2,512 matches
-
și oamenii. Am crezut asta atunci, dar, cu cât mă gândeam mai mult, cu atât îmi părea a fi mai puțin adevărat. Charles era atât de organizat, atât de controlat, încât ar fi putut să facă o afacere prosperă din șantaj ca un al doilea serviciu pe lângă bancă. Dar era greu de crezut că ar face ceva atât de stupid precum a o convinge pe fata șefului să ia droguri. Însă ar fi perfect de înțeles dacă era invers. L-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ți-a plăcut la nebunie să-l împingi la ce nu voia numai ca să-ți facă pe plac. Era doar o bănuială, dar Belinda nu a negat nimic din ce am spus eu. Suki a fost cea care a spus: —Șantaj! Bells, ce este asta? Spune-i că nu este adevărat! Charles a fost cel care te-a făcut să iei droguri, nu? Nici una dintre noi nu o asculta. Ochii îmi erau fixați pe Belinda și ai ei pe mine. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
venit la mine. Ghicise totul în legătură cu Dominic. Auzise din greșeală o conversație pe care o avuseserăm noi și a pus totul cap la cap. Voia ca Dominic să-i plătească ceea ce Charles îi datora. — Doar că nu cred în răsplătirea șantajului, a zis Dominic încet. James ar fi trebuit să-și învețe lecția din ceea ce pățise Charles. S-a uitat la mine, ochii lui negri licărind. —Și ce vrea domnișoara Samantha Jones? Nu cred că bani, nu? Cred că domnișoara Jones
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
urmăritorilor. Până și Spiridon are drama lui: amenințarea cu bătaia, care planează în permanență deasupra-i. În Conu Leonida față cu reacțiunea spaima bătrânilor „asediați” atinge paroxismul. Zoe din O scrisoare pierdută folosește în exces metoda dramatizării suferinței, provocată de șantajul cu scrisoarea. Cațavencu are și el momentul lui de „tragedie”, atunci când este înfrânt. În D-ale carnavalului, Crăcănel și Mița sunt victimele „traducerii”. Dramaturgul convertește tot acest substrat de melodramă în comedie prin jocul contradicțiilor, suprinzând „eroarea” personajelor „fie în raport cu
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
1848, acomodat cu tot ce se succedase de atunci: „Familia mea de la patruzșopt... și eu, în toate camerele, cu toate partidele, ca românul imparțial”. Este un tip de profitor politic, care-și asigură locul de deputat prin rudenie, servicii sau șantaj și, spre deosebire de Leonida, este „agresiv și odios”. Dandanache e „mai prost” decât Farfuridi și „mai canalie” decât Cațavencu, alte tipuri politice, alte mentalități cu metode și temperamente diferite. Homo comicus caragialean capătă o înfățișare nouă în conflictul mocnit al epocii
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
politicianului”<footnote Pompiliu Constantinescu, op. cit., p. 39. footnote>, cu dorința vie de a ocupa locul care i se cuvine în orașul unde se socotea întâiul între bărbații politici. Avocat, patron de ziar, de care se poate folosi ca armă de șantaj, plastograf, demagog, Cațavencu este reprezentantul tipic al „liberului profesionist”. Memorialistica arată că opinia lui Caragiale despre Cațavencu era că e o „canalie” - nu cea mai mare din piesă, fiind depășit de Dandanache. Într-adevăr, mijloacele lui sunt cele ale unuia
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
să ajungă. Își acoperă „machiaverlicurile” cu fraze bombastice, convorbind cu sine: „Scopul scuză mijloacele, a zis nemuritorul Gambetta”... E preocupat să parvină și se adaptează la orice împrejurare; îi convine arestarea, îi convine scandalul, ziarul lui e vădit unul de șantaj, iar afacerile lui nu exclud falsificări de semnături, deci escrocheriile. Comicul rezultă din transformarea acestora în idei ale luptei de principii, din părerea superlativă despre sine. Homo comicus se vrea măsura tuturor lucrurilor. Între atitudinea lui politică și temperamentul individual
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
