3,864 matches
-
în vise cu plete în vânt de lumină Și poți să-mi ridici o liră pân’ la bolta-nstelată Cântând a iubire în tăcerea verbului ”a fi”... Citește mai mult Viori de octombrieSe-mpodobește octombrie cu giuvaereAprinse-n curcubeie. Ne-nvelește cu frunzeîn toamna desculță... Când arborii-s năluci,Și gândesc în culori visătoare, cărunteIar luna înflorește a toamnă târzie.Iubește-mă acum, în octombrie,Când Dumnezeu pictează în roua aurie...În noiembrie, copacii rămân goi și singuri...Ce departe-i
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
de coapsa verii Și de îmbrățișarea noastră sub lumina stranie a astrului. I-am acoperit în drum și cuiburile Iar păsările mi-au cântat a iubire Zburând cu eșarfa în țări calde Pentru a mi-o restitui în primăvară. Am învelit marea în cețurile toamnei Ca să nu mă uiți. Iar tu m-ai iubit. Apoi, Ai fugit cu voalul înroșit în amurg. Eu am legat la ochi iubirea. Ea, Pipăind eșarfa, s-a lăsat prinsă, A măsurat clipa...și-a făcut
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
sub lună,Ca să nu uite de coapsa veriiși de îmbrățișarea noastrăsub lumina stranie a astrului.I-am acoperit în drum și cuiburileIar păsările mi-au cântat a iubireZburând cu eșarfa în țări caldePentru a mi-o restitui în primăvară.Am învelit marea în cețurile toamneiCa să nu mă uiți. Iar tu m-ai iubit. Apoi,Ai fugit cu voalul înroșit în amurg.Eu am legat la ochi iubirea. Ea,Pipăind eșarfa, s-a lăsat prinsă,A măsurat clipa...și-a făcut
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
orice călătorie în infernul furtunii, precum coborârea la ... XXXIII. ELISABETA IOSIF VIORI DE OCTOMBRIE, de Elisabeta Iosif , publicat în Ediția nr. 1754 din 20 octombrie 2015. Elisabeta IOSIF Viori de octombrie Se-mpodobește octombrie cu giuvaere Aprinse-n curcubeie. Ne-nvelește cu frunze În toamna desculță... Când arborii-s năluci, Și gândesc în culori visătoare, cărunte Iar luna înflorește a toamnă târzie... Iubește-mă acum, în octombrie, Când Dumnezeu pictează în roua aurie... În noiembrie, copacii rămân goi și singuri. Ce
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
în vânt de lumină Și poți să-mi ridici o liră pân’ la bolta-nstelată Cântând a iubire în tăcerea verbului ”a fi”... 6 octombrie, 2015 ... Citește mai mult Elisabeta IOSIFViori de octombrieSe-mpodobește octombrie cu giuvaereAprinse-n curcubeie. Ne-nvelește cu frunzeîn toamna desculță... Când arborii-s năluci,Și gândesc în culori visătoare, cărunteIar luna înflorește a toamnă târzie...Iubește-mă acum, în octombrie,Când Dumnezeu pictează în roua aurie...În noiembrie, copacii rămân goi și singuri.Ce departe-i
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
VEȘNICIA SCRIITORULUI, de Mioara Timofte, publicat în Ediția nr. 1879 din 22 februarie 2016. ZIUA CITITORULUI Mit, luna octombrie a mărturisit timpului cea mai frumoasă sărbătoare personificata magic în ființă umană așezată într-un miez de toamnă bogat în rod învelit în miresmele iubirii și îndumnezeit cu alcoolurile țări ivite din strugurii sărutului înrourat cu o duminică a însămânțării cu clipă lui Dumnezeu. Iată de ce veșnicia îmi cere, de pe coama vremurilor, mere împrospătate cu prezența ta, o superbă inspirație a harului
MIOARA TIMOFTE [Corola-blog/BlogPost/380995_a_382324]
-
