1,988 matches
-
militare statelor agresoare care prin acțiunile lor atentau la pacea universală, scopul suprem pentru care a fost înființat forul genevez . Cu toate limitele sale, Liga Națiunilor a rămas singura flacără care a luminat un ideal: pacea generală, atunci cînd norii întunecoși ai războiului se arătau la orizontul lumii. Capitolul al III -lea Titulescu și problema optanților unguri Problema optanților unguri a reprezentat un mare conflict internațional în perioada interbelică . În virtutea Tratatului de la Trianon, care a stipulat unirea Transilvaniei cu România, guvernul
Titulescu și Liga Naţiunilor Trei momente semnificative by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1670_a_2912]
-
Blecher rezidă tocmai în această modalitate proprie de a percepe senzorial atât realitatea, cât și irealitatea imediată. Realitatea, așa cum și-o reprezintă personajul, este la fel de halucinantă ca și irealitatea. Perspectiva asupra sălii de cinematograf: O! sala cinematografului B., lungă și întunecoasă ca un submarin scufundat! Ușile de la intrare erau acoperite cu oglinzi de cristal în care se reflecta o parte din stradă. Era astfel la intrare un spectacol gratuit, înaintea celui din sală, un ecran uimitor în care strada apărea într-
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
să figureze pe un anumit monument ca un corespondent al bolții grotei, explicațiile propuse în legătură cu acest subiect devin atât de confuze și de nesatisfăcătoare, încât este imposibil să le mai urmărești. Adevărul e că, departe de a fi un loc întunecos, grota... este luminată din interior, așa încât, dimpotrivă, în afara ei domnește întunericul...149. În mod evident, în cazul personajului blecherian avem acest raport inversat: interior lumină vs. exterior întuneric. Spațiul confortabil în care eul narator poate proiecta la nesfârșit lumi este
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
a crea lumi fictive, cu o ordine proprie. Aceste universuri ,,spectaculare" și ,,decorative" pe care le creează Blecher funcționează după o regulă simplă: ,,viața trebuie jucată fals și ornamental"244. Sala cinematografului B din Întâmplări în irealitatea imediată, ,,lungă și întunecoasă ca un submarin scufundat!", în care ,,ușile de la intrare erau acoperite cu oglinzi de cristal în care se reflecta o parte din stradă", oferind ,,un spectacol gratuit, înaintea celui din sală", creând imaginea unui ,,ecran uimitor în care strada apărea
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
în cîmp economic știu că evidențierea ciclurilor mari, sau a ciclurilor Kondratiev, a ridicat probleme spinoase, ce nu ar putea fi reduse la chestiuni de ordin semantic. Cum spunea Confucius, "este greu să vezi un motan negru într-o cameră întunecoasă, mai ales dacă el nu se află în cameră". Unii văd aceste evoluții pe termen lung mai curînd sub forma unor unde, avînd caracterul unui fenomen oscilatoriu, sau tot soiul de alte percepții. Probabil depinde cu ce ochelari privim... Problemele
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
și, pentru a descifra biletul unor prieteni este obligat să urce câteva trepte. Casele de pe strada Plevnei îi atrag atenția prin etajele adăugate fără nici o logică arhitectonică, consolidate cu scări de lemn strâmbe. Vestibulul, din care apare Emilia, chiar dacă este întunecos, e și acesta prevăzut cu o scară. Atâtea imagini ce țin de verticalitate în doar câteva fraze aleatorii! Perceperea ascensionalului deconspiră, conform uzanțelor imaginarului aerian, o anumită disciplină a formelor, dublată de cultul pentru verticalitatea morală și sublimarea valorilor. Fiul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
lucrări sunt ireversibil orientate către extincția solară, care premerge Apocalipsei. Articolul Soarele care moare e o transpunere savantă a versurilor eminesciene: "Soarele, ce azi e mândru, el îl vede trist și roș/ Cum se-nchide ca o rană printre nori întunecoși." Structura simetrică se dezvoltă, în continuare, prin conotația thanatică a epilogurilor: înmormântarea savantului-dascăl, alegorie a condiției geniului, în viziunea eminesciană, și moartea celor doi eroi (Fred și Ladima), alegorie camilpetresciană a coincidenței destinale. Similitudinile l-au îndrituit pe Mircea Zaciu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
se aprinde focul, acest mascul ... focul iubirii vrea sâ-1 aprindă pajul În inima fetei ...” Durând spune: “avem nevoie de o casă mai mică În cea mare pentru a regăsi securitatea primară a vieții, acesta este rolul ungherului și micii Încăperi Întunecoase, al camerei tainice și ultime”... Ungherul este spațiul prin excelență fără martori, el reprezintă În constelația intimității imaginea spațiului fericit, centrul paradiziac. Pajul Îi oferă fetei de Împărat un spațiu intim, acel dolce farniente intrauterin, un spațiu genitrix, cald, umed
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
mai poate fi Înțeleasă și ca o separație de starea anterioară, socotită impură sau malefică. Schemă ascensională nu va funcționa În cadrul poemei, fiindcă la nivelul operațional eroina nu va dori să se verticalizeze, nu va dori salvarea din teluric, din Întunecos, nu va dori părăsirea atanorului, nu-și va găsi adevărata salvare În regimul diurn al fanteziei și va rata stadiul de albedo, stadiul cînd opera ajunge la perfecțiune, la maturitate asta Însemnînd În registrul descriptiv-poetic o renunțare la salvare, la
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
aceștia „sensul revoluționar‑democratic, mai ales în condițiile luptei cu țarismul și cu rămășițele, încă viguroase, ale regimului iobăgesc“3. Ruptura între Însemnările din subterană și antropologia dostoievskiană anterioară nu este chiar atît de spectaculoasă. Fie și numai toposul cămăruțelor întunecoase și sordide în care locuiesc foștii săi visători ne indică o oarecare legătură de rudenie. În Nopți albe, roman scris în 1848, deci cu 16 ani înaintea Însemnărilor, subterana este descrisă în coordonatele ei principale : „În general, el (visătorul - n.n.
