3,274 matches
-
oră, apoi se ridică de pe pernă, spunând: — Ei bine, atunci am să vă aștept răspunsul. — Vi-l voi da după ce mă sfătuiesc cu Seniorul Nagaharu și cu ceilalți generali, replică Goto, ridicându-se și el. Astfel, modul cum se desfășurase întrevederea din noaptea aceea sugera că negocierile urmau să fie încununate cu un succes mai presus chiar și de speranțele lui Kanbei și ale lui Hideyoshi - dar trecură cinci zile, apoi șapte, zece și încă nu apărea nici un semn de răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lăsat să aștepte afară. Rezervele de soiul ăsta mă plictisesc îngrozitor, bombăni Nobunaga. Când îi ceruse guvernatorului să-și aducă și fiul, o făcuse în chip vădit cu scopul de a conversa după pofta inimii, nu de a avea o întrevedere oficială între senior și vasal. Totuși, nu-i ordonă lui Nagato să-și cheme fiul înăuntru. — Mă întreb ce s-o fi întâmplat cu musafirii noștri din Hakata, spuse el. Se ridică și intră în templu, lăsându-i pe Nobutada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se părea că bătrânul Kumohachi asurzise îngrozitor și nu putea auzi decât jumătate din tot ceea ce-i spunea Katsuie. Și, indiferent ce se vorbea, bătrânul părea să nu înțeleagă, repetând doar aceleași și aceleași răspunsuri, la nesfârșit. Cu sentimentul că întrevederea lor era o adevărată vânare de vânt, Katsuie nu putea să nu se simtă vexat de motivele ascunse ale lui Hideyoshi de a-i fi trimis un războinic atât de senil și surd ca sol oficial. Oricât de mult îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
generali se deplasaseră, de câteva ori, între Hideyoshi și provincia lor natală, Echizen. Conținutul scrisorilor trimise le era necunoscut chiar și mesagerilor, dar, în cele din urmă, Niwa făcu el însuși o călătorie de taină la Kiyosu și avu o întrevedere cu Ieyasu. Asemenea tratative, însă, se desfășurau în cel mai strict secret. Singurii oameni care știau despre ele, din partea lui Hideyoshi, erau Niwa și cei doi generali ai săi. La propunerea lui Hideyoshi, Ishikawa Kazumasa deveni intermediar. Până la urmă, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
peste doar câteva săptămâni. Reușisem deja să pun mâna pe o altă ofertă de slujbă din partea unei mari edituri - ca rezultat al multor excursii în New York City, în mașina amărâtă a lui Bea - dar, când am izbutit să obțin o întrevedere cu legendarul Jackson Mayville, i-am spus tipului de la Resurse Umane de la cealaltă companie că mai am nevoie de ceva timp ca să-mi evaluez toate opțiunile. În fond, era vorba de Jackson Mayville. Omul care editase unele dintre cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
s-a întâmplat? — Ce s-a întâmplat? a zbierat ea la mine, cu motoarele deja ambalate la maximum. De ce nu-mi spui tu ce s-a întâmplat? Acum eu îți dau raportul ție? Of, Doamne. N-avea să fie o întrevedere plăcută. Oare chiar greșisem cu ceva, sau Vivian o luase razna de tot? M-am așezat și am așteptat să aflu, simțindu-mă ciudat de calmă. Un calm care-mi aducea aminte de prima întâlnire cu Dawn și Graham. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
-și prada în teritoriul mult mai familiar al aberațiilor sexuale. Scoase din contextul lor, da, replică Wilt, evitând capcana. Iar pe cele de plastic le puteți lăsa în context și tot mi se par dezgustătoare. Atunci când doctorul Pittman puse capăt întrevederii, nu știa sigur ce să creadă. Se ridică în picioare, stors de puteri, și se îndreptă spre ușă. — V-ați uitat pălăria, domnule doctor, îi spuse Wilt, întinzându-i obiectul pomenit. Iertați-mă că vă întreb, dar pălăriile vi le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
flancată de vreo zece scaune. În fund, o masa mica, plina de hârtii, un scaun în spate, unul în față. Dominic se așeză, grăbit, fără a aștepta invitația. Femeia rămăsese o clipă în picioare, vrând parcă să lichideze mai repede întrevederea, dar se așezase, în cele din urmă. Da, da, Anul Handicapaților. Tocmai ni s-a comunicat să nu mai întrebuințăm această expresie. Mă rog, O.N.U., da, da, Organizația Națiunilor Unite, sigur, așa s-a decis, dar organele noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Da. Și mă bucur că pot să vă informez că am vești excelente. Să nu crezi că nu ți-am urmat sfatul, Nathan. I-am spus lui Gordon că încep să am dubii și că, dacă nu-mi aranjează o întrevedere cu evazivul domn Metropolis, mă retrag din afacere. — Și? — L-am cunoscut. Gordon l-a adus la anticariat și l-am cunoscut. Un tip foarte interesant. Abia dacă a scos două vorbe, dar am știut imediat că mă aflu în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
