3,096 matches
-
Ștefan Deceanski, scrisă de Grigorie Țamblac, legende istorice și mărturii personale. Cronicarul insistă asupra istoriei sârbești și a personajelor de prim-plan: viteazul despot Ștefan Deceanski și fiul acestuia, Ștefan Dușan, prins într-o imagine întunecată de paricid, cneazul Lazăr, învingătorul turcilor la Kosovo, și eroul popular Miloș Cobilici. Sunt consemnate sau dau chiar titlul unor capitole luptele importante cu turcii de pe Câmpia Mierlei, de la Nicopole, Varna, Câmpul Pâinii, Oradea și Viena. Istoria românilor, prezentată sumar dar cu interes, păstrează câteva
BRANCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285860_a_287189]
-
recâștiga o armă căzută pe pământ. Cel care o atinge primul trage și își salvează viața; celălalt, dimpotrivă, este doborât și moare. Miza nu este în realitate o armă, ci o etichetă: cel care reușește să o aplice primul iese învingător din bătălie, celălalt, etichetat, este redus la rolul de victimă” (Szasz, 1975, p. 89). Ca întotdeauna, istoria ne pune la dispoziție bune exemple, așa cum este cel al celebrului puci al psihiatrilor, eșuat în 1938, și care era îndreptat împotriva lui
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
Buzura sau omul de zăpadă, JL, 1995, 21-24; Petre Isachi, Ioan Lazăr, Anotimpurile romanului, Bacău, 1997, 403-431; Petrescu, Studii transilvane, 90-98; Dicț. analitic, I, 9-10, 331-332, II, 69-71, III, 237-240, IV, 25-28; Glodeanu, Dimensiuni, 67-81; Gabriel Dimisianu, Nici învins, nici învingător, RL, 1999, 39; Dicț. esențial, 121-125; Manolescu, Lista, II, 242-250; Popa, Ist. lit., II, 734-737; Ion Simuț, Augustin Buzura, Brașov, 2001; Cristina Iridon, Răzvrătirea lui Zoon Politikon, CL, 2002, 8, 9; Negrici, Lit. rom., 181-183, 246-248, 265-278; Tudorel Urian, La
BUZURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285979_a_287308]
-
de lipsa agitației specifice unui cartier general, dar mai ales de lipsa pazei. Doar acolo se afla însuși comandantul trupelor franceze, nu un ofițer oarecare! La discuții, Bonaparte a avut o atitudine rece, severă și civilizată. A vorbit pe tonul învingătorului, nelăsând partenerilor de... dialog nici o șansă de îndulcire a condițiilor pe care francezul le înaintase deja regelui italian al Piemontului. A doua zi, în zori, italienii s-au întors la Torino. Cei care au consemnat momentul au afirmat că învingătorul
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
învingătorului, nelăsând partenerilor de... dialog nici o șansă de îndulcire a condițiilor pe care francezul le înaintase deja regelui italian al Piemontului. A doua zi, în zori, italienii s-au întors la Torino. Cei care au consemnat momentul au afirmat că învingătorul i-a urmărit pe învinși cu priviri pline de satisfacție. După victoriile militare, el obținuse și o izbândă diplomatică. Cu toată răceala pe care Josephine o afișa în scrisorile ei, ofensivul general nu-și pierdea vremea în Italia. El cucerea
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
privea spre Waterloo. Cumplita încleștare a stimulat, în timp, nu doar pe istorici, ci și pe artiști: s-au realizat picturi, s-au scris cărți, s-au făcut filme. Și scriitorul român D.D. Pătrășcanu a scris o foarte frumoasă povestire: „învingătorul lui Napoleon”. în ziua de 22 iunie 1815, Napoleon a abdicat pentru a doua oară. A fost exilat pe insula Sfânta Elena, din Oceanul Atlantic. O insulă mică, de numai 122 km2, la 1800 km de coastele Africii. Un teren accidentat
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
pornește la rândul său spre ușă. După câțiva pași însă, pare că se răzgândește. Întoarce către cei doi bătrâni, cuibăriți unul lângă altul, o față îngrijorată. — Eu nu te-aș sfătui, împărate, să urmezi sfatul lui Themison. Degeaba se autointitulează „învingătorul medicilor“ și critică tot ce zic ceilalți... Ferește privirea în lături. — Este riscant, mai ales după o anumită vârstă, ca oamenii să se spele cu apă rece. — Aha! scoate Livia un strigăt. Aruncă o uitătură victorioasă înspre soțul ei. Augustus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
reușit să exorcizeze aceste sentimente negative. Tatăl său adoptiv a întruchipat, cu bună știință sau nu, credința în propria stea și în propriul geniu. El în truchipează credința în Roma. La Ilerda, Pharsalus, Thapsus și Munda, divinul Caesar a ieșit învingător. La Actium, a învins Roma. Caesar și-a iertat dușmanii. El i-a privit pierind și acum poate să declare cu mâna pe inimă că nu mai are dușmani printre romani... Se apleacă brusc spre Livia. — Lasă grijile statului pe seama
