3,157 matches
-
de a reacționa ale unei persoane sunt extrem de variate. Mai mult chiar decât atât, se pot remarca, la o aceeași persoană, o mare labilitate, de factură cameleonică, de a fi sau de a reacționa, aspecte imprevizibile care fie surprind, fie șochează, dar care În toate situațiile ne revelează adevărul persoanei respective: felul de a fi al acesteia, modalitatea În care ea Își construiește și conduce propria sa viață, aspirațiile, interesele, dar și limitele și slăbiciunile ei În raport cu situațiile de viață și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
David Gordon White, University of Chicago Press, Chicago - London, 2000. E foarte probabil ca, În mediul cultural autohton și În gazetele românești dinainte de 1850, Honigberger să fie cel dintâi care a informat despre această particularitate a credințelor indiene care a șocat cu egală putere fiecare dintre generațiile primilor indianiști și călători. Trebuie amintită oricum și broșura pe care i-a dedicat-o Ion Câmpineanu-Cantemir, un autor important pentru ceea ce este exoticul În cultura română modernă: Sati sau ruguri de iubire, București
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Steinhardt (I-II, 2001-2002). Lirica lui S. se remarcă dintru început prin forța de sugestie a limbajului și a imaginii și, în același timp, prin lipsa totală de ostentație, printr-o „autenticitate” aproape copilărească. Fără să violenteze limbajul, fără să șocheze, poetul sugerează cu naturalețe și simplitate, comunică semne-simboluri ale realității, oferind o percepție sincretică a lumii, de o concretețe și o acuitate senzorială extreme. Poemele sunt scurte, concentrate, materia poetică se strânge într-un nucleu de masă minimă și densitate
SAPLACAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289476_a_290805]
-
teatru. Angajat la Teatrul Național, din 1930 montează - la început, secondându-l pe A. I. Maican - spectacole în care personalitatea i se manifestă tot mai accentuat, inclusiv în domeniul scenografiei. În 1938 semnează un contract cu Naționalul bucureștean, unde se impune, uneori șocând, prin maniera peste măsură de îndrăzneață de a aborda un text dramatic. Cu frenezia lui de revoluționar al scenei, împinge lucrurile până la a visa la un teatru fără actori. Din 1939 din nou la Iași, în august 1940 e numit
SAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
Algelor” și cu câteva grafopoeme, fiind tipărită postum, în 2003. În manuscris au rămas ciclurile Întuneric și lumină și Poeme. Textele publicate de S.P. în anii 1931-1933 se circumscriu suprarealismului prin ocolirea obstinată a poeticului canonic, prin voința de a șoca (în ele abundă macabrul, bestialul, dezgustătorul), prin discontinuitate (trimițând la logica visului, dar și la „dicteul automat”), prin tonul colocvial-familiar, cu note de umor (negru, uneori) față de „interlocutori” îndeobște gravi, precum moartea sau divinitatea. Și „inspirația socială” (Ovid S. Crohmălniceanu
SESTO PALS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289648_a_290977]
-
deschiderea spre social. Dintr-o neatenție, un articol despre Alexandru cel Mare al unui profesor de istorie, Alexandru Andronic, în loc să apară în revista de specialitate pentru care fusese scris, e publicat într-o gazetă de șantaj, lucrată în aceeași tipografie. Șocat de câteva greșeli de tipar, un pirat economic, Grigore Bucșan, crede că pseudotoponimul Protar e o aluzie la o afacere necurată a sa. Pentru mușamalizarea lucrurilor, el se lansează în demersuri de mituire, de pe urma cărora, prin intervenția unei admiratoare istețe
SEBASTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
a vă ajuta să înțelegeți mai multe despre cancerul cavității orale. Cavitatea orală, nasul și gâtul reprezintă arii în care pot apărea tumori canceroase care sunt reunite adesea sub numele de “cancere ale capului și gâtului”. Mulți pacienți se simt “șocați” și deznădăjduiți când află că suferă de una dintre formele de cancer ale segmentelor corporale menționate. Sperăm ca această broșură să vă ajute să înțelegeți cum sunt diagnosticate și tratate diferitele forme de cancer ale cavității orale. În acest material
