2,719 matches
-
administrarea de 1,25(OH)2D3 pare să implice o remodelare a repertoriului de celule imune, cu eliminarea unor limfocite T efectorii, deși nu poate fi exclus nici efectul protector direct asupra celulelor ?-pancreatice. S-a arătat astfel că la șoarecii NOD tratați cu 1,25(OH)2D3 apare tranziția de la sinteza predominantă a citokinelor de tip Th1 (IL-2 și IFN-? ) către sinteza predominantă de citokine de tip Th2 (IL-4 și IL-10) (Overbergh et al., 2000). Fenomenul pare a fi provocat
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91984_a_92479]
-
the Young) s-a raportat că prezența autoanticorpilor anti-?-celulari este invers corelată cu aportul de vitamina D al mamei în timpul sarcinii (Fronczack et al., 2003). Efectul administrării orale de vitamina D la om poate fi similar cu cel observat la șoarecii NOD, demonstrându-se recent că și la om există limfocite T reglatorii CD4+CD25+ (Gregori et al., 2002). Gena receptorului vitaminei D devine prin toate cele menționate una din genele candidate puternice pentru susceptibilitatea genetică la diabetul de tip 1
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91984_a_92479]
-
multe studii pe modele animale care au raportat implicarea ICAM-1 în mecanismul etiopatogenic al DZ tip 1. Încă de acum 10 ani s-a arătat că exprimarea ICAM-1 pe celulele beta pancreatice accelerează distrugerea lor de către limfocitele T citotoxice la șoarecii NOD (Yagi et al., 1995). Date mai recente indică că intervenția ICAM-1 este esențială în perioada de inițiere a răspunsului imun pentru generarea de limfocite T capabile să distrugă celulele beta pancreatice (Camacho et al., 2001). Astfel, interacțiunea ICAM-1/LFA1
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91984_a_92479]
-
mai recente indică că intervenția ICAM-1 este esențială în perioada de inițiere a răspunsului imun pentru generarea de limfocite T capabile să distrugă celulele beta pancreatice (Camacho et al., 2001). Astfel, interacțiunea ICAM-1/LFA1 este esențială pentru apariția diabetului la șoarecii NOD, animalele knock-out ICAM-1(-/-) prezentând protecție completă pentru autoimunitatea anti-?-celulară (Martin et al., 2001). Modularea expresiei ICAM-1 pe celulele β pancreatice prin administrarea de troglitazonă la șoarecii NOD are ca efect prevenirea evoluției animalelor spre diabet clinic manifest (Augstein et
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91984_a_92479]
-
et al., 2001). Astfel, interacțiunea ICAM-1/LFA1 este esențială pentru apariția diabetului la șoarecii NOD, animalele knock-out ICAM-1(-/-) prezentând protecție completă pentru autoimunitatea anti-?-celulară (Martin et al., 2001). Modularea expresiei ICAM-1 pe celulele β pancreatice prin administrarea de troglitazonă la șoarecii NOD are ca efect prevenirea evoluției animalelor spre diabet clinic manifest (Augstein et al., 2003). Același efect îl are administrarea de anticorpi monoclonali anti-ICAM-1 la șoarecii NOD, administrare care determină o blocare definitivă a apariției diabetului (Hasegawa et al., 1994
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91984_a_92479]
-
al., 2001). Modularea expresiei ICAM-1 pe celulele β pancreatice prin administrarea de troglitazonă la șoarecii NOD are ca efect prevenirea evoluției animalelor spre diabet clinic manifest (Augstein et al., 2003). Același efect îl are administrarea de anticorpi monoclonali anti-ICAM-1 la șoarecii NOD, administrare care determină o blocare definitivă a apariției diabetului (Hasegawa et al., 1994). În sfârșit, administrarea de molecule de ICAM-1 solubil exogen are un efect inhibitor important asupra dezvoltării diabetului autoimun la șoarecii NOD (Martin et al., 1998). Producerea
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91984_a_92479]
-