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cobori și tu din nori și-ți dai seama ce se întâmplă. Pusio privește în jur cu teamă. — Așa sunt romanii, filozofează batjocoritor instructorul. Ridică măna spre trapa de deasupra și rostește cu glasul vibrând de ironie: — Uite-i pe învingătorii Pământului și cuceritorii Universului cum stau suspendați într-o mașinărie șubredă și aplaudă frenetic pericolul pe care-l înfruntă. — Nu poate fi chiar atât de periculos, murmură tânărul. Se vede însă că e îngrijorat de-a binelea. Cu un aer
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Întoarce ochii către Rufus: — Tu știi, că doar ai fost acolo. Evreul aprobă din cap cu un surâs misterios. — Zi-le tu! îl îndeamnă gladiatorul. Instructorul tace. — Bine, să nu spui că mă fudulesc. Desface brațele în lături: — În principiu, învingătorul e cel care acordă sau ia viața învinsului, însă era împăratul de față, așa că i-am cedat acest drept... Cu un gest larg: — ...iar principele a întrebat mulțimea. Pusio și băietanul îi sorb vorbele de pe buze. — Ce-i drept e
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
noua constituție să poată fi definită de orice roman prin cuvintele sfințite de tradiție: res publica! — O, Pace! declamă în acest moment Velleius Paterculus. — Pacea este într-adevăr o binecuvântare tangibilă, murmură crispat Nero. Dar a devenit prada și prerogativa învingătorului. Tânărul continuă cu patetism: — Gloria păcii este mai mare decât cea a războiului! Tiberius râde și îl răsplătește cu o palmă zdravănă pe spinare. S-au apropiat între timp destul de mult de poale. Dincolo de gardul de fier ce împrejmuiește incinta
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
începutul unui război când încă nu-și dau seama care parte va ieși învingătoare, nobilii japonezi își trimit adesea frații în amândouă taberele ca să-și păstreze aliații. Oricare tabără ar câștiga, familia acelui nobil poate să se dezvinovățească astfel în fața învingătorului: „Familia noastră nu e de vină pentru că fratele nostru a trecut de partea dușmanului. A făcut asta de capul lui.” Aceleași uneltiri viclene i-au îndemnat pe japonezi să trimită încoace soli. Cu alte cuvinte, japonezii nu-și doresc propovăduirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
s-o nimicească. Dușmanii se numără printre puterile Haosului. Orice distrugere a unei cetăți înseamnă o întoarcere în Haos. Orice izbândă asupra atacatorului repetă victoria exemplară a zeului asupra Dragonului (asupra "Haosului"). Din acest motiv, Faraonul era asimilat zeului Rî, învingătorul dragonului Apophis, în vreme ce dușmanii săi erau identificați cu Dragonul mitic. Darius se considera un nou Thraetaona, erou mitic iranian, care ucisese un Dragon cu trei capete. În tradiția iudaică, regii păgâni erau înfățișați cu trăsăturile Dragonului, ca de pildă Nabucodonosor
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
coborând în Ape, l-a legat pe cel mai puternic, ca noi să dobândim puterea de a călca pe scorpioni și pe șerpi".14 Urmează apoi valorizarea botezului ca repetare a Potopului. După Iustin, Cristos, ca un alt Noe, ieșit învingător din mijlocul Apelor, a ajuns conducătorul unei rase. Potopul închipuie deopotrivă coborârea în adâncurile mării și botezul. "Potopul este așadar un lucru împlinit de botez... Tot așa cum Noe înfruntase Marea Morții, care nimicise omenirea păcătoasă, și scăpase cu viață, cel
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de aur sau cu frunze fermecate, care crește "într-un ținut îndepărtat" (în realitate, în lumea de dincolo) și care este păzit de monștri (grifoni, balauri, șerpi). Ca să poți culege fructele, trebuie să înfrunți monstrul-paznic și să-l ucizi: învingătorul trebuie să treacă printr-o încercare inițiatică de tip eroic, câștigând "prin violență" condiția supraomenească, aproape divină, a tinereții fără bătrânețe, a invincibilității și a atotputerniciei. Arborele cosmic, Arborele nemuririi sau al Cunoașterii simbolizează cum nu se poate mai limpede
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
adâncul ființei sale, să-și retrăiască trecutul, să-și înfrunte din nou traumele, iar această operație primejdioasă seamănă, din punct de vedere formal, cu coborârea inițiatică în "Infern", printre larve, și cu luptele cu "monștrii". Așa cum inițiatul trebuia să iasă învingător din încercările la care fusese supus, să "moară" și să "învie" pentru a putea ajunge la o existență pe deplin responsabilă și deschisă valorilor spirituale, pacientul supus psihanalizei în zilele noastre trebuie să-și înfrunte propriul "subconștient", bântuit de larve
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
întreaga țară masacre organizate împotriva "migueliștilor". În fiecare zi, sute de oameni sunt asasinați, iar casele lor incendiate, fără ca cineva să intervină. Un liberal care luptase în rândurile anti-migueliste, Marques Gomes, scrie: ,,E trist s-o spunem dar e adevărat: învingătorii n-au fost generoși cu învinșii. Mulți dintre învinșii de la Evora-Monte care, în virtutea decretului de amnistie din 27 mai s-au reîntors la vetrele lor, au fost asasinați în chip barbar în numele libertății... La nimic n-au folosit măsurile Guvernului
