6,894 matches
-
Pe când era mic, Adam se ținea de poala ei, și chiar și acum, uneori, băiatul o atingea sau o apuca în joacă de rochie, în amintirea timpurilor de demult. Nu-l putea suferi însă pe Zet, o creatură cât un șobolan, enervantă, lătrătoare, peste care era mereu în primejdie să calce (Ruby era mioapă); dar își frâna iritarea de dragul lui Adam. Nu-i plăcea nici Stella, în care vedea unica pricină a nefericirilor lui George. Stella, zăcând pe canapea și contemplând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
foarte bine cu el. Poate. Mă duc să salvez musca aceea. William văzu o muscă mare, cu aripile lucitoare, zăcând pe suprafața apei neastâmpărate, care unduia la picioarele lor. Adam se lăsă să lunece în bazin, ușor, tăcut, ca un șobolan de apă, fără să-i tulbure suprafața lucie. Ridică cu grijă musca pe dosul palmei lui și se înălță apoi în apă, depunând insecta salvată pe ciment, lângă picioarele goale ale lui William. Musca se scutură, își ridică piciorușele peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ascunzi? Cu un ușor „Ah“ de tristețe și de enervare, Diane ieși din ascunzișul ei. Venise la biserică numai în rochie, fără pardesiu, și acum tremura de frig. Rochia ei era lipicioasă din cauza pământului vâscos și se furișă, ca un șobolan hăituit, pe la marginile grădinii până ajunse la poteca strâmtă, acoperită cu mușchi spongios, dintre tufișuri și zid. Încerca să-l zărească pe George, de a cărui proximitate nu se putea hotărî să se despartă. Sus, în salonul cald, iluminat, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care-i cerea să nu-l mai vadă și să nu mai audă în viața lui de el. Scrisoarea conținea fraze de ură exaltată, ca de pildă: „Aș dori să te ucid!“ și cuvinte insultătoare de felul: „Fals ticălos imaginar, șobolan meschin, nevolnic, incapabil de acțiune, dar scuipându-ți fierea neagră, grețoasă, a invidiei și a neputinței“ sau „faux mauvais cu isprăvile tale idioate de școlar, care nu fac decât să exprime că-ți dai seama cât ești de mediocru“ (și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care crezi tu, ai încercat sau n-ai încercat s-o ucizi pe Stella în noaptea aceea? Spune o dată în viața ta adevărul, dacă îndrăznești, dacă mai ai câtuși de puțin curaj în tine, dacă ești bărbat și nu un șobolan fricos. Urmă un moment de tăcere. George își pierdu subit expresia de încredere în sine, expresia „radioasă“ care-l nedumerise atât de mult pe Tom. Răspunse: — Nu sunt... sigur... Nu-mi pot aduce aminte... — Ai face mai bine să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dar nu luptător, decât cu armele scrisului, și susținut de o legiune de vrăbii ( Eu voi pleca să cuceresc lumea cu o legiune de vrăbii. Cu un singur poem), poetul are sentimentul de a fi eșuat pe acest țărm, printre șobolani și barbari, dar apărat permanent de prezența sacrului: Noroc cu Maica Domnului care mă ține în viață! Poemul eponim al volumului, Secol, este manifestul nu neapărat al artistului scârbit de o societate în care totul se exhibă prin intermediul camerelor de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
lăsa urme ale trecerii sale, dar, subliniind, în același timp, convingerea că a pune stăpânire pe forța lor năprasnică nu este deloc facil, fiindcă literele fug precum potârnichile, țâșnesc de / sub piatra creierului când calcă noaptea pe ea, / precum ies șobolanii anunțând ciuma, și, totodată, ard cu flăcări mai înalte decât spaima din creier, fiind ca niște țăruși, mai înalte decât coloanele templelor. Exersarea slovei este ritualică, așa cum ritualic construiește tatăl gardul din grădină, din secvențe cântărite cu grijă, pentru că între
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
depus direct la Academie: “Știți de ce nu vă ajung banii? Salariul ? Știți de ce nenorocitul acela de multimilionar de la etajul șase riscă o condamnare pentru evaziune fiscală ? Din cauza chimizării excesive !... Toate fungicidele, ierbicidele și insecticidele date în culturile cerealiere au distrus șobolanii, șoarecii. Nemaiexistând șobolani, a dispărut și frica de șobolani, ca atare frica de pușcărie, un loc altădată binecuvântat pentru aceste animale și terorizant, din cauza lor, pentru pușcăriași. Din acest motiv și ca un revers, dispărând frica de pușcărie a dispărut