CANCERUL CAVITĂŢII ORALE GHID PENTRU PACIENŢI by DANIELA TRANDAFIR , VIOLETA TRANDAFIR () [Corola-publishinghouse/Science/414_a_861]
-
a se împăuna cu meritele talentului. În același timp, însă, Nichita era un om de o mare îngăduință, un spirit conciliant, fugind de conflicte și de situații-limită. Cei care-l „judecă” azi sunt aceia care, în anii totalitarismului, au fost șocați de refuzul lui (nativ) de a aborda cu gravitate mizeria morală a societății noastre: Nichita se mișca într-adevăr într-o sferă superioară, siderată de valori exclusiv artistice. Cât despre gustul său pentru „compromis”, cred sincer că nu prea știa
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
Se remarcă însă muzicalitatea, „murmurul de cânt monodic” bizantin (Radu Petrescu) și esențializarea lirismului, efortul de a transpune o experiență spirituală. Unele texte rămân totuși cvasiincomprehensibile, spre exemplu primul poem, Geometria sau căutarea drumului, excesiv de conceptual. Altele, precum Balada păsării, șochează, din contră, prin prea marea simplitate: „vie Lumină/ venind, pe cale// inima-mi cere/ pasăre lină// sufletu-n lacrimi vrea, fără vină// numai să-l apere/ numai să-l poarte// sus/ peste moarte”. Și formula poemului lung e disputată acum de
TURCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290307_a_291636]
-
de interpretare a informațiilor. Nu există doi indivizi cu autism care să prezinte același tip de probleme senzoriale. Multe persoane cu autism evită sa fie atinși, cauza fiind de regulă simțul tactil exacerbat. O atingere ușoara poate uneori răni sau șoca, iar în alte cazuri un asemenea gest poate genera confuzie. O altă caracteristică destul de comună este perceperea stimulării invers proporțional cu intensitatea ei, astfel încât o atingere ușoara poate fi simțita ca un șoc electric, în timp ce un contact ferm poate fi
Autism : aspecte generale by Marinela Rață, Gloria Rață, Bogdan-Constantin Rață () [Corola-publishinghouse/Science/310_a_620]
-
narațiune clinică”. Limbajul delirant este una dintre formele de expresie lingvistice cele mai complexe cu care este confruntat, în calitatea sa de interlocutor, psihiatrul sau psihologul. Limbajul bolnavilor deliranți este un tip de limbaj neologic, încărcat de simboluri și care șochează adesea prin înlocuirea planului realității logice cu cel al iraționalului împins până la absurd. Limbajul delirant este un „limbaj dereistic”, străin și straniu totodată, atât ca formă, cât și în ceea ce privește conținutul său. El are un mare polimorfism, în raport cu tipul de tulburare
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
naturii umane, demonstrează că aceasta a exercitat și, sub alte forme, diferite de cele arhaice, continuă ca să exercite anumite funcții sociale chiar în societățile moderne, așa cum a făcut-o în cele anterioare istorice. Nebunia, ca paradox al naturii umane, fascinează, șochează și invită totodată la reflecție. Din punct de vedere psihanalitic, ea exercită, în planul colectivităților umane, o funcție catarctică (D. Barrucand, C. Enăchescu). Este „descoperire” și „avertisment”, realizând întâlnirea umanului cu supranaturalul divin, ca în cazul profetismului sau al divinației
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
impuse, gesturi forțate, gesturi inhibate, automatism verbo-motor sau grafic. Delirul Falsele interpretări patologice sunt cuprinse în grupa stărilor delirante. Acestea cuprind tulburările de gândire și procesele psihice înrudite (reprezentarea, intuiția, expresia, percepția). Ideea delirantă este cea care se opune realității șocând evidența faptelor. Este destul de greu de delimitat delirul în raport cu o trăire normală, sau cu alte manifestări psihopatologice. Acesta poate apare în cursul evoluției clinice a unor variate boli psihice, în special în cazul schizofreniei, a prihozelor organice acute, psihozelor delirante