muchie de lumină unde numai sentimentele pure veșnicesc prin poezia din ele. Citește mai mult ZIUA CITITORULUIMit,luna octombrie a mărturisit timpului cea mai frumoasă sărbătoare personificata magic în ființă umană așezată într-un miez de toamnă bogat în rod învelit în miresmele iubirii și îndumnezeit cu alcoolurile țări ivite din strugurii sărutului înrourat cu o duminică a însămânțării cu clipă lui Dumnezeu. Iată de ce veșnicia îmi cere, de pe coama vremurilor, mere împrospătate cu prezența ta, o superbă inspirație a harului
MIOARA TIMOFTE [Corola-blog/BlogPost/380995_a_382324]
-
un asemenea document”! Cu adevărat vrednică de laudă este sobrietatea vieții dusă de atotputernicul Stalin (mamei sale îi trimite doar 150 de ruble, cu scuza „nu pot mai mult”, nu poseda niciun lucru de valoare, dormea pe o canapea, se învelea cu o pătură militară), precum și permanenta avertizare/conștientizare a copiilor lui că vilele, apartamentele și mașinile nu sunt proprietatea lor. La final, câteva cuvinte despre două chestiuni de mare interes: 1) A fost Stalin antisemit? Dacă nu dăm uitării faptul
STALINOCRAŢIA – CONSECINŢĂ LOGICĂ A CULTULUI PERSONALITĂŢII de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2146 din 15 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381031_a_382360]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > CASTELUL VEȘNICIEI Autor: Daniel Luca Publicat în: Ediția nr. 1935 din 18 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Cu ramuri lungi de vânt am învelit un soare Și-n marmura tăcerii te-am scufundat demult, Trec simfonii prin mine, dar azi nu mă mai doare, Căci ritmuri rătăcite s-au stins fără s-ascult. O coardă de vioară vibrează prin trecut Și-n trupuri de
CASTELUL VEŞNICIEI de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381162_a_382491]
-
și-l voi trimite cu ultimul talaz La capătul Speranței să-ntâlnească iubiri nemuritoare. Noi doi, mereu legați cu focul din apusuri, am colorat destine Și-am împărțit în cer iubirea stelelor cu glasuri de copil, Încătușat de vânturi și învelit cu primăverile-am venit la tine, Fără să-ți spun c-am fost trimis de zei pe margini de exil... Mai lasă-mă să-ți scutur flori de iasomie peste gânduri Și strânge-mă de mână să-ți simt durerea
ULTIMUL VERS de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381161_a_382490]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > JOC Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2191 din 30 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Azi trăim în lumea noastră, strâmtă cât un vârf de ac, Ne simțim păpuși din cârpe, proaspăt scoase în cerdac, Suntem înveliți în zdrențe, dar ne credem în bumbac, Și ne cernem năzuințe, singuri, în al nostru veac. Ne-mbătăm cu gânduri stranii, stinse în aurolac, De la aburii lui Bachus, mai izbim câte-un copac. Amețiți de lovitură, pornim iar contraatac, Ne
JOC de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381189_a_382518]
-
să bată cu repeziciune de parcă visa și nu se putea trezi din somn. Se ridică în picioare și privea cu încântare la fata care zburda printre flori, îmbrăcată cu o ie albă brodată cu fir roșu și cu poale albe învelite cu un șorț negru. Pletele îi cădeau pe umeri ca niște podoabe de aur, iar fața îi zâmbea ca unui înger. „Oi fi având vedenii! Nu-i de mirare, după atâtea nopți de călătorie”, își spuse în sinea lui. Fusese
LEGENDA LĂCRIMIOAREI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381237_a_382566]
-