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Academie: “Știți de ce nu vă ajung banii? Salariul ? Știți de ce nenorocitul acela de multimilionar de la etajul șase riscă o condamnare pentru evaziune fiscală ? Din cauza chimizării excesive !... Toate fungicidele, ierbicidele și insecticidele date în culturile cerealiere au distrus șobolanii, șoarecii. Nemaiexistând șobolani, a dispărut și frica de șobolani, ca atare frica de pușcărie, un loc altădată binecuvântat pentru aceste animale și terorizant, din cauza lor, pentru pușcăriași. Din acest motiv și ca un revers, dispărând frica de pușcărie a dispărut și frica față de
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
banii? Salariul ? Știți de ce nenorocitul acela de multimilionar de la etajul șase riscă o condamnare pentru evaziune fiscală ? Din cauza chimizării excesive !... Toate fungicidele, ierbicidele și insecticidele date în culturile cerealiere au distrus șobolanii, șoarecii. Nemaiexistând șobolani, a dispărut și frica de șobolani, ca atare frica de pușcărie, un loc altădată binecuvântat pentru aceste animale și terorizant, din cauza lor, pentru pușcăriași. Din acest motiv și ca un revers, dispărând frica de pușcărie a dispărut și frica față de furt, de hoție, șpagă și așa
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
europeană, cu un standard ridicat de folosință, fiecare speră să se folosească de servicile sale și, în concluzie...fură. Iată în final, că aici voiam să ajung, iată de ce nenumăratele primării duc o acțiune concertată de sporire a populației de șobolani din subsoluri și demisoluri, gunoiere și alte astfel de rezervații urbane naturale. Tocmai pentru a reface starea de frică, de teamă și moralitatea nenumăraților pungași alături de care traversăm optimiști această scurtă perioadă de tranziție. Dar să nu uităm că Războiul
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
asta pustie e chiar ca o grotă. Iar eu sânt aici ca un sfânt într-o grotă. Numai că mie mi-e foarte frică, iar unui sfânt n-ar trebui să-i fie frică. Eu sânt din păcate, pe jumătate șobolan. Jumătate șobolan și jumătate sfânt... Și nici profet n-am ajuns, cu toate că am visat asta. Ca să fii profet, trebuie să aparții unui Dumnezeu. Fiecare profet are un Dumnezeu al lui pe care-l servește. Nu se poate să fii profet
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
e chiar ca o grotă. Iar eu sânt aici ca un sfânt într-o grotă. Numai că mie mi-e foarte frică, iar unui sfânt n-ar trebui să-i fie frică. Eu sânt din păcate, pe jumătate șobolan. Jumătate șobolan și jumătate sfânt... Și nici profet n-am ajuns, cu toate că am visat asta. Ca să fii profet, trebuie să aparții unui Dumnezeu. Fiecare profet are un Dumnezeu al lui pe care-l servește. Nu se poate să fii profet așa, pe
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
aceeași bancă făcută din șipci de lemn și vopsită într-o culoare nedefinită, ceva între galben și maro. Nu înțeleg mai bine ca în primele zile ce caut aici, dar cât de cât, s-ar zice, m-am adaptat, chiar dacă șobolanul nu lasă sfântul să-și facă apariția. Atunci, după ce-am dat de câteva ori ocol gării, m-am pomenit deodată că nu mai vroiam nimic. Trecuse liniștea. Energiile mele vitale păreau sleite. Așa a început criza pe care o
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
lume având în carnea palmelor cuie. Lumea n-a făcut decât să mi le bată mai tare. De aceea și frica mea e ambiguă. Undeva la jumătatea fricii m-am revoltat mereu și am ridicat fruntea din țărână. Până atunci șobolan, aveam dintr-odată gust să devin martir. Învingeam șobolanul din mine, dar fără să-i zdrobesc capul. Pentru că în clipa când trebuia să-mi asum întreg riscul curajului meu, când eram gata să merit aureola de sfânt care nu se
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
făcut decât să mi le bată mai tare. De aceea și frica mea e ambiguă. Undeva la jumătatea fricii m-am revoltat mereu și am ridicat fruntea din țărână. Până atunci șobolan, aveam dintr-odată gust să devin martir. Învingeam șobolanul din mine, dar fără să-i zdrobesc capul. Pentru că în clipa când trebuia să-mi asum întreg riscul curajului meu, când eram gata să merit aureola de sfânt care nu se teme de nimic în afară de Dumnezeu, deodată renăștea șobolanul. Îmi