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
-mă/ mișcare adâncă/ scufundată/ ca o piatră în apa rece și grea a străfundurilor/ Sângele meu alb și roșu s-a retras în albiile sale/ într-o zonă absurdă/ Peste tot în mine există o chemare a așteptărilor/ lungi procesiuni întunecoase/ durerea ruperii în două a sunetelor/ a mirosurilor/ aidoma/ unirii solemne a flăcărilor/ Aprinderea lor ne îndepărtează/ înălțarea/ ne apropie cum îmbrățișarea bărbatului/ rupe-n două fecunda înlănțuire a femeii" (Unirea solemnă a flăcărilor). Atunci când reușește să se delimiteze de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sărbătoare, sunetul ceasului din turnul clopotnița în Amintirile, acel cântec neîntrerupt din Silviei, ș.a. Leopardi asculta curgerea timpului: Și vine vântul aducându-mi glasul / orei din turn. Mi-era spre mângâiere / nopților mele, mi-amintesc, bătaia, / când prunc în odăița-ntunecoasă / vegheam de spaime ros și zorii zilei / îi suspinam. Nu-i lucru aici în preajma / să-l văd ori să-l aud și dulce-n mine / să nu-mi întoarcă un chip, o amintire (Amintirile, vv. 52-59).323 Inspirate din această
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ploaie ce inundase sticlele (Eminescu: 2011, II, 34). De tot întunecată este și camera ce-i servește lui Dionis de cămin. Numai că, în acest punct al succesiunii hipertextelor, impresia cromatică se asociază ideii de vechime prin doi termeni diferiți (întunecos și painjinit), spre deosebire de hipotextul inițial, care descria cafeneaua, în care culoarea și vechimea erau ipostaziate paradigmatic de una și aceeași sintagmă (muri afumați) : (S1c)/(S2a)/(S3a) Casa lui de pustnic, un colț întunecos și painjinit (s.n.) din arhiva unei cancelarii
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ideii de vechime prin doi termeni diferiți (întunecos și painjinit), spre deosebire de hipotextul inițial, care descria cafeneaua, în care culoarea și vechimea erau ipostaziate paradigmatic de una și aceeași sintagmă (muri afumați) : (S1c)/(S2a)/(S3a) Casa lui de pustnic, un colț întunecos și painjinit (s.n.) din arhiva unei cancelarii, ..."13 (Eminescu: 2011, II, 35). Seria secvențelor intratextuale (1) care descriu ziduri acum aproape negre, cândva albe (așa cum lumina ce trece prin ferestrele generoase este murdară, în loc să fie limpede) continuă, legătura hipertextuală se
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
s-ajungă tavanul, iar umbra lui...ca o mreajă neagră cu nasul lungit,...(Eminescu: 2011, II, 48). Am plecat de la pereții afumați ai cafenelei, trecând pe lângă ferestrele mari care filtrau lumina prin desenele șiroaielor de ploaie 14, am văzut interiorul întunecos din arhiva cancelariei, ne-am întors la spațiul public cu afumatul perete, ca să întregim această primă constelație intratextuală cu pereții negri sau posomorâți ai camerei lui Dionis, cu ferestrele mari și luna care încearcă să își facă aici cuib de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
o legătură intratextuală (2) vizibilă, fundamentată pe ideea refugiului. În acest caz, se poate vorbi de o pereche intratextuală, nu de o serie (ca și cum am vedea două stele rătăcite în afara oricărei constelații). (S2a)/(S3a) Casa lui de pustnic, un colț întunecos și painjinit (s.n.) din arhiva unei cancelarii, ..." (Eminescu: 2011, II, 35). (S2b)/(S4a) ...într-un colț (s.n.) al casei, la pământ, dormeau una peste alta vo câteva sute de cărți vechi (s.n.) multe din ele grecești, pline de învățătură bizantină
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
și nespălate o lumină murdară, mai slăbită încă prin stropii de ploaie ce inundase sticlele (Geniu pustiu Eminescu: 2011, II, 96). (h4c) Corabia aceasta este o crâșmă unde se găsește vin unguresc bun.[...] Corabia era o odaie mare, boltită și întunecoasă în care și ziua ardea lampă ([Archaeus] Eminescu: 2011, II, 205). Nucleul intratextual al acestei structuri construite din două serii paralele este dat de prezența sinecdotică sau doar imaginată a viorii. Instrumentul muzical nu este vizualizat, dar sunetul este perceput