înmuiați regulile ca să ajutați un copil. N-aveam de gând să-i spun ce gândeam cu adevărat. Îmi plăcea sau nu, eram încă enoriașă în tâmpita lui de parohie și trebuia să mă prefac convinsă de ce spun. Am crezut că întrevederea a luat sfârșit, dar, când m-am ridicat să plec, a întins mâna dreaptă și mi-a făcut semn să mă așez la loc. Am fost cu ochii pe tine, femeie, mi-a zis, și vreau să știi că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
așezându‑se. — Nu. Am avut o întâlnire, dar s‑a terminat. Mă uit interogativ în jur. Luke nu e cu tine? Abia dacă mai apuc să‑l văd de la o vreme! Michael clatină din cap. — În dimineața asta are o întrevedere cu cei de la JD Slade. Ei fac jocurile. Un chelner vine și ia farfuria lui Greg, iar Michael comandă un cappuccino. Când chelnerul dispare, se uită întrebător la cea de‑a doua gaură a puloverului meu. — Știi, nu, că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Beijing, unde își ține frecvent întrunirile. Aștept cu zilele și într-un final „mă întâlnesc din întâmplare” cu el. E cu tovarășii săi și îmi dau seama că nu e încântat să mă vadă. Îl întreb dacă putem stabili o întrevedere. Fără tragere de inimă, fixează o dată. E frig și plouă. De zile în șir port aceeași pereche de sandale ude. Mi s-au murat picioarele și noroiul îmi acoperă gleznele. Ne întâlnim într-un parc. Râul e magnific, dar înghețat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
larg zâmbet al meu. Ca să am grijă de rochia albastră, port o haină veche. În felul ăsta mă simt liberă să dau din coate ca să-mi fac loc în autobuzele aglomerate. Iau cu mine rochia albastră și mă schimb înainte de întrevederi. Mă schimb la loc în haina veche după întâlnire. Din cauză că adesea îmi chiorăie mațele în timpul discuțiilor, beau multă apă. Trebuie să-mi ascund picioarele, căci mi se umflă de la atâta mers pe jos. Și, cu toate astea, întâmpin alte respingeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
să se mute în zonele muntoase îndepărate. Mao refuză să vadă pe oricine se plânge în legătură cu părăsirea pământului natal. Pentru a nu-i primi, o invită pe Fairlynn în peșteră, la o discuție și la taifas. Soțul meu e în întrevederea cu Fairlynn de azi-dimineață. Pălăvrăgesc de la politică la literatură, de la bronzul antic la poezie. Bol lângă bol și pachet lângă pachet, cei doi toastează cu vin de orez și fumează țigări. Încăperea e ca un coș de fum. După ce o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
colțul din dreapta, și se apleacă peste bară. Scoțându-și șapca, lovește din brațe și strigă: Trăiască poporul meu! Sunt gata să mă cațăr pe un munte de cuțite pentru tovarășul președinte Mao, se jură tânărul Kuai Da-fu la o întrevedere pe care a aranjat-o Doamna Mao pentru ca el să-l cunoască pe Chun-qiao. Lui Chun-qiao nu-i ia mult să-l lumineze. Când o să vină timpul? întreabă Kuai Da-fu. Ascultă-ți chemarea inimii, îi răspunde Doamna Mao. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Ce ne învață tovarășul președinte Mao? Smulge buruienile din rădăcină. Așa vezi. Caută cea mai mare rădăcină, zice Chun-qiao. Avem nevoie de o mare izbândă, aprobă din cap Doamna Mao Jiang Ching. * Miezul nopții, 13 ianuarie 1966. Mao are o întrevedere caldă cu vicepreședintele Liu la Palatul Poporului. A doua zi, Liu e arestat și reținut peste noapte de Gărzile Roșii. Nu e sfârșitul lui Liu, dar este un pumn zdravăn în stomac. În lumea lui Mao, te afli într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
fără să tragă un singur cadru pe rolă. Pe măsură ce trec zilele, se răspândește un zvon: Dacă nu trimite Mao o garnizoană, n-o să fie nici un film. Îi spun lui Mao de zvon. E o zi caldă de mai. El ține întrevederi private la Palatul Poporului. Nu pot să mănânc, mă întâmpină el. Mă omoară dantura. Discut deciziile cu prietenii. Mă uit la el. Are fața și mâinile vizibil umflate. Ce s-a întâmplat? întreabă el. Îmi fac griji pentru sănătatea ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
