2,365 matches
-
a apucat, pentru că erau să-l răstoarne boii. 7. Domnul S-a aprins de mînie împotriva lui Uza, și Dumnezeu l-a lovit pe loc pentru păcatul lui, și a murit acolo lîngă chivotul lui Dumnezeu. 8. David s-a întristat că Dumnezeu lovise pe Uza cu o astfel de pedeapsă, rupîndu-l pe loc. Și locul acesta a fost numit pînă în ziua de azi Pereț-Uza (Ruperea lui Uza). 9. David s-a temut de Domnul în ziua aceea, și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
Slujitorii lui David s-au temut să-i dea de veste că a murit copilul. Căci ziceau: Cînd copilul trăia încă, i-am vorbit, și nu ne-a ascultat: cum să îndrăznim să-i spunem: "A murit copilul?" Are să se întristeze și mai mult." 19. David a băgat de seamă că slujitorii lui vorbeau în șoaptă între ei, și a înțeles că murise copilul. El a zis slujitorilor săi: "A murit copilul?" Și ei au răspuns: "A murit." 20. Atunci David
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
adevărat că Luke era pe cât de îngrozitor îl descrisesem eu. Chris n-a mai reapărut. Am tot supravegheat ușa întrebându-mă unde se dusese cu Misty. Și ce făceau. Nenorociții! Dar nu exista nici cea mai slabă șansă să mă întristez pentru că Mike și întreaga bandă erau foarte interesați de viața super-stresantă pe care o avusesem în New York. Și la serviciu erai foarte ocupată? m-a întrebat Eddie. Toți s-au tras mai aproape de mine. Ochii le străluceau de interes. — Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
la zece. A, și vii diseară să vedem Burlacul din Kiev? Numai dacă se difuzează la trei dimineața. — Offf! Ce păcat, Claire. Sunt ultimele cinci episoade! Iar Harry crede că majoreta din Dallas ascunde ceva. Cuvintele lui Bea m-au întristat. Fiindcă eu habar nu aveam cine era majoreta din Dallas. Am închis telefonul și m-am întors către calculatorul în a cărui strălucire rece și albăstrie, ca a safirului, mă scăldam de săptămâni întregi. Bea avea parte de ceremonii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de nesăbuită. Iar editura n-a publicat decât un tiraj limitat, așa că n-am reușit să mai găsesc un alt exemplar. — Sunt sigur că, într-o zi, o să mai pui mâna pe un volum, m-a încurajat Luke. — Sper. Mă întristam numai gândindu-mă la asta. I-am dat prosoapele lui Luke, iar el mi-a zâmbit, închizând ușa băii. * * * Oamenii mănâncă supa de piure de unt cu crema de cidru? s-a agitat Harriet. Suzanne, ți-am spus că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
s Ashes a lui Frank McCourt a fost un succes imens și nu cred că s-a distrat cine știe ce când a scris-o. Continui să scriu. Tatăl țipă la fiul său, folosind multe cuvinte urâte, și chiar încep să mă întristez rău. Cu cât scriu mai mult, cu atât devin mai negativistă. Ajungând la momentul în care tatăl își bate cu bestialitate fiul, ochii mi se umplu de lacrimi. Iar când băiatul urlă îngrozit, încep să-mi curgă pe obraji. Destul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
mi-era Marea, încât și pe Antonia o cunoscusem tot la munte, într-o minivacanță de unu mai la Predeal. Urcasem la Susai, după o băută monstruoasă la gazda noastră cu prietenii din București, una din acele seri care o întristau pe gazdă: vezi Doamne, femeia dormea toată ziua singură acasă, învia după șase seara când se întorceau turiștii, și la zece-unșpe, cu un chef de vorbă homeric, urca prin camerele de la etaj să ne citească din poveștile ei adunate într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ca fata lui. Las’ că are tata grijă! rânjește de pe peron, cu un aer care nu prevestea nimic bun. Pentru tren a trebuit tot Ilie să-mi dea banii. Dădusem un ultim tur pe la crâșma lui Ali, numai ca să mă-ntristez. Tanger, care părea să aibă multe să-mi spună, amuțise ostentativ la intrarea Francezului, anunțată de clinchetul clopoțelului de deasupra ușii, care-l anunța pe fiecare nou-venit. Toți clienții obișnuiți parcă amuțiseră cu nasul în scrumierele pline de mucuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