administrarea de anticorpi monoclonali anti-ICAM-1 la șoarecii NOD, administrare care determină o blocare definitivă a apariției diabetului (Hasegawa et al., 1994). În sfârșit, administrarea de molecule de ICAM-1 solubil exogen are un efect inhibitor important asupra dezvoltării diabetului autoimun la șoarecii NOD (Martin et al., 1998). Producerea artificială a unor niveluri circulante mari de ICAM-1 solubil la șoarecii NOD (prin introducerea cu ajutorul unui vector viral a genei pentru sICAM) este urmată de o remisie de durată a diabetului la acest model
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91984_a_92479]
-
Hasegawa et al., 1994). În sfârșit, administrarea de molecule de ICAM-1 solubil exogen are un efect inhibitor important asupra dezvoltării diabetului autoimun la șoarecii NOD (Martin et al., 1998). Producerea artificială a unor niveluri circulante mari de ICAM-1 solubil la șoarecii NOD (prin introducerea cu ajutorul unui vector viral a genei pentru sICAM) este urmată de o remisie de durată a diabetului la acest model experimental (Bertry-Coussot et al., 2002). Trebuie de asemenea menționat că există unele date privind intervenția ICAM-1 și
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91984_a_92479]
-
diferite sunt în oarecare măsură contradictorii, indicând existența unei mari heterogenități inter-populaționale. Totuși asocierea pozitivă a alelei 469E pentru familiile din România și Sardinia, precum și rolul ICAM-1 în răspunsul imun la oameni și implicarea sa în patogenia diabetului autoimun la șoarecii NOD au făcut ca gena ICAM-1 să rămână un candidat puternic pentru susceptibilitatea genetică din DZ tip 1, cel puțin în unele populații. Într-un efort de a elucida rolul genei ICAM-1, Nejentsev și colaboratorii din grupul Prof. John Todd
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91984_a_92479]
-
Genome Wide Scan (Mein et al., 1998). Mai mult, numeroase studii pe modele animale au raportat implicarea ICAM-1 în mecanismul etiopatogenic al DZ tip 1. Astfel, exprimarea ICAM-1 pe celulele ? pancreatice accelerează distrugerea lor de către limfocitele T citotoxice la șoarecii NOD (Yagi et al., 1995). Administrarea de anticorpi monoclonali anti-ICAM-1 la șoarecii NOD determină o blocare definitivă a apariției diabetului (Hasegawa et al., 1994). În sfârșit, moleculele de ICAM-1 solubil exogen au un efect inhibitor important asupra dezvoltării diabetului autoimun
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
modele animale au raportat implicarea ICAM-1 în mecanismul etiopatogenic al DZ tip 1. Astfel, exprimarea ICAM-1 pe celulele ? pancreatice accelerează distrugerea lor de către limfocitele T citotoxice la șoarecii NOD (Yagi et al., 1995). Administrarea de anticorpi monoclonali anti-ICAM-1 la șoarecii NOD determină o blocare definitivă a apariției diabetului (Hasegawa et al., 1994). În sfârșit, moleculele de ICAM-1 solubil exogen au un efect inhibitor important asupra dezvoltării diabetului autoimun la șoarecii NOD (Martin et al., 1998). Pentru lotul studiat din populația
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
Yagi et al., 1995). Administrarea de anticorpi monoclonali anti-ICAM-1 la șoarecii NOD determină o blocare definitivă a apariției diabetului (Hasegawa et al., 1994). În sfârșit, moleculele de ICAM-1 solubil exogen au un efect inhibitor important asupra dezvoltării diabetului autoimun la șoarecii NOD (Martin et al., 1998). Pentru lotul studiat din populația românească am tipat două polimorfisme: Polimorfismul din exonul 4 care constă din substituția A/G în poziția 657 și care determină modificarea Glutamină (G)/Arginină (R) în poziția 241 a
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
este posibil ca efectul polimorfismelor ICAM-1 să fie puternic influențat de alte caracteristici genetice ale populației studiate. Rezultatele noastre, corelate cu funcția cunoscută a ICAM-1 în răspunsul imun la om și cu implicarea sa în patogeneza DZ tip 1 la șoarecii NOD, sugerează puternic că ICAM-1 ar putea fi implicat în patogeneza DZ tip 1 la om și că unele din mutațiile din gena ICAM-1 de pe cromozomul 19p13 ar putea contribui la susceptibilitatea genetică pentru DZ tip 1. 10.4. GENA