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Și adaugă că "datele sunt incomplete". Iar Oliveira Martins, socialistul, scrie în Portugal Contemporaneo: "Miguelistul era o victimă, un inamic învins. Îl vânau cum se vânează lupii și orice ofensă anterioară, orice crimă, era pedepsită cu o moarte fără judecată. Învingătorii, socotindu-se exponenții unei suveranități absolute, au plătit însutit tot ceea ce primiseră". Războiul civil, în loc să se curme prin capitularea de la Evora-Monte, se continuă mulți ani. Portugalia rămâne, de atunci, zdruncinată, lipsită de unitate, pradă ușoară societăților secrete. Înfrângerea lui Don
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
vadă că nu avea nici o rațiune să lase rezolvarea cazului, și poate chiar soarta unor popoare întregi, pe seama rezultatului greu de prevăzut al unei confruntări individuale. într-adevăr, însuși comandantul său, cu câțiva ani înainte, acceptase o asemenea soluție, ieșind învingător într-un duel, rămas faimos, cu rivalul său Bonifaciu; în cea ce-l privea pe el, nu era, cu siguranță, omul care să dea înapoi în fața unei asemenea provocări, în care - simțea asta - erau puse în joc nu doar propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
într-un vacarm de glasuri, piața fu teatrul unui vălmășag violent, de scurtă durată, totuși, căci acei războinici se treziră iute în incapacitate de a mai face ceva. Apropiindu-se de Sebastianus, Gundovek abia de privi trupul trădătorului. îi zâmbi învingătorului, bătându-l pe umăr: — Frumoasă luptă! spuse cu un surâs. Nu mă așteptam la mai puțin de la un ofițer al gărzii lui Etius! — Și dacă lucrurile s-ar fi petrecut altfel? replică romanul, aruncând pe jos scutul distrus. Gundovek râse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sub presiune Mereu interiorul striga către mine: În țară străină cu greu te-mbogățești Și nu știi ce preț mare va fi ca să plătești ? Dar tu nu ai rămas un om nepăsător Și ai pășit la fel în stil de-învingător Mereu mai curajos spre-o viață mai măreață Aveai un crez al tău că reușești în viață. Erai miez de nădejde, speranță și minune Sfidând străinătăți găsind soluții bune Am dobândit cu tine liniștea-adevărată Calea noastră-atunci părea mai luminată. Luceafărul
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
câștigător...! Ultima rostogolire a zarurilor, În care gazda Își juca ultima șansă, atinse un dramatism greu de imaginat. Vreme de o jumătate de oră, zarurile fulgerate cu violență de ambii jucători Își urmau nestingherite traectoria, refuzând iritant să ofere satisfacția Învingătorului. Suma era exorbitantă!! Se juca pe viață ori moarte...! La un moment dat, Gică picior de lemn avu zarurile. Le Învârtea În mână, parcă dorind să le imprime voința sa...! Mai privi odată Îndelung la zaruri, Închise pumnul, Închise și
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
care a decimat În mare măsură armata noastră și pierderea Încrederii În victoria pe care propaganda Nazistă o trâmbiță...!! Ulteriordupă Încheierea armistițiului - a fost necesar să se facă uz de Întreaga capacitate a diplomației noastre să ne putem alia cu Învingătorii noștri, având În vedere salvarea germaniei, mai bine zis, recunoașterea țării ca națiune cu drepturi depline În comunitatea Europeană...!! Tony Pavone plăti fermierului produsele cumpărate pe care Nando deja le așezase În portbagajul mașinii, adresând fermierului un ultim cuvânt. „Apreciez
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu abnegția și vitejia bine cunoscută a-r fi putut intra În Paris Înaintea americanilor și, implicit În posesia laboratorului de energie nucleară...!România trebuia tratată nu ca țară Învinsă ci parteneră și, să-i fie recunoscut meritul dovedit al Învingătorului...! După a mea opinie, Puterile Aliate, au comis un act extrem de puțin cavaleresc, lăsând-o pradă bolșevicilor s-o umilească mai năpraznic decăt năvălirile barbare, România care drept urmare a puterii de voință și-al riscului major a-l celor patru
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Am urcat muntele înzăpezit pentru a atinge creanga bradului, nedumerită de atâta candoare Ce-o citesc în privire, îl supun unui test găsit într-o carte: Îți propun un joc la care nu există învingător și învins. Nu, eu sunt învingătorul, pe brațele mele și-au făcut cuib rândunele, iar dincolo de mine, stelele, adunate grămadă, îmi luminează destinul. Pentru o clipă, doar pentru o clipă, ne vom schimba rolurile: tu-i vei deveni adolescenta ce aleargă pe zăpada vieții, încercând să
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]