9,278 matches
-
spațiu prețuit prin faptul că îi îngăduie o confruntare cu structura livrescă. E mai curînd o odihnă, o relaxare decît o retrospecție. Imaginea unor păsări e tratată somptuos-decorativ: „Da, voi, / păsări de sus, / vulturi măreți, albatroși orbitor de albi, / corbi întunecați, ciori de ceață, / mărunte vrăbii, sturzi aurii, - / da, li se mai face foame și stemelor" (Păsări). Drumul contemplației tinde a se desfășura dinspre impresia estetică spre realul vegetal și meteorologic. Dar merele care încep să putrezească sînt cele din picturi
Între Carte și Natură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6096_a_7421]
-
si alte obiecte electrocasnice. Umbrele care trec repede prin fața ochiului sau care sunt văzute cu coada ochiului în incintă pot reprezenta prezența unor spirite în casă, deși foarte rar se întâmplă acest lucru, iar fenomenul vederii unor astfel de aluri întunecate este lăsat mai degrabă pe seama fenomenului de oameni umbră. Dispariția și reapariția obiectelor din casă sunt semne reale pentru o casă bântuită. Fenomenul cunoscut și ca efectul DOPler se manifestă prin dispariția unui obiect de uz zilnic din locul în
Top 5 semne ale unei case bântuite by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/64313_a_65638]
-
de libertate. Fostul șef al Brigăzii de de Combatere a Criminalității Organizate (BCCO) Alba Iulia a mai spus, în același context, că întâlnirile cu ambele categorii de persoane se desfășurau într-un cadru conspirat, în locuri cât mai "dosnice și întunecate" și pe o perioadă cât mai scurtă. Citește și: Răsturnare de situație în cazul Berbeceanu De cealaltă parte, procurorul prezent la judecarea recursului a cerut instanței să respingă acțiunea lui Berbeceanu, pe motiv că este neîntemeiată. "Berbeceanu a pozat în fața
Traian Berbeceanu rămâne în arest by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/64387_a_65712]
-
coboară din castelul lui aflat în vârful muntelui și dă târcoale prin pădurile din jurul satului, iar la miezul nopții umbra lui alunecă pe râu, și el atinge cu degetele gardurile livezilor, trece neauzit prin fața caselor cu obloanele trase, prin ogrăzile întunecate, plutește printre staulele părăsite și grajdurile pustii. Iarba pe care calcă și frunzele pe care le atinge se înfioară la șuierul mantiei lui negre, și doar în apropierea zorilor e înghițit de adâncurile codrului, alunecă prin hățișuri în beznă, plutește
Amos Oz - Deodată în adâncul pădurii by Dana Ligia Ilin () [Corola-journal/Journalistic/6331_a_7656]
-
NE URĂȘTE. ÎN AFARA CASEI PÂNDESC MULTE PRIMEJDII. Din adâncul codrului, din inima pădurilor dese de brazi care înconjurau deplin satul, un vânt tăcut de întuneric bătea din zori până în asfințit. Chiar și în lunile de vară o umbră de vânt întunecat se prelingea din pădure până în sat. Iar râul, spumegând, bolborosind, șerpuia printre ogrăzi și se năpustea în vale, cu malurile albite de spumă, ca și cum ar fi gonit cât putea el de repede ca să se îndepărteze, și totuși zăbovind o clipă
Amos Oz - Deodată în adâncul pădurii by Dana Ligia Ilin () [Corola-journal/Journalistic/6331_a_7656]
-
malurile albite de spumă, ca și cum ar fi gonit cât putea el de repede ca să se îndepărteze, și totuși zăbovind o clipă pe acolo ca să blesteme întregul sat. Maya și Matti erau singurii copii din sat pe care îi atrăgea codrul întunecat. De fapt, tocmai din pricina tuturor înștiințărilor și a tăcerii și a spaimei erau ei atât de ispitiți de pădure, și închipuirea îi îmboldea să încerce să afle ce se ascunde în adâncul ei. Matti mai avea și un plan încă
Amos Oz - Deodată în adâncul pădurii by Dana Ligia Ilin () [Corola-journal/Journalistic/6331_a_7656]