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de Pym își are explicația în prăpăstiile și peșterile existente pe insulă și desenate de narator, fără vreun comentariu însă. Alăturînd semnele creionate de marinar, "dl. Poe" pretinde că a extras rădăcina etiopiană a unui cuvînt care înseamnă "a fi întunecos". Într-o altă formă de aranjament a figurilor, el obține rădăcina "a fi alb", pentru ca, în totalitatea lor, formele să dea construcția egipteană "ținutul de la miazăzi". De fapt, acest joc "savant" este metafora ultimă folosită de "dl. Poe" pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Săpânța/ Pe care eu nu-l pot privi râzând;// Când ceilalți poate-s veseli, sau poate li se pare,/ Când încă pot plăti modesta sumă/ Să-și cumpere și crucea potrivită/ Pe care nu știu cine a încrustat o glumă,// în noaptea-ntunecoasă și nesfârșit de lungă/ Eu încă mai visez o zi în care/ Din cimitiru-acesta mai vesel decât este/ Un om va ieși-ncet cu crucea sa-n spinare." (Cimitirul vesel) Permanentele deconstrucții și reconstrucții pe care Ileana Mălăncioiu le realizează
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
casa lui nevoiașă. Care se găsea puțin mai departe, la capătul unei uliți desfundate. Merseră tăcuți pîn-acolo. Zidurile se arătau roșii sub lună. Poarta pe care intrară era ultima și părea că dă-n cîmp. Dar ajunseră într-o odaie întunecoasă. La lumina lumînării, groparul pregăti cina. Un terci picant, cu bucăți de carne prin el. Îl răsturnă cu grijă în farfuriile de metal. Oaspetele îl încercă, și gustul i se păru minunat. Poate de-aceea începu să-i povestească străinului
O pasăre pe sîrmă -fragmente- by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/8146_a_9471]
-
de zilele ce i-au mai rămas, dintr-o palmă". Subit, se pornește o ploaie torențială, care-l pune pe erou în fața unei dileme: rămânerea la moară sau întoarcerea spre sat. Decizând în favoarea ultimei posibilități, flăcăul se rătăcește prin pădurea întunecoasă și luxuriantă. Terifiantul începe să-și sudeze releele epice, chiar în clipa în care universul real alunecă imperceptibil spre supranaturalul pur. Construcțiile substantivale și verbale preiau sugestii din imaginarul cadaveric, atmosfera exală morbiditate, într-un spectacol al contorsionării vegetale: "Cu
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
cuantificat rațional: "Poate a durat numai cinci minute, bezmeticul joc; poate un ceas". Spațiul camerei devine prea strâmt pentru accelerațiile spectrale: "arătarea albă s-a strecurat în coridor, deșirându-se, și oprindu-se să mă aștepte la capătul cel mai întunecos. [...] Pe urmă, în altă încăpere și în alta și încă în alta, jos pe scări, în sala cu armuri". În fine, "arătarea, neatinsă, mă aștepta în ușă. Încă o dată, m-am năpustit după ea, afară". Sedusă, pe moment, de lumina
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
fapt, un substrat haotic, al rebuturilor și al fragmentelor, care joacă, aici, rolul de tărâm al Mumelor, atât de des invocat de Benjamin. Ordinea de la etajul superior este pusă sub semnul întrebării de haosul care o susține, persistent, din „subsolul întunecos“. Cartierele burgheze ale Berlinului de Vest sunt, precum compartimentul superior al cutiei, monumente ale siguranței și eficienței burgheze. Pândite în permanență de spectrul haosului, al vidului, al dezordinii, ele generează un tip aparte de experiență urbană: nu cea a evadării
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
a aflat abatorul comunal. Detalii asupra acestui din urmă aspect am descoperit într-un raport înaintat Primăriei Bacău de către medicul veterinar al orașului, Nicolae Gherghițanu (mai 1922): „Actualul abator este în întregime din lemn intrat în putreziciune; este un abator întunecos, cu o capacitate foarte mică, astfel încât, uneori, examenul cărnii se face noaptea; carnea se tăvălește în murdării, curtea este neîngrijită, nu există cotețe pentru porci, motiv pentru care aceștia sunt uciși în curțile măcelarilor; ghereta din scânduri, de lângă abator, amenajată
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
chilimbarie întunecată numai de-o viorie umbră, transparițiunea acelui fin sistem venos ce concentrează idealele artei în boltită frunte și-n acei ochi de-un albastru întuneric cari sclipesc în umbra genelor lungi și devin prin asta mai dulci, mai întunecoși, mai demonici . Părul ei blond pare-o brumă aurită, gura dulce, cu buza de desupt puțin mai plină, părea că cere sărutări, nasul fin și bărbia rătundă și dulce ca la femeile lui Giacomo Palma. Atât de nobilă, atât de
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]