6,670 matches
-
în toate, târșiți și târâți prin toate... Ei, ce zici? - Cum ai zis, coane? - Pe-Se-De, am zis, domnule... - Păi... nu ai zis complet sau corect, coane. De ce și pe ce anume șed ăștia? Cum adică? - Cum adică, ce? - Pe ce șed ei, am întrebat. - Nu am zis că șed, ci am ziss PeSeDe, domnule! - Coane Costache, mai cere o votcă, bre! Poate o să pronunți mai clar, răspicat. La urechea mea... - Te bate vântul în ureche? Ori ești puțin surd... - Surd ești
PE CINE SĂ VOTEZ EU, DOMNULE? de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366979_a_368308]
-
ce zici? - Cum ai zis, coane? - Pe-Se-De, am zis, domnule... - Păi... nu ai zis complet sau corect, coane. De ce și pe ce anume șed ăștia? Cum adică? - Cum adică, ce? - Pe ce șed ei, am întrebat. - Nu am zis că șed, ci am ziss PeSeDe, domnule! - Coane Costache, mai cere o votcă, bre! Poate o să pronunți mai clar, răspicat. La urechea mea... - Te bate vântul în ureche? Ori ești puțin surd... - Surd ești dumneata, coane. Am auzit ce ai spus, dar
PE CINE SĂ VOTEZ EU, DOMNULE? de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366979_a_368308]
-
Coane Costache, mai cere o votcă, bre! Poate o să pronunți mai clar, răspicat. La urechea mea... - Te bate vântul în ureche? Ori ești puțin surd... - Surd ești dumneata, coane. Am auzit ce ai spus, dar nu am înțeles pe ce șed ăștia. E clar? - Deloc, chiar! Dar, încă una și te las... Hai să bem, că fata asta a adus două pahare. Noroc și pace! - Noroc și pace! Vezi că beau... și la dumneata s-a nemerit paharul cu apă, coane
PE CINE SĂ VOTEZ EU, DOMNULE? de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366979_a_368308]
-
cosmosului, conduce la o adevărată doxologie a întregii creații față de Creatorul ei. "Și toată făptura care este în cer și pe pământ și sub pământ și în mare și toate câte sunt în acestea, le-am auzit, zicând: Celui ce șade pe tron și Mielului fie binecuvântarea și cinstea și slava și puterea în vecii vecilor!"(Apoc. 5, 13). Sfântul Efrem Sirul are numeroase texte ce concretizează viziunea liturgică și sacramentală asupra creației. "Dumnezeu se ocupă de toate creaturile, dându-le
DESPRE LUME IN VIZUNE FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366929_a_368258]
-
fiica marelui nobil maghiar Toma Csomortany, proprietar al unei întinse moșii la Lozna lângă Lwow, soția fostului principe al Moldovei, pleca umilită, roabă în împărăția păgânilor. Stropi grei de ploaie, stârniți ca din senin, se rostogoleau pe obrajii femeii ce ședea dreaptă, neclintită, sfidându-și soarta. Trupurile ude se mișcau în legănatul carului. Schender Pașa gândi că, într-un astfel de mers, nu vor mai ajunge la Dunăre nici într-o lună de zile. Așa că, pe ploaia aceasta torențială, făcu semn
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
la primul ei copil, Măria, născut la moșia Ustie, Pe Nistru, nu departe de granița Moldovei, la dragostea ce o purtase soțului ei, Eremia, la robia ce avea să o aștepte la Istanbul, dacă acolo îi va fi locul. Așa cum ședea pe butucul de odihnă al Doamnei, până atunci a Țării Moldovei, mama voievodului Alexandru Movilă, cu părul ciuntit, cu privirile pierdute, vedeai pe martira catolică târâtă pe pământurile unei alte religii mult mai păgâne decât cea ortodoxă cu care își
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
