2,517 matches
-
și al penitenței, iar teologii occidentali, vorbind în „grația lacrimilor” (componentă a grației divine - „Fericiți cei ce plâng...”), le-au adăugat calității purificatoare 145, erau un însoțitor al văduviei. Ele erau socotite și un semn al „urmării lui Hristos”(al întrupării Mântuitorului), căci Sfânta Scriptură ne spune că Iisus a plâns întâi când l-a văzut pe Lazăr mort („Deci Iisus, când a văzut-o plângând [pe Maria] și pe Iudeii care veniseră cu ea plângând și ei, a suspinat cu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fragment: „Există clipe, nu durează decât cinci sau șase secunde, nu mai mult, când simți brusc prezența armoniei veșnice, deplin atinse. Nu e ceva pământesc; și nu În sensul că ar fi ceva celest, ci În sensul că omul, În Întruparea lui pământească, este incapabil s-o suporte. Trebuie să se transforme fizicește sau să moară. Este un sentiment clar și indiscutabil. Ai brusc senzația că simți natura În toată plenitudinea ei și te surprinzi Îndată spunând: da, este adevărat. Zidind
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
București în stagiunea 1921-1922 și la Grosses Theater din Berlin în stagiunea 1924-1925), mult prețuită de Mihail Sorbul, Victor Eftimiu, Camil Petrescu și Liviu Rebreanu, se impune și astăzi grație modernității construcției și personajelor, anticipând plăsmuirile expresioniste: Bolnavul, Femeia, Bătrâna, întrupări de idei și de trăiri paroxistice și extatice. Protagoniștii sunt bântuiți de fantasme, așteptări terorizante, torturante neliniști și apariții. S. anticipează astfel câte ceva din misterele și dramele lui Lucian Blaga și ale lui Adrian Maniu. Mai puțin structurate, Călătorii (apărută
SAULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289513_a_290842]
-
1980), Sus, în satul de argint (1981), Marile vacanțe (1984). Ținând mai mult de domeniul religios decât de cel literar, câteva lucrări eseistice de după 1989 reflectă traseul lui S. între scepticism și credință. Recitire a Noului Testament și meditație asupra întrupării lui Iisus, Norul de martori (2003) abordează, din unghiul celui pătruns de credința că doar creștinismul reprezintă starea de normalitate a omenirii, teme cum ar fi genealogia lui Iisus, rolul martorilor în Scripturi, raportul dintre oameni și demoni în textul
SCOROBETE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289570_a_290899]
-
cu științele pozitive (1900). Traducerile din literaturile străine se limitau la versurile lui Vergiliu, Schiller (în versiunea lui M. Strajanu) și Heine (tălmăcite de Sextil Pușcariu). Mai ales prin prezența în redacție a lui Octavian Goga, confirmând că literatura este „întruparea organică a marelui zbucium” istoric (Curentele de idei în literatura ardeleană de la 1848 până în zilele noastre, 1911), T. își va consolida sectorul dedicat scriitorilor, fenomenului literar și ziaristicii. Înainte de primul război mondial acesta a fost susținut de Ion Agârbiceanu, G.
TRANSILVANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290242_a_291571]
-
a venit cu un avans de civilizație (Concluzii pentru cultura României întregite). Pe de altă parte, moralistul desenează cu o peniță acidă o tipologie unde se detașează în prim-plan „tipul politic”, sinonim cu lăcomia de putere, violența și agresivitatea, întrupare a politicianismului setos de autoritate și adulație, inspirator al celor mai negre fanatisme, stăpânit de instinctualitate și bizuindu-se pe „solidaritatea pumnilor” (Tipul politic, Ciomagul candid). Înrudit cu el este patronul „omnicompetent”, care se vrea lingușit, maestru al tuturor „învârtelilor
ZARIFOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
întâmpinarea lui Matei Damian, nepotul boierului Dinu, înapoiat din străinătate, îi prilejuiește naratorului o memorabilă descriere a întinderilor campestre traversate de Ialomița. Reușită este și secvența în care, la miez de noapte, Matei Damian contemplă cerul înstelat împreună cu baciul Micu, întrupare simbolică a omului de la țară simplu și integru, știutor al mersului lumii și al constelațiilor. De un lirism intens, câteva pagini descriu cum, într-o după-amiază de septembrie, oglinda lacului e tăiată de barca purtându-i pe Mihai Comăneșteanu și
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
teaching as listening)142. Este o noțiune uimitoare, mai ales prin consecințe. Davis i-a conferit statutul de piesă centrală într-o așa-numită „fenomenologie a ascultării” (phenomenology of listening). „Fenomenologia ascultării” pare a avea legături profunde cu teoria „dublei întrupări” (double embodiment) descrisă de Merleau-Ponty143. Conform teoriei lui Merleau-Ponty, noi, oamenii, dispunem simultan de două corpuri: „corpul biologic” și „corpul” alcătuit din structurile fenomenologice trăite (extensiile fenomenologice extracorporale, intenționalitatea). Davis a sesizat efectele „dublei întrupări” în școală și în învățare
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
legături profunde cu teoria „dublei întrupări” (double embodiment) descrisă de Merleau-Ponty143. Conform teoriei lui Merleau-Ponty, noi, oamenii, dispunem simultan de două corpuri: „corpul biologic” și „corpul” alcătuit din structurile fenomenologice trăite (extensiile fenomenologice extracorporale, intenționalitatea). Davis a sesizat efectele „dublei întrupări” în școală și în învățare. Ele se pot constata, cel mai clar, în relația educator-educat și în procesul „ascultării”. Există o „ascultare profundă”, ca eveniment fenomenologic originar, aflat la baza înțelegerii. Dar „ascultarea fenomenologică” - ce pare un fel de sesizare
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
globale și omniprezente. Fie că a fost o evidență, ca în primele două decenii, fie că a funcționat doar ca o ipoteză ce risca permanent să se adeverească, comportamentul represiv al statului a avut drept scop reificarea ordinii de drept, întruparea ei virtual amenințătoare în orice agent al autorităților publice. Drept consecință, individualismul dependent născut sub totalitarism a identificat spațiul public cu un domeniu de competență exclusivă a statului, a unui stat ce s-a confundat cu ordinea lucrurilor. (Barbu, 1998
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
i-au adus lui P. ciclurile care narau isprăvile unor haiduci (Iancu Jianu, Tunsul, Miu Cobiul, Bujor, Codreanu ș. a. m. d.), editate și reeditate neistovit până târziu, după 1900. Ținând de traseul comercial al scrisului, aceste broșuri respectau un tipar: întruparea simplistă a conflictului dintre bine și rău, idealizarea „bunilor”, exploatarea excesivă a senzaționalului, aglomerarea, previzibilă și de rău gust, a scenelor tari, tenebroase, cu violențe, omoruri etc. P., care a fost comparat cu Ponson du Terrail și a avut la
POPESCU-17. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288938_a_290267]
-
e, în chipul cel mai vădit, invocată aici prin recursul mai mult decât aluziv - la fel ca în romanele lui Petru Cimpoeșu, Dan Stanca, Liviu Ioan Stoiciu - la mitul cristic. Există un personaj potențial mesianic, un pandant sau o nouă întrupare a Mântuitorului. El moare, dar învie în final (după o îndelungată letargie care amintește de crisalida din Orbitor, romanul lui Mircea Cărtărescu) și, după un periplu comparabil cu cel al Sey Mondy, protagonistul din Saludos al lui Alexandru Ecovoiu, „visează
POPESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288924_a_290253]
-
din aceasta. Versurile dezvăluie familiaritatea autorului cu spiritul poeziei europene, îndeosebi cu Rainer Maria Rilke și Stefan George, și în același timp trădează comuniunea cu spiritul filosofiei existențialiste. Lirica lui P. e un imn închinat naturii, percepută ca altar cosmic, întrupare panteistă a divinității, manifestare a sacrului în toate ale firii. Ființele apropiate, dătătoare de viață, Tatăl și Mama, capătă alura unor forțe primordiale, mai mult decât mitologice, iar liniștea satului, a pământului și a codrului e întrevăzută ca o imagine
POPA-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288910_a_290239]
-
la cu totul alt nivel decât prin comedia în versuri Fluturi (1914). Factorul dinamic, înscris în spațiul vieții afective din tabloul de moravuri consacrat societății bucureștene, este eternul feminin. Prezent în numeroase variante, acesta e deosebit de activ prin trei dintre întrupările sale tipice din Purgatoriul: Lelia Balin, Cora Vogalski și Sanda Rareș. Nu fără a fi eficient și prin generăleasa văduvă Aspasia Dorin, retrasă un timp „la pensie”, „la reformă”, dar reintrată curând în „cadrele active” ale feminității. Primele trei personaje
MOLDOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288229_a_289558]
-
burghez mărginit, e, în compensație, mamă exemplară, iar infidelitatea ei nu merge până la adulter. Dintre personajele masculine, cel mai reliefat e Mircea Trestian, care se definește în opoziție cu societatea metropolitană, privită nediferențiat. Dar nu într-o opoziție activă. Virtuală întrupare a creatorului ce nu se poate simți în largul său decât detașându-se de ambianța alcătuită din nesățioși de avere, ambițioși de rând, ariviști fără scrupule, escroci, mondene nevropate, juisori, cocote, Trestian, în loc să se autoconstruiască și să învingă impunându-se
MOLDOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288229_a_289558]
-
căile de răspândire, elementele comune din spațiul cultural balcanic, precum și cele distinctive. Folcloristul investighează meticulos documentele etnografico-folclorice, constatând că, răspândită pe arii foarte largi, „nunta mortului” cunoaște numeroase concretizări în sud-estul european nu doar ca practică folclorică, ci și ca întrupare artistică. Fenomenul ar putea avea o proveniență poligenetică, dar întemeiată pe un fond mental comun indo-european. Referitor la alegoria morții mioritice, se avansează presupunerea, argumentată științific, potrivit căreia la baza ei ar sta tocmai această cutumă a nunții mortului. Adrian
MUSLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288332_a_289661]
-
analitice introspective, care pătrunde în psihologiile obscure prin intermediul observațiilor și sugestiilor fiziologiste. Asocierea dintre operația sondajului interior și bogăția de notații comportamentiste la nivelul reactivității fizice spontane conferă analizelor o admirabilă originalitate de formulă literară. Puterea de construcție organică, de întrupare a unei întregi umanități, pe spațiul mai multor mii de pagini, alimentează de asemeni inventivitatea analizei cu resursele unei imaginații narative inepuizabule, ieșită poate dintr-o observație extraordinară, dar, hotărât, dintr-o excepțională autoscopie a conștiinței, ca și a subconștiinței
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
moștenite, fostul răzeș socotind că protipendada este răspunzătoare de starea de înapoiere a Moldovei. Cu zel justițiar, el izvodește o Vedenie, ce au văzut un schimnic Varlaam de la mănăstirea Secului din Moldova, la anii de la zidirea lumei 7329, iar de la întruparea mântuitorului nostru Iisus Hristos, 1821. E o poemă alegorică, în care duhul schimnicului Varlaam, înălțat în slava cerului, purtat apoi în infern, unde i se oferă priveliștea groaznicelor cazne la care sunt supuși păcătoșii, asistă în cele din urmă la
POGOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288872_a_290201]
-