care‑mi spune ce trebuie să aud, chiar dacă nu‑mi face nici o plăcere. Ar fi trebuit să am încredere în tine de la început. Am fost... nu știu. Arogant. Tâmpit. Pare atât de posomorât și de necruțător cu sine, că mă întristez. — Luke... — Becky, știu că ai cariera ta, și respect asta. Nici măcar nu te‑aș întreba dacă nu aș crede că asta ar fi bine și pentru tine. Dar... te rog. Se întinde peste masă și își pune mâna caldă peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
rău. Îți pierzi cele mai bune calități. Ești influențată de ce are Shanghaiul mai rău. Te-ai lăsat păcălită de superficialitatea lui. Îmi fac griji pentru tine. Te distrugi singură. Tu nu-ți dai seama pentru că ai o educație slabă. Mă întristează asta și-mi pare rău pentru tine. Faci pe deșteapta în toate ocaziile neimportante, dar pierzi marile bătălii. Pierzi. E ca și cum ți-ai acoperi urechile atunci când furi un clopot - crezând că nimeni nu o să te audă. Știi în ce te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Sunetul chibritului cu care-și aprinde țigara. Nu îi plac brichetele moderne. Îi plac chibriturile mari, din lemn. Îi place să privească cum arde chibritul până când îi atinge degetele. Îi place să privească felul în care crește capătul ars. Mă întristează faptul că am ajus să-i cunosc toate micile obiceiuri. Fumul plutește încoace. Usturoiul miroase groaznic în seara asta. Îl aud mergând la birou și trăgându-și scaunul. Îl aud dând pagina unui document. Cu ochii minții, îl văd făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
îi zice el. Ea scutură din cap. Mi-este frică. O, cerule! Cât de dor mi-e de tine! Fie-ți milă! Haide. O, frumusețe rece. Ai inima de piatră. Cu cât o dezmiardă mai mult, cu atât ea se întristează mai tare. Și mâine? Însă nu îndrăznește să-l întrebe. A mai făcut-o și altă dată și asta l-a îndepărtat. Shang-guang a fost flatată, dar îngrijorată, atunci când Mao s-a ținut după ea prima dată. La început, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de plictiseală. Acum, însă, avea unele îndoieli. Cu siguranță, sala nu va fi suficient de bine încălzită. Iar perspectiva de a sta câteva ore înțepenit pe un scaun rece, îmbrăcat cu mantaua lui îmblănită și cu bicornul pe cap, îl întrista de-a binelea. Cele trei zgârieturi pe ușa cabinetului consular provocară dispariția miraculoasă a scufiei și a pledului. Valetul își descoperi stăpânul într-o ireproșabilă atitudine consulară. În timp ce îi înmâna hârtiile proaspăt primite, Julien descoperi totuși câteva fire de păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
își lipi palma prințului de frunte. Vocea i se schimbă. Tot mai înceată, tot mai egală, ca dintr-o altă lume. ― Sufletul tău este acum într-o totală uitare de sine... Fericit și nefericit... Iubirea îl bucură, dar îl și întristează... Ai fugit de la casa ta... Vei reveni... Curând... Neliniștit, îndoit, trăind ca într-o închisoare... Vei albi de spaimă, căci sabia va fi aproape de gâtul tău... Vei fugi iar... Vei reveni în acest oraș... Apoi în altele... La mare cinste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
la loc, în mânecă. Sunt de acord cu orice o poate ajuta să nu mai sufere atât de mult. Nici nu-mi pot închipui ce înseamnă să-ți pierzi fiica. Ochii lui Bill, de obicei plini de veselie, s-au întristat dintr-odată. Pe masă, în fața lui, era un ziar. Bărbatul a luat un creion aflat alături și-a început să mâzgălească ziarul cu el. După câteva bucle elaborate, s-a mulțumit să miște creionul doar în sus și-n jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cu un nobil, aproape un prinț. Surâse cu duioșie: — Mi-aduc aminte când te-ai născut, zise. Nu se poate să fi trecut mult mai mult de cincisprezece ani... Viitorul tău încă nu a început... îi păru rău că o întristase, pentru că o iubea și cu toate că un imohag nu trebuia să se arate prea tandru cu femeile, era mama fiului său cel mai mic, așa că întinse mâna ca s-o apuce pe-a ei. Poate că ai dreptate și bătrâna Khaltoum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