pruncului, iar luna, atunci când va fi să răsară, să-i lumineze nopțile. Zimbrul moldav să-i poarte tronul pe plaiurile cu miros de iasomie, în cântec doinit. "Ura aparține minții bolnave", își spunea deseori tânărul principe, iar "viclenia mintea șarlatanilor". Ședea resemnat, alături de mama sa și de fratele său mai mic. îl prinse pe acesta de mână, privindu-l întristat: - N-am avut vremea să vă fac viața frumoasă. Bogdane... de acum încolo avem de luptat cu oameni răi. Dacă nu
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
strângându-i în acea clipă buzele-i mici, roșii, între buzele lui cărnoase acoperite de o mustață groasă și țepoasă. Neputând țipa de durere, fata rămase încremenită, lăsându-i-se apoi moale. Morfolirea i se păru o veșnicie copilei care ședea întinsă, goală ca o stană de marmoră, privind un desen al baldachinului ce forma acoperișul carului de supliciu. Ce va urma de acum încolo cu ea? Dac-ar fi știut, și-ar fi luat zilele din chiar noaptea asta. Acum
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
de boieri ce se afla în dreapta lui vodă. Fiind călare, zări capul plecat al vornicului Ureche. Hei, vornice Ureche! Ti-am spus că mult nu va domni! Nu era al ăstui pământ! Vornicul Ureche ridică privirile obosite către cel ce ședea în fața lui călare. Cu voce joasă, domoală, îi zise: - Ce spui tu, jupan vornice Bucioc? Ce-am socotit în seara aceea era de dreptul meu a-i face cunoscut lui Vodă. Ceea ce ai crezut tu că faci bine pentru Moldova
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
și care acum privea neputincios cum trei dintre căpitanii săi, ce luptaseră pentru dreptul lui de a le conduce destinele, ca urmaș al fostului voievod, își îndreptau pașii spre securea călăului. Carul le fusese tras spre eșafod. Lângă Schender Pașa ședeau pe pernele mătăsoase și moi, cu picioarele încrucișate, Principele Radu Mihnea al Ardealului, fugarul Domn al Munteniei, Radu Șerban, vornicul moldovean Bucioc, hanul tătarilor, bulucbașa de ieniceri Selim, bulucbașa de akingii Ibrahim, generalii Noranim și Acșagîr. Pe două rânduri de
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
picioarele încrucișate, Principele Radu Mihnea al Ardealului, fugarul Domn al Munteniei, Radu Șerban, vornicul moldovean Bucioc, hanul tătarilor, bulucbașa de ieniceri Selim, bulucbașa de akingii Ibrahim, generalii Noranim și Acșagîr. Pe două rânduri de perne, mai sus decât toți ceilalți, ședea Schender pașa. Purta o za de Damasc, sub care se vedea binișul stacojiu, lung, cu mânecile largi și despicate strâns pe bust și larg în poale, căptușit cu blană de capră. Șalvarii îi erau verzi, ca semn distinct al înaltei
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
masă noi ne-am odihnit, iar ei mergând în pustie, s-au rugat în genunchi până a doua zi când a venit vremea adunării (slujbei). Și după ceasul al noualea și vecernie s-au împărtășit; iar după cuminecare, unii au șezut și au mâncat, alții mai înflăcărați s-au dus în liniștire (isihie), trăind numai cu puterea împărtășirii. Și pururea pomenitul ne-a spus multe povestiri folositoare de suflet, mai cu seamă ca să ne cuminecam în fiecare zi cu dumnezeieștile Taine
DESPRE IMPARTASANIE IN CONCEPTIA SFANTULUI NICODIM... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366931_a_368260]
-
un coș cu ouă, că peste o zi, pui de aur vor ieși. Poimâine, ca o leoaică îmi voi apăra puiuții, voi vâna să le-aduc hrană să crească micuții. Trece timpul și iubirea zi de zi sporește... Bine-mi șade să fiu mamă dagostea-mi priește! NICOLAE L-a adus Suzi acasă, într-o vară mai demult, s-au plăcut și împreună câtva timp au petrecut. L-am tratat ca pe un fiu, ce s-a întâmplat nu știu, Îmi zice