aprilie 2017 Toate Articolele Autorului (Premiul al III-lea la Concursul „Alb Hoinar”, Ediția a II-a, februarie 2016, Vrancea) (inspirată dintr-un fapt real) Căsuța de la poalele muntelui părea gata să se prăbușească sub mormanul de zăpadă care o învelea. Veche și sărăcăcioasă, cu zugrăveala scorojită peste tot și ferestrele afumate, prin crăpăturile cărora vântul se strecura cu nonșalanță, ori de câte ori prindea ocazia, se bucura acum de hăinuța nouă de nea, ca de un veșmânt neprețuit. O liniște de piatră plana
O IARNĂ DE COȘMAR de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381197_a_382526]
-
-i! Acolo or fi doftori buni, să-i dea ceva leacuri, să-l facă bine, că acasă ne moare cu zâle! o lămuri ea. Se apucă să-l îmbrace grăbită pe băiat. Îl înfofoli cât putu mai bine, apoi îl înveli pe deasupra într-o pătură de lână. - Îs patru kilometri până-n haltă! Cum îl ducem, căruța îi la tata și afară îi neaua până la genunchi? întrebă Sofica, uimită. - Nu-i bai, ne-om descurca noi, ne-o ajuta bunu` Dumnezău! o
O IARNĂ DE COȘMAR de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381197_a_382526]
-
pustie latră. CREDINȚA Credința în Cel de Sus Ne-a îndepărtat credința în Om Cu ochii lipiți de cer, Nu ne vedem semenul de lângă noi Rugându-ne Domnului, Disprețuim pe cel de alături Frăția de altădată A pălit în fața Creatorului Învelit în ceață și fum Lumea s-a convertit la credință, Nu din convingere, Ci de teama pedepselor divine Trebuie să coborâm pe pământ, Să ne întoarcem la noi înșine Să ne dăruim stimei Și iubirii aproapelui! Puterea cea mare este
VERSURI DE MARTIE de HARRY ROSS în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381315_a_382644]
-
2303 din 21 aprilie 2017. (Premiul al III-lea la Concursul „Alb Hoinar”, Ediția a II-a, februarie 2016, Vrancea) (inspirată dintr-un fapt real) Căsuța de la poalele muntelui părea gata să se prăbușească sub mormanul de zăpadă care o învelea. Veche și sărăcăcioasă, cu zugrăveala scorojită peste tot și ferestrele afumate, prin crăpăturile cărora vântul se strecura cu nonșalanță, ori de câte ori prindea ocazia, se bucura acum de hăinuța nouă de nea, ca de un veșmânt neprețuit. O liniște de piatră plana
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
de culoare ... Citește mai mult (Premiul al III-lea la Concursul „Alb Hoinar”,Ediția a II-a, februarie 2016, Vrancea)(inspirată dintr-un fapt real)Căsuța de la poalele muntelui părea gata să se prăbușească sub mormanul de zăpadă care o învelea. Veche și sărăcăcioasă, cu zugrăveala scorojită peste tot și ferestrele afumate, prin crăpăturile cărora vântul se strecura cu nonșalanță, ori de câte ori prindea ocazia, se bucura acum de hăinuța nouă de nea, ca de un veșmânt neprețuit. O liniște de piatră plana
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
meu", Editura Inspirescu, Satu-Mare, 2015)... XXI. JOC, de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2191 din 30 decembrie 2016. Azi trăim în lumea noastră, strâmtă cât un vârf de ac, Ne simțim păpuși din cârpe, proaspăt scoase în cerdac, Suntem înveliți în zdrențe, dar ne credem în bumbac, Și ne cernem năzuințe, singuri, în al nostru veac. Ne-mbătăm cu gânduri stranii, stinse în aurolac, De la aburii lui Bachus, mai izbim câte-un copac. Amețiți de lovitură, pornim iar contraatac, Ne
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
ceasul morții, când ne facem de spanac Ori primim, de la natură-n față câte-un bobârnac. Citește mai mult Azi trăim în lumea noastră, strâmtă cât un vârf de ac,Ne simțim păpuși din cârpe, proaspăt scoase în cerdac,Suntem înveliți în zdrențe, dar ne credem în bumbac,Și ne cernem năzuințe, singuri, în al nostru veac.Ne-mbătăm cu gânduri stranii, stinse în aurolac,De la aburii lui Bachus, mai izbim câte-un copac.Amețiți de lovitură, pornim iar contraatac,Ne