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
esențială este gândirea delirantă, la care se pot asocia, sau pot lipsi, halucinațiile. Ori de câte ori apare o eroare în percepții și judecată, spiritul emite idei false. Ideile false devin idei delirante, când acestea sunt în opoziție flagrantă cu realitatea sau ne șochează în mod evident. O idee delirantă care se menține, neputând fi cu nimic combătută, constituie un delir. Gândirea delirantă este o gândire dereistă, întrucât ea contravine realității și logicii (P. Guiraud). J. Séglas apropie eroarea de delir. Gelma susține însă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
până la completa lui excludere, se produce totuși o schimbare specifică a raporturilor dintre persona bolnavului psihic și comunitatea social-umană. Aceasta se datorește faptului că în orice situație prezența unui bolnav psihic, produce o impresie particulară sau chiar, în unele cazuri șochează grupul socio-uman căruia acesta îi aparține. Impresia produsă de prezența bolnavului psihic în comunitatea umană este în primul rând emoțional-afectivă. Orice întâlnire cu un bolnav psihic reprezintă o surpriză care va genera pe moment o anumită reacție și, în timp
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
comună este apaideusia, adică incultura. Semidoctismul acestor „biruitori americani” este notoriu și răspândit în proporție de masă. Majoritatea populației Statelor Unite era alcătuită, în secolul XX, din middle men formați în collegies și schools, fără pretenții erudite; astfel încât acești middle men șocau întotdeauna absolvenții asprelor și prea livreștilor școli europene prin faptul că locuiau în case cu bucătării luxoase - dar fără biblioteci - și își dictau scrisorile pentru că nu știau să le scrie singuri... Și totuși, conducerea științifică a muncii în instituții productive
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
frontierele cunoașterii” și consecințele acestor progrese asupra curriculumului. Dezbaterile au fost reunite în volumul intitulat sugestiv Curriculum Crossroads (Curriculumul la răscruce, 1962)14. A existat însă un enfant terrible al conferinței: Dwayne Huebner. Studiul său „Politics and Curriculum” i-a șocat pe toți participanții: nu semăna cu celelalte lucrări prezentate, mai ales datorită terminologiei folosite. Huebner propunea „reconceptualizarea” discursurilor și analizelor curriculare și dădea un exemplu concret. El examina curriculumul în termenii ideologiei democratice, ai controlului resurselor, ai puterii și ai
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
bazează pe disciplinele clasice pe care le articulează rațional în funcție de gradul de complexitate, de dificultatea asimilării și de contribuția la formarea culturală a omului. Eisner nu le reproșa „academiștilor” decât sensibilitățile paseiste și nostalgia față de „vechea cultură”. Această clasificare a șocat. Direcțiile în care „priveau” cele cinci orientări curriculare erau atât de divergente, încât visul „teoriei unice” devenea ridicol. Cognitivismul, care, de pe poziții scientiste, nutrea o „poziție imperială”, s-a pomenit brusc izolat într-o „provincie oarecare” a problematicii curriculare. În
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
aproape intempestiv, surprinzând total cel puțin două generații. Confuzia este caracteristică mai ales celor născuți în anii ’60-’70. Sunt generațiile perioadei moderne, pregătite să-și consume viața prestând o profesie bine definită și necesară în societatea industrială. Nimic nu șochează mai mult mentalitatea acestui matur sau bătrân onest decât volatilizarea prestigiului - și chiar dispariția - profesiei sale. Creierul modern buimac nu poate să înțeleagă de ce și cum s-a eterizat lumea pentru care el fusese format și pe care o slujise