o serie de poeme-cheie. Astfel, mitul oglinzii e travestit îndeosebi în artele poetice barbiene, mitul nunții se asociază cunoașterii inițiatice în Ritmuri pentru nunțile necesare și „nostalgiei increatului” în Oul dogmatic, mitul soarelui își află una dintre cele mai bune întrupări în Riga Crypto și lapona Enigel ș.a.m.d. Ulterior, după elaborarea teoriei transdisciplinarității, N. revine în Les Racines... cu câteva nuanțări, socotind, spre exemplu, Joc secund „un giuvaer al transdisciplinarității”, în care al treilea termen al fiecărei triade ar
NICOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288450_a_289779]
-
răpită. În 1996 romanul avea să apară într-o nouă versiune, intitulată Ultimul tren spre România. Intrat în țara ciuntită după mutarea graniței de pe Nistru pe Prut, tren al suferinței umane extreme, al umilinței și deznădejdii, acesta devine totuși unica întrupare a unei speranțe. Purtător al morții prin sete și sufocare, trenul e așteptat cu înfrigurare, luat cu asalt la fiecare oprire, fiind ultima șansă de evadare din infern. Asemenea unora dintre cărțile anterioare ale autorului, scrierea îmbină ficțiunea cu documentul
PANIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288656_a_289985]
-
tipice lui Ionel Teodoreanu, căruia i se suprapune o viziune vag isterizată, agitată și decupată modern. Vârstele pure iradiază, de altfel, spre toate palierele prozei lui P. În fiecare text, fie el roman sau proză scurtă, există cel puțin o întrupare a inocenței. În romanul Petrecerea (1982), trioul central este format din doi băieți și o fată legați de sentimente încă difuze, tatonante. O sensibilitate colțuroasă și frustă are și Fulga, tânăra din microromanul Cabana, ca și eroii din Reconstituirea. În
PATRASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288714_a_290043]
-
pe teren accidentat (1973), Iubiri contemporane (1975), Elegie la pomana porcului (1976), Doamna Voltaire (1979) și în dramaturgie - Teatru (1971), Frumos e în septembrie la Veneția, Mobilă și durere (1981) - , situațiile și „caracterele” se manevrează de așa natură, încât permit întruparea teoriilor lui M. asupra fenomenelor ce jalonează existența umană, exprimate în eseuri, publicistică, interviuri. Bunăoară, eseurile din Ipocrizia disperării (1972), apărute anterior în „Luceafărul”, evidențiază recurențe semnificative la scara întregii opere, variațiile constând doar în trecerea de la concret la abstract
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
de corespondență biunivocă între cuvinte și lucruri. Reificarea anunță mai degrabă pericolul idolatriei conceptuale. De aceea, adevărul și binele nu sunt obiectul posesiei cognitive, ci mai degrabă un orizont ontologic al participării individualului într-un universal concret. Principiul ipostatic al Întrupării face, așadar, din carnalitatea textului și transcendența actului de lectură o relație biunivocă. Cititul este un exercițiu vital, dar niciodată suficient pentru epuizarea talanților ascunși în textura realului și a condiției istorice a umanității. Din acest motiv, gazetele culturale cu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ale ortodoxiei uitând să vorbești despre degringolada prezentului. E ca și cum ți-ai invita prietenii la un festin copios, fără să-i avertizezi că pe masă nu sunt nici tacâmuri, nici pahare. În credința creștină totul stă sau cade împreună cu misterul întrupării. Cum oare „vederea în ghicitură” se face „îndrăznire fără de osândă”? Prin ce miracol credința se altoiește-n faptă? De ce, oricât de stoici am vrea să fim, nimeni nu știe să creadă de unul singur? Credința noastră - ca un microb benign
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
evită o discuție a raportului între virtutea păgână și virtutea creștină (socotite de Nietzsche în mod egal resentimentare)3. În ce fel bunătatea și noutatea Evangheliei aduc o noutate în raport cu paideia grecească? Care este diferența dintre o teologie revelată a Întrupării și o metafizică emanaționistă? De ce raportarea creștinismului la celelalte religii impune o retorică a superiorității clamată mai târziu de eurocentrismul culturii moderne? Cum anume modifică proiectul creștinismului evenimentul nașterii unei noi teologii politice sub auspiciile lui Constantin cel Mare (272-337
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]