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
MICA SIRENĂ Ea trăia fericită-ntr-un castel de mărgean În apa dintâia, departe și pururi albastră A marelui cald, maiestuos și pacific ocean, Oglindind veșnic cerul ca într-o fereastră. Și crescută-n candoare de delfinii cei buni, Se-nvelea doar în algele verzi, mătăsoase Și era fericită când căluți mici și bruni O purtau în viteză prin adâncuri stâncoase. Și avea mulți prieteni în adâncul tihnit, Răsfățată de pești, de meduze mițoase, Si de scoici ce de dragu-i zămisleau
MICA SIRENĂ de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381374_a_382703]
-
apoi în uși de gând, Trezindu-l precum prințul frumoasa adormită, Desferecat de doruri, din somnul cel sperând, Să îți deschid-o ușă ce-o credeam ruginită. Să intrăm în livada în horbotă-mbrăcată Cu albele-i parfumuri tandru să ne-nvelească Și-n taina amurgirii, o creangă aplecată Să-ți răcorească fruntea, timid, s-o miruiască. Și liniștit alături să-mi stai în faptul serii, Cu sufletul aproape, albind sub flori de prun, Să ascultăm în tihnă de glasul primăverii, Privind
GÂND ÎNFLORIND de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381373_a_382702]
-
februarie 2017. CREDINȚA Credința în Cel de Sus ne-a îndepărtat credința în Om cu ochii lipiți de cer, nu ne vedem semenul de lângă noi rugându-ne Domnului, disprețuim pe cel de alături. Frăția de altădată a pălit în fața Creatorului învelit în ceață și fum Lumea s-a convertit la credință, nu din convingere, ci de teama pedepselor divine Trebuie să coborâm pe pământ, să ne întoarcem la noi înșine să ne dăruim stimei și iubirii aproapelui Puterea cea mare este
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381318_a_382647]
-
cu mintea și forța brațelor ... Citește mai mult CREDINȚA Credința în Cel de Susne-a îndepărtat credința în Omcu ochii lipiți de cer,nu ne vedem semenul de lângă noirugându-ne Domnului,disprețuim pe cel de alături.Frăția de altădatăa pălit în fața Creatorului învelit în ceață și fumLumea s-a convertit la credință,nu din convingere,ci de teama pedepselor divineTrebuie să coborâm pe pământ,să ne întoarcem la noi înșinesă ne dăruim stimei și iubirii aproapelui Puterea cea mare este aici,în noi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381318_a_382647]
-
MICA SIRENĂ Ea trăia fericită-ntr-un castel de mărgean În apa dintâia, departe și pururi albastră A marelui cald, maiestuos și pacific ocean, Oglindind veșnic cerul ca într-o fereastră. Și crescută-n candoare de delfinii cei buni, Se-nvelea doar în algele verzi, mătăsoase Și era fericită când căluți mici și bruni O purtau în viteză prin adâncuri stâncoase. Și avea mulți prieteni în adâncul tihnit, Răsfățată de pești, de meduze mițoase, Si de scoici ce de dragu-i zămisleau
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
Citește mai mult MICA SIRENĂEa trăia fericită-ntr-un castel de mărgeanîn apa dintâia, departe și pururi albastrăA marelui cald, maiestuos și pacific ocean,Oglindind veșnic cerul ca într-o fereastră.Și crescută-n candoare de delfinii cei buni,Se-nvelea doar în algele verzi, mătăsoaseși era fericită când căluți mici și bruniO purtau în viteză prin adâncuri stâncoase.Și avea mulți prieteni în adâncul tihnit,Răsfățată de pești, de meduze mițoase,Si de scoici ce de dragu-i zămisleau chinuitBoabe mari
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]