-
un plan încă neurzit până la capăt, de care îi spusese Mayei, pentru că știa că Maya e mai curajoasă decât el. Dar nu-i legau numai planul și dorința de a merge în pădure; mai aveau ei o taină adâncă și întunecată, pe care n-o dezvăluiseră nimănui, nici părinților, nici Învățătoarei Emanuela, nici surorilor mai mari ale lui Matti, nici lui Almon ori lui Danir Țiglarul, nici prietenilor lor de la școală. Doar atunci când nu erau prin preajmă alte urechi se porneau
Amos Oz - Deodată în adâncul pădurii by Dana Ligia Ilin () [Corola-journal/Journalistic/6331_a_7656]
-
florin, Florin Pupăză Balerinele sunt de obicei asociate cu frumusețe, grație, forme elegante. În acest clip video intitulat „Pe vârfuri”, artisul Javier Perez a reușit să păstreze toate aceste elemente, dar a adăuat și o parte întunecată și chiar violență, prezentate într-un mod artistic inedit. „Pe vârfuri” este un spectacol în care actrița Amelie Segarra dansează deasupra unor cuțite mari de bucătărie într-o sală goală. Păstrează grația pe care o așteptăm de obicei de la o
Nu o să îți vină să crezi cu ce dansează în picioare această balerină by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/63482_a_64807]
-
muri milioane de oameni, dacă nu din cauza focului și a căldurii, atunci din cauza întreruperii furnizării de energie electrică în întreaga lume. Ce este fenomenul Carrington? El descrie, practic, evenimentele din 1859, când Soarele s-a acoperit de mai multe pete întunecate, vizibile inclusiv cu ochiul liber. Apoi din astrul solar s-au desprins câteva mingi de foc, care au început să cadă spre Pământ. Această furtună magnetică a primit numele de fenomenul Carrington, în cinstea astronomului britanic Richard Carrington, care a
Profeția lui Rasputin: Sfârșitul Lumii va veni pe 23 august 2013 by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/63547_a_64872]
-
regăsi, de a-și reinventa ființa, echilibrând-o astfel... în albia candorii. Treptele iubirii sunt nuanțate în lumina apolinicului. Până când își vădește prezența primul semn al dionisiacului obscur, crescut din drojdia subteranei, din întrebările grave, ultime, puse de către Ivan cel întunecat, cel închis, ca misterul: oare trebuie să iubești viața așa cum este ea mai mult decât sensul ei? Alioșa nu șovăie o clipă, fiindcă pentru el, nu se știe cum, lucrurile au o limpezime originară; e ca și când ar vedea totul printr-
Tăcerea care ne umple de dangătul tuturor clopotelor by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/4731_a_6056]
-
Vă amintiți cum stăteam la coadă, înainte de 1989, ca să cumpărăm discuri cu aceste colinde, interpretate dumnezeiește de corul Madrigal al lui Marin Constantin?... În decembrie ’89, repetam cu colegii mei de facultate, în podul de la Litere sau în săli ascunse, întunecate și reci, aceste colinde. Ascultam de o mie de ori, repetam de milioane de ori ca să mergem și să ne colindăm profesorii, să cîntăm în metrou, în troleibuze și autobuze, ca să aducem lumină și bucurie, ca să ne spunem că nu
2011 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5024_a_6349]
-
buchete strălucitoare”; Ingeborg Bachmann: „Am simțit iarăși macii, adânc, foarte adânc, ai făcut o vrajă atât de minunată, că n-o s-o pot uita ș...ț Pentru mine, tu ești din India sau dintr-o țară și mai îndepărtată, mai întunecată, dintr-o țară maronie, pentru mine ești deșert și mare și orice lucru plin de mister”. Cu toată structura ei apuseană, sau tocmai din acest motiv, Ingeborg Bachmann este cea care se străduiește să întrețină corespondența eșuată în „hăituiala” timpului