făcut. Buzz văzu vechiul lui baston de cauciuc atârnând de clanța de la baie și se întrebă dacă mai era la fel de priceput. Prețul e o mie, domnule Gelfman. — Ce! Ăsta-i jaf la drumul mare! — Nu, e un caz penal de șantaj, rezolvat în afara tribunalului. Ai adresa lui Sifakis? — Mickey ar face-o pe gratis! — Mickey ar fi în stare să te-ncalțe cu o complicitate la crimă. Care-i adresa lui Sifakis? Gelfman expiră încet. — Mama voastră de cârcotași pungași! E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și, poate, să-l mulgă de niște chestii în plus: Johnny Stompanato, Crestview, telefon 6103, bodyguardul personal al lui Mickey Cohen. Despre el se zvonea că își finanțase scăparea dintr-o afacere rușinoasă cu Clevelend Combination grație unor scheme de șantaj brutale. Se mai zvonea că le distribuia dealerilor din oraș marijuana de pe filiera mexicană pentru treizeci de procente din câștig. Arătosul Johnny Stomp. Numele lui încercuit cu semne de întrebare și de cele ale dolarului. Buzz se întoarse la mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ordine de interdicție împotriva lui atunci când lucrase ca agent special la biroul agenției în Waco, Texas. Se estima că Satterlee câștiga în jur de cincizeci de mii de dolari pe an din conferințele anticomuniste. Contracurente Roșii era o „firmă de șantaj” - „L-ar reabilita și pe Karl Marx dacă mălaiul e ca lumea”. Se zvonea că Satterlee fusese exclus din Brigada Allen pentru că încercase să pună la punct un sistem de mită: chitanțe de plată de la japonezii americani din lagărele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pe 14.09.1913. Două arestări pentru prostituție masculină, dat afară din Marina Militară în ’43 pentru conduită imorală. Celălalt e confirmat ca asociat al lui Wiltsie, probabil peștele lui. Duane Lindenaur, născut pe 5.12.1916. Arestat o dată pentru șantaj: în iunie 1941. Nu s-a ajuns la tribunal. Reclamantul și-a retras plângerea. Wiltsie nu figurează cu nici un loc de muncă. Lindenaur a fost angajat să rescrie dialoguri la Variety International Pictures. Amândoi bărbații locuiau pe Ventura Boulevard, numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
acte imorale în baruri în ’40 și ’41. Procuratura renunțase la ambele acuzații, din lipsă de probe. Urmau o serie întreagă de amenzi de circulație. Duane Lindenaur avea un permis de conducere imaculat și o plângere anulată, sub acuzația de șantaj, după cum menționase și doctorul Layman. Danny îi ceru funcționarului de la Cazier să-i specifice locul arestărilor celor două victime. Ale lui Wiltsie avuseseră loc în jurisdicția orașului, cea a lui Lindenaur în sud-estul comitatului, în jurisdicția diviziei Firestone. Cerând încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
detectivul Upshaw de la West Hollywood. — Zi, detective. — Lucrez la un caz de crimă legat de altele două de la municipalitate, iar tu ai arestat-o pe una din victime în ’41. Duane Lindenaur. Ți-l amintești? Skakel zise: — Mda. Era un șantaj al unui avocat bogat, Hartshorn, pe tema homosexualității. Întotdeauna îmi amintesc chestiile cu bani. Lindenaur a încasat-o, nu? — Da. Îți amintești cazul? — Destul de bine. Reclamantul se numea Charles Hartshorn. Îi plăceau băieții, dar era însurat și avea o fiică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
adevărul”. Zise: — Ce povestea Wiltsie despre Lindenaur? — Doar că trăiau împreună. Știați că Lindenaur încercase să extorcheze bani de la Charles Hartshorn? — Nu. — Ați auzit cumva ca fie Wiltsie, fie Lindenaur să încerce alte extorcări? — Nu, n-am auzit. — Dar de șantaje în general? Clienții bărbați de soiul acesta sunt în mod clar susceptibili să fie șantajați. Felix Gordean râse. — Clienții mei vin la seratele mele și se folosesc de serviciile mele pentru că îi protejez de astfel de chestii. Danny râse. — Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
paharul gol era un proiectil numai bun de lansare. Dar atacă iar, folosindu-se de cuvântul „naivitate”. — Vorbim aici de trei oameni asasinați. Căsăpiți cu niște futute de bețe zoot, cu ochii smulși din orbite, cu intestinele mușcate. Vorbim despre șantaj, spargeri, jazz și tipi cu fețe arse, iar dumneata crezi că mă poți jigni numindu-mă naiv? Crezi că... Danny se opri când văzu falca lui Gordean încleștându-se. Omul se zgâia la podea. Danny se întrebă dacă atinsese cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
țină minte absolut tot, iar o dată l-am auzit spunând că cel mai mare vis al lui era să-i aibă la mână pe fiecare cu câte ceva și să găsească și o modalitate profitabilă de a se folosi de asta. — Șantaj? — D... da, la asta m-am gândit și eu. Crezi că Gordean e capabil de așa ceva? Nici un sâsâit, nici o bâlbâială, nici o ezitare. — Da. Danny își simți gulerul de blană lipicios de transpirație. — Dispari din fața mea. *** Gordean ascunsese lucruri. Agenția lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și eu. Crezi că Gordean e capabil de așa ceva? Nici un sâsâit, nici o bâlbâială, nici o ezitare. — Da. Danny își simți gulerul de blană lipicios de transpirație. — Dispari din fața mea. *** Gordean ascunsese lucruri. Agenția lui recruta artiști care să-i satisfacă voyeurismul. Șantaj. Gordean nu avusese nici un fel de reacție de suspiciune față de Duane Lindenaur, care era un șantajist. Charles Hartshorn cel „gras și chel ca o morsă” - eliminat ca suspect din pricina aspectului fizic, convingere întărită și de caracterizarea făcută de sergentul Frank
