3,639 matches
-
i-a dăruit „Biblia pentru copii”. Ce carte frumoasă! Și ce chip frumos are Fiul lui Dumnezeu! A iubit pe toți copiii, nu el a zis: "Lăsați copiii să vină la mine"? Cu cartea în mână, Ionică se gândește la învățătoare. "S-o citești, Ionică, s-o citești toată. Și ai să vezi că, în aceste zile de Crăciun, se va întâmpl a o minune. Să crezi în Moș Crăciun ! " Aprinde veioza și răsfoiește cartea. - Mamă! exclamă băiatul plin de uimire
BĂRBAŢII NU PLÂNG NICIODATĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/371169_a_372498]
-
Ionică, de ce nu dormi? Îl întrebă speriată mama. - Uite, mamă, ce-am găsit în carte! Femeii nu-i venea să creadă. Băiatul ținea în mâna dreaptă o bancnotă de 100 euro! - De unde ai cartea Ionică? - Mi-a dat-o doamna învățătoare, mi-a spus s-o citesc pe toată, că se va întâmpla o minune! - Doamna învățătoare... și mama se grăbi să-și ia fiul în brațe. Îl sărută pe amândoi abrajii, roșii de bucuria minunii care abia se săvârșise. Lacrimile
BĂRBAŢII NU PLÂNG NICIODATĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/371169_a_372498]
-
nu-i venea să creadă. Băiatul ținea în mâna dreaptă o bancnotă de 100 euro! - De unde ai cartea Ionică? - Mi-a dat-o doamna învățătoare, mi-a spus s-o citesc pe toată, că se va întâmpla o minune! - Doamna învățătoare... și mama se grăbi să-și ia fiul în brațe. Îl sărută pe amândoi abrajii, roșii de bucuria minunii care abia se săvârșise. Lacrimile mamei sfârâiau peste pielea fragedă a copilului. - Eu nu plâng, mamă! Bărbații nu plâng niciodată! - Mâine
BĂRBAŢII NU PLÂNG NICIODATĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/371169_a_372498]
-
bucuria minunii care abia se săvârșise. Lacrimile mamei sfârâiau peste pielea fragedă a copilului. - Eu nu plâng, mamă! Bărbații nu plâng niciodată! - Mâine, Ionică, mergem să-l vedem pe tata. Mergi cu mine! În aceeași noapte, pe chipul frumos al învățătoarei a înflorit un zâmbet. Tocmai o visase pe Maica fecioară cu Pruncul în brațe . Referință Bibliografică: Bărbații nu plâng niciodată / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 359, Anul I, 25 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George
BĂRBAŢII NU PLÂNG NICIODATĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/371169_a_372498]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Amintiri > IERTARE, DOAMNĂ ÎNVĂȚĂTOARE ARETIA RĂUȚĂ !... Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 234 din 22 august 2011 Toate Articolele Autorului A fost dăscălița mea la mijlocul anilor '50, în ultimele două clase primare... Trei decenii mai târziu așijderea băiatului meu cel mare, până în
IERTARE, DOAMNĂ ÎNVĂŢĂTOARE ARETIA RĂUŢĂ !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371201_a_372530]
-
cu grave deficiențe de esență, format și structură relațională, în pofida unei propagande văzută din afară bine unsă, fără breșe, la capătul căreia se afla raiul personificat... Tocmai în aceste împrejurări umbrite de contrarietăți s-a petrecut disputa verbală dintre doamna învățătoare și umila mea persoană. Poate o stare de nemulțumire din motive impersonale (din pripă și fără chibzuință) m-a făcut s-o socot...vinovată direct și exclusiv !... La reproșul d-sale că fiul meu nu este cu „planul la zi
IERTARE, DOAMNĂ ÎNVĂŢĂTOARE ARETIA RĂUŢĂ !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371201_a_372530]
-
cu pași mărunți dar apăsați, o doamnă mărunțică de statură, cu ceva riduri și pistrui ce marcau trecerea anilor, cu părul nins de promoroaca senectuții, pe acordurile stinse ale sunetului divin de orgă ce intonase urarea: nobila și răbdătoarea doamnă învățătoare, Aretia Răuță. Respirația mi s-a oprit pentru o clipă în îmbrățișarea strânsă a brațelor fragile, mă lăsam pentru o fracțiune de timp pierdut în febrilitatea lor de a mă cuprinde, în timp ce căutam albeața mâinilor țesută între vinișoare pentru a