Paul Celan și Ingeborg Bachmann între Orient și Occident by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5047_a_6372]
-
vreme eu le predam tinerilor cu plete din Winchester și din saloanele lustruite din Eton. Joi seara mă aștepta cu mașina la Paddington, cu geamurile aburite și motorul la ralanti. În acele prime minute ale drumului spre casă, pe străzile întunecate, în vreme ce limpezimea separării dintre noi încă mai exista în mine, iar Lotte încă mai era o ființă distinctă, uneori remarcam în ea o răbdare nouă - față de viața noastră împreună, poate, sau pentru altceva. Da, Lotte era un mister pentru mine
Marea casă by Carmen Toa () [Corola-journal/Journalistic/4697_a_6022]
-
al umbrelor, un loc în care aparent nu se întâmplă nimic, un fel de anticameră a morții. În acest loc uitat de lume își spune Julián Ríos poveștile de dragoste, război și răzbunare. (Prezentarea editurii) -Delia! strigă aplecat spre golul întunecat al scării. Rămase nemișcat câteva secunde, încremenit de uimire și spaimă. Își strigă din nou sora: „Delia”. Nu primi răspuns, în afara ecoului propriei voci răsfrânte de pereții holului. Se agăță de balustradă, cu capul înclinat spre golul obscur al scării
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
simți niște sâni tari și țepeni apăsându-l insistent pe spate. Nu făcu nici o mișcare până ce nu se desprinse de el. Apoi ea îl privi o clipă, din celălalt capăt al mesei, cu fixitatea blândă a ochilor săi mari și întunecați, ca și cum încerca să descifreze, pe chipul posac și supt de nesomn, motivul exasperării lui. Avea nervii atât de zdruncinați, încât de-abia putu să se atingă de mâncare. Se ridică brusc de la masă, traversă bucătăria din doi pași și ieși
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
creadă ceea ce-i povesteau. Fusese gata să verse pe rochia ei neagră, închisă sever până-n gât, ceașca de ceai pe care-o ducea în clipa aceea la gură. Se afla împreună cu prietenele ei în camera de zi, un mic salon întunecat, înțesat de mobile, cu pereții garnisiți de impozantele portrete ale mai multor înaintași. - Nici eu n-am observat până astăzi. Are burta ca un balon, îi spusese cu cruzime una dintre prietene. Chiar acuma, când veneam încoace, am văzut-o
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
dur și osos în palmă, îi dădu un brânci, cu ură, și văzu în fața ochilor - fără a-și putea explica cum - zbaterea rapidă a unei păsări monstruoase, cu aripi negre. Fu o imagine bruscă și scurtă. Un fâlfâit de aripi întunecat și orbitor, o cădere vertiginoasă. Apoi auzi strigătul și, aproape în același timp, un zgomot sec și îndepărtat, izbitura corpului pe dalele din hol. Surpriza îl țintui pe loc. Câteva secunde după aceea, se apropie gâfâind de balustradă. - Delia! strigă
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
cădere vertiginoasă. Apoi auzi strigătul și, aproape în același timp, un zgomot sec și îndepărtat, izbitura corpului pe dalele din hol. Surpriza îl țintui pe loc. Câteva secunde după aceea, se apropie gâfâind de balustradă. - Delia! strigă aplecat spre golul întunecat al scării. Traducere din spaniolă de Liliana Pleșa Iacob (În curs de apariție la Editura Vellant)
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
de egoistă de a dărâma tot ce au făcut înaintașii pentru a pune în loc ceva cu totul nou. Sau, cum ar spune chiar Michel Leiris, „cu acest cuvânt, ORGOLIU, voi termina această primă carte”. Poveste în ramă într-o Barcelonă întunecată Sunt unii scriitori pentru care stilul prețios, grija față de construcția fiecărei fraze și căutarea febrilă a figurilor de stil sunt literă de lege. După cum sunt și alții care pun în paranteză stilul și neglijează cu bună știință vorbele meșteșugite de dragul