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
monocitelor, inhibarea producției de imunoglobuline și de citokine precum și a expresiei de molecule CD4 și MHC de clasa a II-a pe celulele purtătoare ale acestor antigene (Thomasset 1994). S-a arătat că administrarea de 1,25(OH)2D3 la șoarecii NOD determină prevenirea procesului diabetogen (Mathieu et al., 1994; Gregori et al., 2002), iar suplimentarea rației de Vitamina D la nou născuți și copiii mici ar fi asociată cu o reducere a incidenței diabetului de tip 1 la om (EURODIAB
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
declanșează spasme în circulația placentară, hipoxia consecutivă determinând tulburări în dezvoltarea normală a embrionului. Descărcările mari de hormoni corticali în timpul traumelor psihice influențează negativ produsul de concepție. În 1954 Frazer și Baxter au produs despicături labio-velo-palatine precum și alte anomalii la șoareci tineri tratați cu cortizon în timpul gravidității (67). Hidroamniosul, prin creșterea presiunii la care este supus fătul și oligoamniosul, prin lipsa de protecție, constituie factori teratogeni. Prezența bridelor amniotice consecutive unor amniotite cronice, reprezintă un factor nociv pentru făt datorită tulburărilor
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
nu putem face abstracție de sistemele lingvistice în care funcționează acestea. Nu e vorba aici doar de diferențele de structură dintre formule (de pildă: en. When the cat's away, the mice will play - rom. Când pisica nu-i acasă, șoarecii joacă pe masă, unde textemul românesc se caracterizează printr-o specificare mai plastică a situației), ci și de posibilitățile semantice pe care fiecare dintre acestea le comportă în propriul sistem lingvistic și care pot genera uneori efecte expresive inaccesibile altor
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
lângă markerul D2S1391, cu un LOD score de 2,62 (Cox et al., 2001). Este de asemenea interesant de remarcat că o parte din această regiune este omoloagă cu regiunea de pe cromozomul 1 care conține locusul de susceptibilitate idd5 la șoarecii NOD (Pociot și McDermott, 2002). Mai multe gene candidate au fost identificate la nivelul regiunii IDDM7. Una dintre cele mai cunoscute este reprezentată de gena NEUROD 1 (Tamimi et al., 1996). NEUROD 1 este un component al ligandului pentru IPF-1
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91981_a_92476]
-
antiport H+/cationi divalenți, favorizând astfel distrugerea bacteriilor la nivelul lizozomilor, dar are se pare și multe alte influențe pleiotrope asupra sistemului imun (Searle et al., 1999). Gena NRAMP 1 s-a dovedit a fi implicată în patogenia diabetului la șoarecii NOD, la aceștia ea fiind localizată la nivelul locusului idd5 (Hill et al., 2000; Wicker et al., 2004). Date foarte recente susțin și o posibilă asociere între polimorfisme ale genei NRAMP 1 și DZ tip 1 la om (Takahashi et
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91981_a_92476]
-
subunitatea p40 a interleukinei 12 (Huang et al., 2000). Se pare că diferențele în producția leucocitară de IL-12p40 ar putea influența reactivitatea limfocitelor T și ar putea iniția sau dimpotrivă proteja împotriva unor boli autoimune (Adorini, 2001). Date experimentale de la șoarecii NOD indică că subunitatea p40 a IL-12B poate induce diferențierea subsetului Th1 de limfocite T helper și joacă un rol cheie în inducerea diabetului (Adorini, 2001). Un polimorfism de la nivelul regiunii netraduse 3’ UTR a genei IL12B s-a dovedit
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91981_a_92476]
-