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Învingeam șobolanul din mine, dar fără să-i zdrobesc capul. Pentru că în clipa când trebuia să-mi asum întreg riscul curajului meu, când eram gata să merit aureola de sfânt care nu se teme de nimic în afară de Dumnezeu, deodată renăștea șobolanul. Îmi era iarăși frică. Aici în gară, mă culc uneori sfânt și mă trezesc șobolan. Cum deschid ochii, mă sperii de singurătatea din jur. Și când vă gândiți că sânt destui care vorbesc despre tăria de a te retrage într-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
să-mi asum întreg riscul curajului meu, când eram gata să merit aureola de sfânt care nu se teme de nimic în afară de Dumnezeu, deodată renăștea șobolanul. Îmi era iarăși frică. Aici în gară, mă culc uneori sfânt și mă trezesc șobolan. Cum deschid ochii, mă sperii de singurătatea din jur. Și când vă gândiți că sânt destui care vorbesc despre tăria de a te retrage într-o grotă, de a te hrăni cu ierburi și de a dormi pe piatra goală
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
eu în zadar mă avântam. După o vreme ajungeam de unde am plecat. Pe peron, domnilor. Blestemat caracter. Totdeauna m-am reîntors pe peronul meu să reîncep să aștept și apoi să mă apuc de altceva. Așa pățește cine e și șobolan și sfânt. Nu se pricepe unde să-și așeze cortul. N-am fost nici resemnat, pentru că n-am renunțat niciodată cu totul să mă uit spre pădurile care se vedeau de pe peroanele mele, și nici nu m-am priceput să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
n-o înțelegeam. De ce mi se făcuse această nedreptate? La patruzeci și unu de ani descopeream că viața mea încăpea în strigătul unui cuc și ca viață trăită și ca viață înțeleasă. Știam despre mine doar că eram ceva între șobolan și sfânt și că trăiam într-o gară pustie. Câțiva pași mai încolo stătea lungită, dormind poate, o femeie despre care știam ce-mi povestise ea. În rest, viața mea era populată numai de năluci ca mlaștina. Cerul pe care
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
fi zis așa, poate aș fi fost scutit de tot ce-a urmat. Sau măcar dacă aș fi ales limpede între două căi: ori să nu mă iubesc deloc, ori să nu mă iubesc decât pe mine. Ori sfânt, ori șobolan, nu poți să fii și una și alta în același timp. Cu toate acestea sânt gata să-i absolv pe cei care m-au împins în pustiu și să caut răul numai în mine. O, nu vreau să vă înșel
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
a impus altora), ba închipuindu-mi înfiorat cum se rostogoleau capetele, inclusiv cel al lui Robespierre, în coșul călăului. Desigur, rememorarea nopților în care mă așteptasem să aud din întuneric strigătul "a la guillotine, a la guillotine" însemna să incit șobolanul să iasă la iveală. Dar mult mai mare era primejdia să mă pomenesc ascultând vântul ca îmblînzitorii. De aceea mi-am asumat riscul de a răscoli prin spuza unei nebunii vechi, redeschizând procesul ghilotinei și privind frica în ochi. Căci
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
învățat că, pentru a se opune răului, omul trebuie să înceapă prin a se teme de răul din el. Prima tranșee a dreptății se află în sine însuși. Și tot acolo se află și ultima. Tocmai de aceea, pentru că împinge șobolanul să se creadă justificat prin destin, frica e un pericol, un flagel care trebuie refuzat zilnic, ca moartea. Dar cum. Da, cum. Sigur, onorată curte, ori de câte ori te temi, ca mine, poți să spui: există o grotă care mă așteaptă. Singurătatea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pe ședințe de sadomasochism turistic, cu foame, agresări de tot soiul, supraviețuire în peșteri, șanțuri sau cotețe, în condiții de Rambo. Abia m-am stă pânit s-o întreb pe juna forfotitoare: dar 1984-ul cu Bigul Richard Burton și șobolanii ăia vărsați în cușcă l-ați văzut!? Dar la sutele de milioane de morți pulverizați în experimentul comunist, de la Troțki la Mao, v-ați gândit? Știți câtă suferință, cruzime și moarte se ascund îndărătul medaliilor sovietice cumpărate de voi de la
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Dar poate o să mi le aducă Moș Crăciun, îndrăzni să spere cea mai mică. - Unde? - întrebă băiatul- în magazia lui nea Grigore care ne-a primit să ne adăpostim? Ai vrea să li se murdărească rochițele sau să le roadă șobolanii? Fetițele începură să suspine și lacrimile curgeau pe obrăjorii lor palizi, ca boabele de perle. - Priviți, le spuse băiețelul, chiar acum doamna aceea bogată cumpără păpușile „voastre”. Într-adevăr, vânzătoarea scotea din vitrină cele două păpuși preferate și i le
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]