IERTARE, DOAMNĂ ÎNVĂŢĂTOARE ARETIA RĂUŢĂ !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371201_a_372530]
-
mamei lor i-a devenit prieteni. Dispăruse ca prin farmec încruntarea și servituțile anilor pierduți fără rost, ceva se înălțase în mine ca o icoană vie îndemnând la plecăciune și smerenie în fața blândeții și a bunătății personificate de scumpa noastră învățătoare de-acum peste o jumătate de secol. Pe Puiu, vrednicul, priceputul inginer și iubitul ei băiat, care a însoțit-o în viață până în pragul maturității sale depline - când l-a pierdut într-un tragic accident de circulație, petrecut undeva în
IERTARE, DOAMNĂ ÎNVĂŢĂTOARE ARETIA RĂUŢĂ !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371201_a_372530]
-
câțiva ani după aceea perzându-și bărbatul, distinsul domn Nelu Răuță. Toiagul vârstei mai este sprijinit la vârsta-i octogenară de fiica d-sale Dana, aflată în nu știu care colț de țară românească, la rosturile familiei și profesiunii ei, în timp ce minunata noastră învățătoare scrutează țarcul închis al munților și orizonturilor, nădăjduind mereu la lumina lină a vieții veșnice în care a plecat să-și petreacă restul destinului cei mai dragi ei.. O mai vizitează cei doi nepoți din partea lui Puiu și o nepoțică
IERTARE, DOAMNĂ ÎNVĂŢĂTOARE ARETIA RĂUŢĂ !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371201_a_372530]
-
la învățăturile în care vă depuseseți cu încredere și nădăjduire toți anii tinereții ! (din vol. "Confesiuni în pleaznă, cu năduf și sictir !"de George Nicolae Podișor, în curs de apariție la Casa de editură "Amurg sentimental") Referință Bibliografică: Iertare, doamnă învățătoare Aretia Răuță !... / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 234, Anul I, 22 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
IERTARE, DOAMNĂ ÎNVĂŢĂTOARE ARETIA RĂUŢĂ !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371201_a_372530]
-
Pedagogic de 3 ani din București, calitate care-i impunea o activitate științifică de cercetare dovedită, însă dl. director general “vinde” postul găsit de mine altui cadru didactic. De altfel, o rudă a mea, care a devenit cea mai bună învățătoare din Pitești mă avertizase că directorul cu pricina este un versat afacerist, pentru că odinioară când era șef în teritoriu detașarea acesteia în Pitești (lângă soțul funcționar) a costat-o două covoare ... persane ! Așa am fost tras pe sfoară de colegul
BUNA CREDINŢĂ ESTE ADESEA COMPLICEA IMPOSTURII !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371222_a_372551]
-
ai îndoit la margini ce urechi urâte am la dragele mele pagini? - Dar de mine ce mai spui, ți se pare că-mi stă bine, zise al doilea caiet, cu purceii de pe mine? - Ia, privește cum arăt, corectând în urma ta, învățătoarea m-a făcut să par că aș sângera, zise ultimul caiet, deci, chiar dacă nu o să-ți placă, trebuie să-ți amintim că școala nu e o joacă! Referință Bibliografică: TREI CAIETE / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
TREI CAIETE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2092 din 22 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344835_a_346164]
-
mama în sala de clasă. În colțul de lângă catedră apăruse un brad împodobit cu hârtie creponata de toate culorile și cu smocuri mici de vata pe ramuri, imitând zăpadă. Sub brad erau așezate cutii frumos ambalate, în interiorul cărora părinții și învățătoarea puseseră cadouri pentru fiecare copil. Serbarea era pe punctul să înceapă. Până să iau loc în bancă, am văzut-o deja pe una dintre colegele mele - care în clasele unu-opt, la sfârșitul anului școlar, când luăm premiu, era chemată