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și avem încă una stabilită pentru mâine seară. Am tras cu urechea din afara casei ei în timp ce acolo avea loc o ședință și am auzit unele lucruri. Destul de aproximative, dar îndeajuns cât să-mi dau seama că încearcă un fel de șantaj asupra studiourilor și că vor să-și sincronizeze mișcarea cu momentul de răbufnire al celor de la Teamsters la pichete. Așa că spune-i lui Mickey să-și țină oamenii în frâu. Mi-am dat seama că mișcarea asta e importantă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de Duane Lindenaur în 1941. Felix Gordean îi spusese că omul a participat la seratele lui și că „n-a avut niciodată noroc - nici în dragoste, nici în politică”. Nu-l interogase din trei motive: nu corespundea cu semnalmentele asasinului, șantajul avusese loc cu aproape nouă ani în urmă, iar sergentul Frank Skakel, polițistul care anchetase cazul, i-a spus că Hartshorn va refuza să discute cu cei de la poliție despre incident, citând și alte precedente. Hartshorn nu era decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
nu-i audă respirația precipitată, să nu-i audă creierul explodând din pricina informațiilor recente și a modului în care se puteau ele aranja: Reynolds Loftis era înalt, cărunt și între două vârste. Avusese legătură cu Charles Hartshorn, sinucigașul și victima șantajului lui Duane Lindenaur, victima numărul trei. Tot el fusese pe la începutul anilor ’40 iubitul homosexual al lui Chaz Minear. În fișele psihiatrice ajunse la marele juriu Sammy Benavides menționase că puto de Chaz plătea pentru sex printr-un „serviciu homosexual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
îi erau prea congestionați, așa că o aruncă, doborând jaluzelele. Se duse la fereastră și privi afară, unde îl văzu pe Dudley Smith aureolat de becul stâlpului de pe stradă. Și știu că Dudley știe. Iar mâine vor ști toți. Momeală pentru șantaj. Numele lui în dosarele cu delicte sexuale. Numele lui bălăcărit în tot felul de poante la Chateau Marmont. Mașini care știu. Droguri care nu-ți dau voie să minți. Ace de poligraf zburdând pe hârtie ori de câte ori îl vor întreba de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
anul 1940. A retras câte zece mii de dolari, bani gheață, de trei ori în primăvara și vara lui ’44. Săptămâna trecută a mai retras zece mii. Sună interesant? Buzz fluieră. — Din perioada lipsă a dosarului Loftis. Trebuie să fie vorba de șantaj. În povestea asta dai peste tot de șantaj. Vrei să-l luăm cu metoda durul și blândul? Mal ieși din mașină. — Fii tu durul. O s-o scot pe De Haven din drum și după aia o să-l lucrăm pe individ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
bani gheață, de trei ori în primăvara și vara lui ’44. Săptămâna trecută a mai retras zece mii. Sună interesant? Buzz fluieră. — Din perioada lipsă a dosarului Loftis. Trebuie să fie vorba de șantaj. În povestea asta dai peste tot de șantaj. Vrei să-l luăm cu metoda durul și blândul? Mal ieși din mașină. — Fii tu durul. O s-o scot pe De Haven din drum și după aia o să-l lucrăm pe individ. Ajunseră la ușă și sunară. Claire De Haven
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Benavides. Juan Duarte e vărul lui Augie Duarte. Tu ai apărut în filme produse de Variety International. Duane Lindenaur îl șantaja pe Charles Hartshorn. De ce nu vrei să-mi clarifici toată situația? Loftis transpira. Mal surprinse o tresărire la cuvântul șantaj. — De trei ori în ’44 și o dată săptămâna trecută ai retras câte zece mii de dolari din contul tău bancar. Cine te șantajează? Omul era ud de transpirație. Buzz îi arătă scurt un pumn, dar Mal scutură din cap, dându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
În timp ce privea scena acțiunii, Buzz continua să se gândească la Mal. Dezvăluind faptul că Minear îl turnase pe Loftis, căpitanul aproape că încălcase clauza confidențialității dosarelor psihiatrice - și asta exact în momentul în care erau pe cale să descâlcească schema întregului șantaj și rolul jucat de Felix Gordean. Îl scosese de-acolo rapid înainte să distrugă toată munca sub acoperire a echipei, iar dacă aveau noroc, De Haven și Loftis își vor închipui că aflaseră despre Minear de la o sursă din CCAA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]