va fi oare de acord cu acțiunea? Ar putea ea să se întoarcă împotriva lor? 6 octombrie. Hua Guo-feng o cheamă pe Jiang Ching să se întâlnească după-amiază în Sala Milei. Secretara lui Jiang Ching, Micuța Lună, întreabă despre motivul întrevederii. Publicarea celui de-al cincilea volum al operelor răposatului președinte. Răspunsul e dat fără vreo ezitare, pe un ton măgulitor. Tovarășa Jiang Ching va absenta. Vocea Micuței Luni e scăzută, dar clară. Îi voi transmite mesajul cât mai repede posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
gândit-o nici o clipè, Ar fi minunat, se entuziasmeazè el, redevenind directorul Institutului de cercetare și proiectare, am putea dezvolta niște proiecte împreunè, chiar te rog sè faci tot posibilul, Matei, dar despre asta mai discutèm, Bine! eu, înțelegând cè întrevederea noastrè a luat sfârșit, mè ridic de pe scaun, dar el pare sè mai aibè ceva sè-mi spunè, Ah, bine cè mi-am amintit, o mai ții minte pe doamna de la Muzeu, Da! eu clètinându-mè de emoție și, ca sè nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
mâine se va duce la Cancelaria Ceceului, la Biroul de Documentare-Informare, să lase și acolo rapoartele, să fie sigur că se contrabalanzează cu raportul mitocanului ăstuia! Dar, până atunci, se grăbește să-i dea replica: — Aceasta a fost doar prima Întrevedere, tovarășul colonel! Cu toate precauțiile lui Traian Manu, a doua seară misiunea era realizată. L-am auzit, În prima seară, pe colaborator cerându-i să-l Învoiască a doua zi mai devreme. Și atunci, fără să Îl mai anunț dinainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
găseau? — Ei Îți știau programul mult mai bine... — Da, poate... Oricum, de milă, de silă, am acceptat Într-una din ultimele zile să-mi strecor Într-un program teribil de aglomerat o vizită la familia Dobrotă acasă. A fost o Întrevedere pe fugă, pentru că jos mă aștepta mașina trimisă de prietenul Alexandru ca să mergem la recepția de la Institut. Privirea Christei alunecă victorioasă peste mașinile din parcare, uite-o. * — Cristian locuia tot În casa familiei Dobrotă, de fapt doar În două camere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
nostru de documentare, Împreună cu adresele finanțatorilor, tipografiilor, redactorilor. Au fost solicitate de sursa noastră, Emilian, ca vicepreședinte al Academiei. De aceea au Închis ochii și grănicerii. Altceva? Ce tabel e ăsta? — Tabelul cu telefoanele și adresele persoanelor care au solicitat Întrevedere cu Manu Traian În seara conferinței. Ne-au fost puse la dispoziție de sursa Bădescu. Întrevederile nu s-au efectuat, adresele s-au sustras Înainte. — Era mai bine dacă se efectuau, doar să știm și noi de ele! Agentul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
vicepreședinte al Academiei. De aceea au Închis ochii și grănicerii. Altceva? Ce tabel e ăsta? — Tabelul cu telefoanele și adresele persoanelor care au solicitat Întrevedere cu Manu Traian În seara conferinței. Ne-au fost puse la dispoziție de sursa Bădescu. Întrevederile nu s-au efectuat, adresele s-au sustras Înainte. — Era mai bine dacă se efectuau, doar să știm și noi de ele! Agentul nostru Bădescu și-a luat-o În cap, ne face program. Mai temperează-l un pic, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
fi plecat la timp, ar fi avut și el aceeași soartă. Un dangăt puternic îl făcu să frisoneze. Dar nu pentru că ar fi bătut prea tare clopotul de la Mitropolie. Va fi silit să plece și de aici. La sfârșitul acelei întrevederi, în zorii zilei, chiar înainte de a-i adresa cuvintele de despărțire, Galib îl privise într-un fel ciudat. Și în ochii lui Manuc citise mai multă compătimire ironică decât simpatie. ― Îți datorez o grămadă de bani, Manuc Bei. Sper să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu cât știau bine că dragomanul nu le putea accepta. Dacă ar fi acceptat, toată familia lui aflată la Istanbul ar fi ajuns la cheremul turcilor. Iar turcii nu se gândeau prea mult atunci când tăiau capete. Iată de ce, la finalul întrevederii, refuzul dragomanului fu primit cu o înclinare politicoasă. Nimeni nu insistă. Doar Galib efendi, șeful delegației turce, îi arătă o nesperată prietenie, îmbiindu-l cu mierea pe buze să pornească sub protecția lui spre Istanbul. Marele dragoman ezita. Auzise că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]