venea Gacel, adică spre nord-est, ceea ce însemna că venise din sud-vest, deoarece cămilele, când mor de sete, își îndreaptă privirea, într-o ultimă speranță, spre locul unde ar trebui să ajungă. Nu știa dacă să se bucure sau să se întristeze. Era doar un schelet de mehari, ceva ce rupea monotonia peisajului care-i însoțea de atâtea zile, dar dacă sfârșise acolo însemna că în spatele lui, nu exista vreo urmă de apă. Cămila șchioapă avea să moară curând acolo, la mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de undițe, cu intenția vădită de a-i administra o corecție bătrânului. Sculele, bă, intri-n ele! Ce om nemernic! Rafael oftează, i se înmoaie brusc avântul. — Îmi pare rău de matale, unchiule, nu ești sănătos la cap. Chiar îl întristează atâta sminteală. O vede mergând mână-n mână cu moartea - tremurul și zbaterea disperată care precede înțepeneala de pe urmă... Banii, cruzimea, lăcomia și iarăși foamea, foamea de peștele prins în ac, zbătându-se pe tăvălitura de paie tocate și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
o mârâială iritată, exact așa cum ți-a spus Mugurel, l-am dat. L-am dat de suflet. Ai ajuns prea târziu, tataie, dacă ai fi venit alaltăieri, ți-ai fi văzut nepotul și tizul, și atunci Mirela parcă-l văzu întristându-se. Dacă nu cumva i s-o fi părut. Chiar i-o părea rău? Chiar s-o căi? E o părere, el n-are nici o vină în definitiv, și, de fapt, n-are nimeni nici o vină, Mirelo. Inima, împietrindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și pantaloni strâmți din catifea. Polițistul se uită lung la ei, gânditor. — V-aș putea cere să vă Îmbrăcați cu astea, dnă Jones? Întrebă el. Așa, ați putea să lăsați la noi echipamentul pe care-l purtați acum. M-am Întristat brusc. ăsta era tricoul meu preferat. Odată Îndosariat ca probă, n-aveam să-l mai primesc Înapoi. Dacă aș fi ucis-o eu, ceea ce nu e cazul, am subliniat cu răceală, n-aș fi fost atât de toantă Încât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
el prin surprindere. A garantat pentru dvoastră. — Ce bine. Ne-a mai spus și că n-a prea crezut o iotă din povestea pe care i-ați turnat-o la anchetă. L-am privit cu seninătate, drept În ochi. — Mă Întristează ce-mi ziceți. Chiar foarte mult. Nu cumva spuneți asta pentru că sunteți gelos pe prietenia noastră? Monroe Își stinse nerăbdător țigarea. — Există vreun amănunt legat de moartea Lindei Fillman pe care nu ni l-ați spus, dar pe care ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
trei gazde, să te trudești, Încetul cu Încetul, să le ocolești pe celelalte două, să le Înșeli vigilența, să le Îndepărtezi, să-ți atragi, negreșit, ostilitatea lor, să te vezi pe tine Însuți exclus, rușinat, amărât că ai stingherit, ai Întristat sau ai dezamăgit niște femei care n-au fost nici mai mult, nici mai puțin decât providențiale, iată o desfășurare de evenimente care ar fi corespuns În foarte mică măsură firii mele. Acestea fiind spuse, n-aș fi știut niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pedalele”, a clătinat din cap Francesco și i s-au umezit ochii. „Obosește și își pierde răsuflarea numaidecât. Medicul chiar i-a interzis orice efort. De acum înainte, trebuie doar să se cruțe.” Nu știam ce să spun, dar mă întristasem. Am tăcut amândoi, până când Francesco mi-a întins scrisoarea, zicând: „Ți-am pregătit o surpriză, dar trebuie să vii la mașină”. M-am luat după el. Când am ajuns la mașină, a ridicat capacul portbagajului și a dat la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
m-a învățat bunicul să scriu la mașină, îndată după ce ne-am întors din America. Exact în locul ăsta.” „America. Știam că tatăl tău nu va rămâne acolo. Fără mama ta nu răzbește, se simte pierdut”. Bunica a părut că se întristează. S-a așezat pe un scaun în fața mea. A oftat de câteva ori. „Bunico, mai știi cum a fost când ne-am noi întors din America? Îți amintești?” „Bineînțeles. Încă nu sunt atât de uitucă. Abia au trecut patru-cinci ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ca și cum avionul tocmai s-ar fi zdrobit de Statuia Libertății, iar sfărâmăturile lui ar fi zăcut la voi în sufragerie.” „Bunico, ai fi crezut că vom mai ieși vreodată din țară?” „Bineînțeles. Și faptul că se întâmplă chiar mâine mă întristează. Pentru mine sunt tristă, fiindcă un om bătrân are nevoie de tovărășia altora, ca să nu moară. Singur și fără vreun rost, așa îți piere cheful de viață, iar moartea bagă de seamă.” „Dar îi ai pe elevii tăi și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]