CRACIUNUL COPIILOR de RODICA-ELENA LUPU în ediţia nr. 34 din 03 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344923_a_346252]
-
asta,/Va mirați voi, cum se poate,/Moș Crăciun, din cer, de-acolo,/De le știe toate, toate?/ Iată cum: va spune badea...”. Dar nu a putut “badea” să explice cum se face că mosul le știe pe toate, pentru că învățătoarea, îngrozită de ce auzea, m-a întrerupt. Eminescu. Am ajuns la scoala. Aveam șapte ani. Învățătoarea mea, neuitata doamna Ana, s-a gândit să organizeze la sfârșitul primului trimestru, înaintea vacanței de iarnă, o serbare.Ne-a spus să pregătim fiecare
CRACIUNUL COPIILOR de RODICA-ELENA LUPU în ediţia nr. 34 din 03 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344923_a_346252]
-
știe toate, toate?/ Iată cum: va spune badea...”. Dar nu a putut “badea” să explice cum se face că mosul le știe pe toate, pentru că învățătoarea, îngrozită de ce auzea, m-a întrerupt. Eminescu. Am ajuns la scoala. Aveam șapte ani. Învățătoarea mea, neuitata doamna Ana, s-a gândit să organizeze la sfârșitul primului trimestru, înaintea vacanței de iarnă, o serbare.Ne-a spus să pregătim fiecare câte o poezioara, pe care să o spunem în fața lui Moș Gerila cum i se
CRACIUNUL COPIILOR de RODICA-ELENA LUPU în ediţia nr. 34 din 03 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344923_a_346252]
-
vacanței de iarnă, o serbare.Ne-a spus să pregătim fiecare câte o poezioara, pe care să o spunem în fața lui Moș Gerila cum i se spunea pe atunci, invitat și el la sindrofie. Acasă i-am comunicat mamei indicațiile învățătoarei, iar ea, încântată de idee, a înțeles să mă ajute. A luat volumul de “Poezii” al luiOctavian Goga era unul dintre poeții interziși de autoritatea comunistă și în perioada aceea de epurări și arestări absurde era suficient să vorbești despre
CRACIUNUL COPIILOR de RODICA-ELENA LUPU în ediţia nr. 34 din 03 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344923_a_346252]
-
roagă să mă gândesc la alta poezie.M-am așezat nedumerita. Vedeam cum părinții celorlalți copii se întorc spre mine și-mi zâmbesc cu simpatie. Mama îmi ținea mânuța între palmele ei moi și calde, linistindu-ma. După câteva minute, învățătoarea m-a chemat din nou, să recit poezia la care presupunea ea că m-am gândit între timp. Dar eu am inceput hotărâtă: “Dragi copii din țara asta,/Va mirați voi cum se poate,/Moș Crăciun, din cer, de-acolo
CRACIUNUL COPIILOR de RODICA-ELENA LUPU în ediţia nr. 34 din 03 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344923_a_346252]
-
să recit poezia la care presupunea ea că m-am gândit între timp. Dar eu am inceput hotărâtă: “Dragi copii din țara asta,/Va mirați voi cum se poate,/Moș Crăciun, din cer, de-acolo,/De le știe toate, toate?” Învățătoarea m-a oprit din nou. S-a apropiat de mine și mi-a șoptit: “Dacă te rog eu frumos, vrei să spui o altă poezie?”. Elevă ascultătoare altminteri, i-am răspuns imperturbabil: “Nu”. Deși mă cunoștea doar de câteva luni
CRACIUNUL COPIILOR de RODICA-ELENA LUPU în ediţia nr. 34 din 03 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344923_a_346252]
-
m-a oprit din nou. S-a apropiat de mine și mi-a șoptit: “Dacă te rog eu frumos, vrei să spui o altă poezie?”. Elevă ascultătoare altminteri, i-am răspuns imperturbabil: “Nu”. Deși mă cunoștea doar de câteva luni, învățătoarea a înțeles că nu trebuia să mai insiste. S-a îndreptat către ușa, a deschis-o prudent, a aruncat o privire în coridorul întunecat și, păzind clasa, pregătită să oprească actul artistic de s-ar fi ivit vreun musafir nepoftit
CRACIUNUL COPIILOR de RODICA-ELENA LUPU în ediţia nr. 34 din 03 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344923_a_346252]
-