TRECE TIMPUL de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 196 din 15 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367086_a_368415]
-
și chipul îmi luminează. M-aș plimba dar n-am cu cine, și singură îmi e bine trag în piept aerul rece, e aproape ora zece. M-aș plimba pe o alee, dar sunt singura femeie și parcă nu-mi șade bine să mă plimb fără de tine. Mai bine rezolv probleme și pornesc pe jos alene cu o oră mai devreme, înspre Arcul de Triumf. Mireasma castanilor, mă îndeamnă să-i privesc sufletul să-mi încălzesc, ochii să-mi înveselesc. Acum
CASTANII de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367108_a_368437]
-
-n cer streine, / Gîndurile tot suspine; Lin te, codrule, clatínă... Și sufletul mi-l alină, / Limpeziți-mi-l, izvoare). Într-o suită de rime catalectice, se accentuează mai mult lumescul decât finalul de vers: Și, lîngă el, mîndră,-n șa, / Ședea dragă Dragosteá, / Văi și munți se luminá / Și se-nroura lumeá). În versurile acestui Poet, iubirile sunt umane, reflexe, desprinse (parcă sau aievea) din realitate (Cînd amăgiri în mine-s toate / Și-aievea toate cîte-mi par...), din care cauză sunt
„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]
-
Acest măreț exemplu al lui Hristos ne vorbește despre faptul că suntem așteptați la masa Domnului. „Blândețea Ta o simt, Domnul meu,/ Când crucea în jos mă apasă;/ Mă-ndemni să alerg pân' la capăt, căci Tu/ M-aștepți să ședem la masă.” (Iubirea Ta) Cum putem, păcătoși fiind, să ajungem să trăim o asemenea experiență absolută? Printr-o întoarcere totală la el, așa cum este zugrăvită în poemul Ești gata? - „Ești gata să pășești dincolo/ De carapacea ta de fier,/ S-
VERSURI DE CRISTINA FRANCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 152 din 01 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367201_a_368530]
-
-i făgăduim, zicând: Iată, noi și feciorii și fetele noastre, și frații și surorile noastre, umbla-vom întru așezământul egii părinților noștri. Și acum, Doamne Dumnezeul nostru, Dumnezeul cel mare, cel puternic, cel înfricoșat, celce păzești legământul și mila, celce șezi pe Heruvimi, Tu singur ești Dumnezeu, al tuturor împărățiilor pământului; iată, noi venim la Tine, că Tu ești Dumnezeul nostru; Tu înviezi toate și Ție se închină oștile cerurilor, și a Te cunoaște pe Tine, dreptate desăvârșită este. Adu-Ți
ARAD-ALBA IULIA-1918 de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367255_a_368584]
-
de la păstori am ajuns după câteva sute de metri la un loc cu lumină mai amplă, atât în fața unei cetăți-fortăreață păzită la intrare și în curte de soldați și curteni înarmați dar mai ales în interiorul “amplasamentului”, unde pe partea stânga, ședea pe un tron aurit însuși “cezarul” Romei, firește că totul era o simulare, înconjurat de consilieri divanului său și de garda personală, îmbrăcați cu coifuri, zale și dotați cu platoșe, săbii, pumnale sau suliți, iar noi, ca niște “neisprăviți” de la
CRĂCIUN LA CERES ÎN CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367252_a_368581]
-
pățit ceva? Unde mă aflu de fapt și de e nu e el cu mine? Ce mi-ai făcut? Dumnezeule! În timp ce încerca să se ridice tot mai alarmată, a avut iarăși un spasm dureros dar strângând din dinți se ridică șezută în acea barcă și la lumina slabă a lanternei privea în jur cu ochii speriați și confuză. Abia atunci, aluneându-i prosopul care o acoperea, realiză că nu avea nimic altceva pe ea și vede semnele întunecate ale vânătăilor pe corp