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
dominase pedagogia politică, antimodernistă și anticapitalistă a anilor ’60 și ’7064. Acum sosise vremea bilanțului. În Teachers and Crisis: Urban School Reform and Teachers’ Work Culture (1992) Denis Carlson a inventariat efectele criticismului pedagogic asupra profesorilor 65. Concluziile sale au șocat. Marxismul „vulgar” și teoria reproducerii sociale făcuseră ravagii. Și alți factori contribuiseră la criza profesorilor și a școlilor urbane: pragmatismul „barbar”, teoriile weberiene ale controlului, pesimismul și raționalismul Școlii de la Frankfurt și, mai recent, poststructuralismul. Acestea atacaseră consecvent, între 1960
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
să fie de 6 ore. De fapt, Ceaușescu nu a vrut să înțeleagă ce se petrecea: greva reprezenta o ruptură între partid și muncitori (fapt fără precedent în România comunistă, la o asemenea anvergură numerică de protestatari). El a fost șocat de incomunicabilitatea sa cu muncitorii; de asemenea, a fost speriat pentru siguranța și integritatea sa fizică, o dată aflat în mijlocul greviștilor, unde șansele ca gărzile de corp să îl poată apăra erau minime. Prin urmare, intuind că singura soluție este să
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
trebuie decât să înghită produsele oferite. Pasivitatea receptării din epoca digitalizării și mai ales posibilitatea păstrării în memoriile calculatoarelor a unor informații exhaustive fac posibile comparații neașteptate între detalii negândite (a nu se uita problemele noastre de memorie!) care te șochează ulterior prin precizia prezentării, dar și prin punerea în relație a unor evenimente fără legătură între ele. Absurdul situației este la fel de greu de sesizat ca și în cazul unui pacient maniacal, care îți oferă o analiză atât de minuțios pregătită
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
le inoculează cu viruși; • poate virusa fișierele din folderele și subfolderele program ale calculatorului-gazdă; • o performanță deosebită a virusului FunLove este că el a infestat câteva fișiere ce puteau fi descărcate de pe site-ul Microsoft de asistență tehnică, numit Hotfixes, șocând utilizatorii care s-au trezit virusați tocmai de Microsoft; ulterior, problema a fost rezolvată. Jerusalem: • a apărut în anul 1987, dar este încă activ; • a avut mai multe variante de-a lungul anilor, cu pseudonime diferite; • infestează fișierele COM, EXE
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
de la vie nouvelle), Scarlat Callimachi scrie piese absurde (Rebeca și Zail Sturm), tot el prezentând publicului arta lui Marcel Iancu, socotită o manifestare semnificativă a mișcării de avangardă. În literatura și arta din P. predomină absurdul, ilogicul, anormalul, elementul care șochează, după „morala” lui Urmuz din finalul prozei Plecarea în străinătate : „Dacă vreți cu toții în timpul nopții un somn în tihnă să gustați / Nu faceți schimb de ilustrate cu cel primar din Cârligați.” În numărul 16 se anunță încetarea apariției revistei, în vederea
PUNCT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289064_a_290393]
-
dată, fantastă sau naturalistă. O atare „artă poetică” urmărește în fond o democratizare absolută a universului poetic: la nivelul limbajului propriu-zis, al temelor, al atitudinii față de ele. Vizate sunt aici în primul rând sentimentalismul minor, purismul, intimismul. Stilul adresativ liber șochează, bruschează „bunul-simț”. Violența este nelimitată. Lira „stiliștilor” îi pare lui P. „foanfă” și „rablagită”, aceștia sunt niște „maimuțoi”, „marțafoi”. Umanismul invocat teoretic are o solidă acoperire estetică. Tematica însăși e grandioasă. Este cântată în general germinația universală, cu substitutele ei
PARASCHIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]