răstignesc în patul copilăriei. Isus-copil încă îi oferă lui Iosif un crin. În poala mamei Sale, e zâmbitor (în tabloul de peste pat). Așa am fost și eu, când am aflat, în ultima clasă de liceu, că va fi post de învățătoare la mine-n sat, când voi termina. „Peste cadavrul meu mai vii aici!” se răsti atunci mama muribundă. „Nu mi-am crescut fetele să le văd țărănci. Mi-a înfundat destul mie viața taică-tău, aici. Nu și voi!” Închid
CÂND ALEGEM... de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 19 din 19 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344960_a_346289]
-
va rog, în familie a mai cântat cineva? D.I.: Mama a fost cea care mi-a transmis moștenirea, Rodica. Și tata contează, dar mama avea un success deosebit atunci cand interpreta la Iași, “Eu sunt Barbu Lăutarul”. Măicuța mea a fost învățătoare la Școală Normală din Iași iar tata professor de fizico-matematici. În ceea ce mă privește, vreau să spun că am venit de undeva din văzduh, din infinit, datorită mamei. Ea, măicuța mea iubita, mi-a transmis acest hâr al Tatălui Ceresc
DE VORBA CU DAN IORDACHESCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344949_a_346278]
-
va beneficia pentru multă vreme de avantajele vieții la țară, dat fiind că o boală tainică și neiertătoare o sapă lăuntric pe pensionara reruralizată. Sora ei mai mare, Profira Leonte, căsătorită cu un maistru, Drăgan, și ajunsă, prin transferul acestuia, învățătoare în București, va muri de aceeași maladie neiertătoare chiar în vara cu pricina. Abia cu ocazia înmormântării ei, familia înțelege de ce bucureșteanca își tergiversase sine die stabilirea în provincie. Nonagenarul, fost șef de echipă în ceapeul cu pământ mănos al
CRONICĂ ION ROŞIORU LA ROMANUL „ÎNTOARCEREA”, AUTOR DUMITRU DĂNĂILĂ de TEO CABEL în ediţia nr. 836 din 15 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345886_a_347215]
-
oprit, rumen și frumos rotunjit, numai bun de cules -, hop și profesorul după ea. Avea catalogul sub braț și o planșă asupra lui, ca să spulbere orice bănuială...extraprofesională. Ignorând prezența asistenței inocente din bănci, deschide timid un dialog „didactic” cu învățătoarea clasei: - Stimată doamnă, îți spune ceva acest stilou? Și-i arată colegei, cu oarece ezitare, stiloul abia scos din buzunarul de la piept - partea stângă, evident. - Nu-mi spune nimic stiloul dumneavoastră! răspunde puțin mirată colega. Dar fiți mai explicit! solicită
O SCRISOARE...GĂSITĂ (SCHIŢĂ „DIDACTICĂ”) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347918_a_349247]
-
ochi. Contrariată vizibil, cea care trebuia să fie ținta săgeții lui Cupidon îngână ce-i trecu atunci prin cap, căci prin...inimă, nimic. Reuși totuși o subtilă ieșire din impas: - Deștept stilou! N-a făcut nicio greșeală de...ortografie. Și învățătoarea începe lecția în prezența, încă, a „vânătorului” cu tolba goală. Needificat pe deplin de efectul strategiei sale, dar consolat că secretul lui a fost supus doar riscului minim, profesorul recuperează suportul declarației sale tainice și se se retrage precipitat. Ca
O SCRISOARE...GĂSITĂ (SCHIŢĂ „DIDACTICĂ”) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347918_a_349247]
-
poziția. Deși astrul zilei era aproape la apus, părea că acum răsare. Pierdu controlul punctelor cardinale, nordul deveni sud și invers, iar răsăritul și apusul se schimbară între ele. Își scutură capul ca să-și reamintească ce-l învățase cândva doamna învățătoare, că după mușchiul copacilor te poți orienta care-i miazănoapte și care-i miazăzi! Dar pe care din părțile tulpinii cresc acei mușchi de pădure? Se zăpăci dea binelea. - M-am rătăcit! Am trecut peste comoară!... Ce mă fac?... Deci
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347246_a_348575]