un guepier; mă trag mai la margine. Și iată, întors de la cafenea, sunt mulțumit că am fost văzut! Că am iradiat eleganță în mijlocul unei duzini de scriitorași mototoliți și agitați, mirosind care a ceapă, care a usturoi, puși în fața calmului și a completului meu impecabil, bleu-gris cu puțin alb la
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
cititorii nu le bagi sub nas articole kilometrice sau poezii din care ideile lipsesc, nu alergi după cuvinte care nu se leagă, o harababură, o vorbărie chipurile savantă, filozofică cu care se Împăunează poetul sau „lectorul”, și atunci trebuie să Întorci foaia. Trebuie să știi să alegi, pentru că o revistă formează gustul pentru literatură și frumos, iar cititorul trebuie să absoarbă din ea informații clare, fără să aibă nevoie de un dicționar de neologisme sau de un clarvăzător. Cum să vrea
PRIMĂVARA SCRIITORILOR DIN DOMNEȘTI LA BIBLIOTECA JUDEŢEANă ARGEŞ. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Catrinel Popescu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1551]
-
pus de toate, Să recunoști pe când vei fi pământ Tiparul însuși al ființei tale! Țărm Mai strig, și luntrea întârzie. încolo, peste Râpa Morii, închipuiri și poezie... Aud cum se destramă norii E-o zi, și nici nu știu ce zi e, întors prin veacuri și istorii în apa tulbure verzie... Aud cum se destramă norii Și în răchiți, ce frenezie, Și-n plopi, ce patima culorii! Mai strig, dac-o mai fi să vie... Aud cum se destramă norii Frescă Un fulg
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/9049_a_10374]
-
sfârșitul lunii septembrie 1944. Printre cei plecați se aflau lt. av. Ionică Voiculescu, sergenții aviatori Dumitru Istrate, Ionescu Vasile și cel mai tânăr dintre toți, Nicolae Crivăț. În jurul orelor 10 dimineața comandantul Escadrilei 113 cpt. aviator Ion Goranescu s-a Întors de la Statul Major al Aerului având În mână un plic mare de culoare galbenă, plin de sigilii. Acest ofițer rezervist care a condus Escadrila de la Începutul războiului pe toată perioada luptelor, era cu câțiva ani mai În vârstă decât ceilalți
Destinul unui pilot Sublocotenent aviator Theodor Lisaniuc. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by George Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1542]
-
drumuri existențiale sau spirituale, adeseori În chip de ricoșeuri diferite ale uneia și aceleiași primejdii sau speranțe, sau, pentru un timp, amândouă. Așa mi s-a Întâmplat când am citit În cartea Memorii a mitropolitului Bartolomeu Anania că prin 1958 ”...Întors la București, m aș fi apucat să scriu de Îndată piesa dacă n ar fi căzut, ca un trăsnet, o veste: fuseseră arestați părintele Veniamin Nicolae, fostul stareț al Polovragilor, și părintele Tit Moldovan, urmașul său. Curând aveam să aflu
Întâlniri cu Bartolomeu Anania. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Nicolae Stroescu-Stânişoară () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1556]
-
apropiasem cu puțin timp În urmă, pe durata unei conversații de o oră și jumătate În grădina restaurantului «Continental». Spiritele s-au calmat, oaspetele ne-a recomandat să fim realiști și ne-a făgăduit sprijinul” (Bartolomeu Anania, Memorii, p. 685). Întors la München mă bucuram acum de posibilitatea unor comunicări la telefon cu Valeriu Anania, adieri benefice pentru osmoza mea spirituală cu Țara, care pornise să se Înnoiască prin regăsire. Căci la capătul firului se găsea acest călugăr scriitor, printre altele
Întâlniri cu Bartolomeu Anania. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Nicolae Stroescu-Stânişoară () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1556]
-
ÎN VIAță pe care cu un gest elegant și sigur l-ai aruncat în râu cât de repede s-a dus dracului ascunzându-se sub bolovani dimineața are muchii tăioase noaptea are muchii tăioase visul are muchii tăioase să te-ntorci în răscrucea de unde aurie se vedea vârsta de-acum e timpul să pornești să ridici lespedea sub care fără glas vorbesc mii de chipuri ce-ți seamănă prea bine lacătele sunt ruginite și grele nu te ostenești inima are muchii
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9096_a_10421]
-
Lirismul sau curat și elevat, de o simplitate savanta, folosește un sever filtru cultural, poetul-receptacol impunînd tocmai prin forță originalității. Sub cupola acestei lirici, amestecînd mulți afluenți și folosind tipare de Împrumut, răsună doar o coardă, forînd Încăpățînat cîteva teme, Întoarse obsesiv spre tensiunea conceptelor antitetice: iubirea și extincția. Cezar Ivănescu nu este un colonist, anexînd universului sau liric noi teritorii; nu este, În pofida virtuozității formale, un poet-orchestră, dar cîntecul sau suav și terifiant, de rafinament filigranatic trădează grijă și superbia
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]