una din cele două linii principale limfocitare: • Limfocitele „T” - maturate în timus; • Limfocitele „B” - maturate direct în măduva osoasă sau în alte organe netimice. Un model elocvent privind dinamica acestor diferențieri a fost stabilită pe baza dezvoltării embrionare, studiată la șoareci în special de către Moore și colaboratori / Moore și Owen, 1967; Metcalf și Moore 1971. Pentru elemente sanguine, celula-mamă apare într-o fază timpurie a vieții embrionare, ele fiind localizate în măduva osoasă, migrând apoi spre diferite organe: ficat fetal, timus
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
normală de imunoglobulină M. 1.5 Proteine mielomotoase cu activitate de anticorpi Proteinele mielomotoase sunt singurele imunoglobuline omogene care apar în sângele oamenilor, ca rezultat al unor procese neoplazice instalate la nivelul celulelor formatoare de anticorpi sau în cel al șoarecilor, ca rezultat al inducerii unor plasmocitoame cu ajutorul uleiurilor minerale. S-a constat că, proteinele mielomotoase, au capacitatea de a fixa specific compuși chimici (liganzi) ca: DNP, 5-auzoracil, tetranitrometan, 2-metil-1, 4-naftochinona, fosforilcolina. Unele mieloame care reacționează cu DNP dau o
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
de vedere. Aceste manifestări pot merge până la comă, așa-numita comă „paraproteinemică”. 1.11 Etiopatogenie Mielomul multiplu este răspândit în toate regiunile globului și nu prezintă diferențe de rasă. Etiologia mielomului multiplu nu este încă cunoscută. La unele rase de șoareci de laborator, tulpini pure sau hibrizi, pot apărea în mod spontan leucemii cu plasmocite; incidența acestor leucemii putând fi crescută prin administrări de hidrocarburi carcinogene (Rask-Nielsen și Gormsen 1956). Unele dintre aceste tumori sunt asemănătoare cu mieloamele umane, producând leziuni
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
în Carpații Românești. Astfel, în acest perimetru, întâlnim: ursul brun (Ursus arctos), cerbul (Cervus elaphus), mistrețul (Sus scrofa), râsul (Lynx lynx), vulpea (Canis vulpes), jderul (Martes martes), veverița (Sciurus vulgaris), lupul (Canis lupus), pisica sălbatică (Felis sylvestris). Destul de des întâlnim șoarecii de zăpadă (Microtus nivalis nepum). Avifauna cuprinde numeroase specii, cum ar fi: cocoșul de munte (Tetrao urogallus), sitarul (Scolapax rusticola), șorecarul (Buteo buteo), păsărarul (Accipiter nisus), gaița (Garulus glandarius), coțofana (Pica pica), ciocănitoarea mare (Dryobater major), corbul (Corvus corax)monument
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Popescu Ramona, Latiş Ana () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92836]
-
pentru GH a șobolanului în nucleul oului fertilizat al șoarecelui și a implantat aceste ouă în uterul unor „mame” purtătoare. „Superșoarecele” rezultat, care avea în ser nivele crescute de GH de șoarece, cântărea de aproape 2 ori mai mult decât șoarecii normali. Astfel de animale modificate genetic au fost numite transgenice. Animalele transgenice pot fi tratate cu hormoni specifici și/sau diete, iar produșii genelor măsurați. De exemplu, promoterul pentru enzima PEPCK a fost atașat genei structurale ce codifică GH. PEPCK
Tratat de diabet Paulescu by Mirela Culman, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92238_a_92733]
-
genei structurale ce codifică GH. PEPCK, un important reglator enzimatic al gluconeogenezei, este în mod normal prezentă în ficat și rinichi, dar nu în sânge. GH este totuși secretat în sânge și prezența sa poate fi cuatificată prin metoda ELISA. Șoarecii transgenici pentru PEPCK/GH au fost hrăniți cu o dietă bogată în carbohidrați și săracă în proteine, iar alții cu o dietă bogată în proteine și săracă în carbohidrați, diete despre care se știe că scad, respectiv cresc activitatea PEPCK
Tratat de diabet Paulescu by Mirela Culman, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92238_a_92733]