Două traduceri by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4426_a_5751]
-
prost echipată și un cârpaci de doctoraș pe care nu cred că l-ar primi nici să dea cu mătura la Facultatea de Medicină Veterinară. De asta și stăm cum stăm.” (p. 74) Prizonierul cerului prezintă și o fa- țetă întunecată a Barcelonei și a oamenilor puși în situații extreme în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și ulterior, în anii dictaturii lui Franco. Pasaje întregi pot trece lesne drept literatură gotică, sunt sumbre și apăsătoare și reușesc să fie integrate
Două traduceri by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4426_a_5751]
-
lesne drept literatură gotică, sunt sumbre și apăsătoare și reușesc să fie integrate perfect în istoriile personale ale protagoniștilor. Aproape că nu e personaj lipsit de secrete, fiecare ființă părând că găzduiește undeva, prin tenebrele sufletului, un soi de fațetă întunecată, un Mr. Hyde personal care își face apariția în momente de cumpănă. Cele mai caste soții primesc pe furiș răvașe de amor de la foști iubiți, cei mai cuviincioși bărbați nutresc pasiuni ascunse pentru prostituate, cei mai faimoși scriitori ai vremii
Două traduceri by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4426_a_5751]
-
bătrînețe, în regia Cătălinei Buzoianu, în 1975, imediat ce a terminat școala la clasa Octavian Cotescu. Pe urmă a fost Truffaldino într-un spectacol cu Slugă la doi stăpîni pe care mi l-a jucat, capcoadă, discret, Vișa într-o cabină întunecată, în care istoria s-a oprit, puțin, pe loc ca să tragă cu ochiul la așa o comedie. Mălăele era deja mare și Vișa ezita să-și lege numele și începuturile de gloria unui actor pe care, încă, îl iubea cu
Luna și Horațiu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4440_a_5765]
-
Teatrul de Comedie. Radu Beligan a știut cum și pe cine să seducă. Ctitoria lui a avut miză. Așa cum au avut și cele ale lui Liviu Ciulei, ale lui Radu Penciulescu sau Tompa Miklós, de pildă. Și în perioadele mai întunecate ale Teatrului de Comedie, ale Teatrului „Bulandra”, ale Teatrului Mic sau ale Teatrului din Tîrgu-Mureș, răul nu a înghițit totul și pentru că, ab initio, construcția a absorbit parte din spiritele personalităților amintite. Uneori mă întreb cum de s-a putut
Spiritul unui călător by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4611_a_5936]
-
Gabriel Coșoveanu Asociată rugozității minerești, Valea Jiului, într-o ierarhizare rapidă a locurilor atractive făcută de mentalul colectiv, nu-și găsește un loc fruntaș. Dimpotrivă. Sufocată în halda de steril a prejudecăț ilor despre umanitatea întunecată care iese din subsol cu negrul presimțirilor urâte, reprezentarea acestui areal plin de dureri înăbușite s-a „îmbogățit“ și cu imaginea ortacilor spărgând capete de intelectuali în Bucureștiul spasmodicilor ani ‘90. Întrebarea ar fi: se pot sublima aceste aspecte grele
Valea Jiului, altfel by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4621_a_5946]
-
Ovară cu Maia, de Mioara Apolzan, reprezintă ceea ce-ar fi putut fi Provizoratul Gabrielei Adameș- teanu dacă aceasta din urmă ar fi avut, în elaborare, mai mult tact. Un roman cu o puternică încărcătură politică, amorsat tacit în deceniul (întunecat, cum știm) al nouălea al secolului trecut și pus pe hârtie ca un testimoniu târziu. La Gabriela Adameșteanu, vocea conștiinței etice a avut câștig de cauză. (În dauna celeilalte voci, a conștiinței artistice). Urmare, fără îndoială, a reflexelor căpătate de
Diferențe specifice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4646_a_5971]