PETRECERE NEFASTĂ (3) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368497_a_369826]
-
rându-le lumină Nu știu dacă voi reuși să mă întorc la vreme pentru ca inteligența mea să transceandă către înțelepciune, neatinsă de patimi dorințe banale, din care ori aluneci odată cu vulcanul interior ori ieși cumva învingător din meciul contrastelor Verticala șade la taifas cu orizontala Reinventează povestea băncii așteptărilor, apoi lasă copacul vieții să înflorească, într-o primăvară înveșmântată în iarna de acum a valorilor umane Cu viață pe viață plutind calc apăsat verbele să le simt textura Între mine și
CA O SABIE TĂCUTĂ VISUL DEVINE REALITATE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368591_a_369920]
-
De cicoare? Oare doare Când mai moare? Și din boare De răcoare, Și rumoare, Și splendoare, Și candoare, Iese-un flutur Și mi-l scutur Peste-un țurțur Din pridvorul casei mele, Părăsit de rândunele. Oare-n aur De balaur Șade-un faur Cât un graur, Pe tezaur? Oare vine, Cu mâini pline, Pentru mâine Și poimâine, O mireasma, O fantasma, O idee, O femeie, O atee - Alizee, Pentru iarnă, Să mă cearnă Printr-o sita Găurita, Ce imi scurge Ochi
DINTR-ODATĂ – TEIULUI LUI EMINESCU de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368731_a_370060]
-
va vedea lumină mare și voi cei ce locuiați în latura umbrei morții lumină va străluci peste voi" (Isaia 9,1), fapt petrecut la venirea lui Mesia, când „poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare și celor ce ședeau în latura și în umbra morții lumină le-a răsărit" (Mat. 4,16). Scutecele Pruncului, de un alb imaculat, contrastează cu fundalul întunecat, trimițând către lumina ce răsărise, dar și către giulgiul găsit de femeile mironosițe și de apostoli în
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363469_a_364798]
-
s-a repetat de șapte ori până la mine. Rămăsesem singur. Toate fetele se retrăseseră la locul lor, cu nasul în batistă, smiorcăindu-se. Stăteam stingher și mă gândeam să o iau și eu pe urma lor spre ultima bancă, unde ședeam, fără a mai aștepta să fiu chestionat, când, spre mirarea mea, întrebarea profesorului s-a modificat: „Ți-a plăcut cartea?” îl auzisem rostind. Să intru în pământ de rușine!! Vasăzică, Bologa, nu-și pusese problema dacă citisem cartea ori nu
ROMAN ŞI BOLOGA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363626_a_364955]
-
am sărit din nou în picioare pentru a răspunde acestor jignitoare acuzații, dar m-am simțit ferm apucat de mână și tras cu o forță de om bine legat la loc pe scaun. „Potolește-te”, mi-a spus Bologa, care ședea lângă mine. „Ce te-a apucat? Cu cine te pui?...” Niciodată nu i-am fost ulterior mai mult recunoscător fostului meu profesor pentru ceva. În definitiv, cu ce mă alegeam dacă persitam în controversă? Mi s-ar fi dus buhul
ROMAN ŞI BOLOGA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363626_a_364955]
-
de iarbă din curte. Iubitorul de oameni și de Dumnezeu, Vasile Voiculescu, doctorul cel fără de arginți, scriitorul, pesemne lăsase o dâră de blândă adiere pe unde trecuse, iar noi eram unii dintre beneficiarii acestui semn bun. Dar cum călătorului îi șade bine cu drumul, după ce ne-am făcut ultimele fotografii cu statuia lui Vasile Voiculescu, semn peste timp, pentru noi și urmașii noștri, că am trecut pe acolo, ne-am așezat cuminți la locurile noastre din autocar. Ne-am uitat în dreapta
VULCANII NOROIOŞI , DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349498_a_350827]