9,824 matches
-
că tipul sapă groapa cuiva, însă nu e sigur. Totuși, încerc să-l înregistrez. Când ne despărțim, însă, mă înconjoară cu brațele. Eu tresar. Însă tresar mai tare când îmi ia reportofonul și atingându-și fața de a mea, îmi șoptește: Dacă mai faci așa ceva, o să ne distrăm așa cum îmi place mie (my way). Și mă lasă furioasă, însă și speriată. Totul e gata, însă am îndoieli din ce în ce mai mari. În urma unui anunț pe post cu privire la articolul ăsta, mă răzgândesc. Chiar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
totul normal și natural) Și după aceea, în pat, râdem pe săturate (la inițiativa mea), și ne jucăm cu nenumărate jucării erotice (prezervativele haioase, colorate). Fără inhibiții. Căci nimic nu e important. Și totuși, cât e de important! Chiar îmi șoptește ceva la ureche. Și îmi spune și "Te iubesc". Însă senzația șoaptei sale pe pielea mea e prea puternică să mai răspund. Există intimitate. Multă intimitate. Și fug din pat când totul devine și mai incitant, pentru a-l tachina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
strigat în sala de judecată s-a prezentat, a depus și jurământul și avocatul apărării s-a îndreptat spre el să-i pună întrebări. Doi ochi frumoși, albaștri, îl priveau mirați sporind aceeași mirare în privirea lui. —Cecilia! i-a șoptit, copleșit de o profundă emoție. — Băiatul din parc de astă-toamnă!? A exclamat Cecilia, această întâlnire neașteptată inundându-i chipul de lumină și făcând-o să râdă ușor. Judecătorul observând, i-a atras atenția: —Domnișoară avocată, păstrați seriozitatea, vă rog! Suntem
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Vedeți că sunt mai multe feluri de ciuperci. Alegeți ce vă place, i-a îndemnat ea. Matei s-a îndreptat cu ei spre vitrină ca să facă reclamă ciupercilor. Marcel, un bun prieten, l-a luat de braț și i-a șoptit: — Să nu mai mergi din floare-n floare că ar fi păcat s-o pierzi pe Cecilia. după cum se prezintă la prima vedere este o fată minunată. Eu n-o cunosc, dar impresia asta mi-a făcut-o. —O cunosc
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
A îndrăgit-o. Și ea îl iubește. La tine nu latră, deși te-a văzut prima dată, cum face când vede oameni străini, observă Elena. Am suflet bun. Să-i spui asta Ceciliei și mai ales c-o iubesc, îi șoptește Elenei la ureche. Sărut mâna, doamnă. Pa, Lenuș, mai trec pe la tine. —Cum te mai simți, se interesează Silvia. —Puțin mai bine. Ți-am adus mâncare. Nu am poftă. — Trebuie să mănânci forțat, puțin câte puțin. —Uite, compot de vișine
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
suindu-se pe sanie. —Uhuu! striga Cecilia de bucurie completând larma copiiilor și fluturându-și un braț în aer. — Ține-mă strâns, că fără parfumul tău pierd direcția. —Cecilia se conformează și atingându-i urechea cu buzele-i catifelate îi șoptește. E bine așa, șmechere? Îți place să te îmbrățișez. —Și să mă săruți. — Te și sărut, îl sărută pe păr. — Ești mulțumit? —Uuuu! strigă bucuros Matei dând viteză saniei. — Stai, nebunaticule, că ne răsturnăm! După terminarea derdelușului, urcând drumul înapoi
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
de triști erau în pragul despărțirii. S-au îmbrățișat, Cecilia cerându-i și de data aceasta s-o țină strâns în brațe, s-au sărutat cu aceleași lacrimi în ochi pe care le avuseseră la Frankfurt în avion, și-au șoptit de mai multe ori „te iubesc”. — Rămâi cu bine, băiatule din parc, să fii cuminte! s-a desprins cu greu Cecilia din brațele lui. Un zbor plăcut, fata mea din parc! Să ai grijă de tine! Și-au făcut semne
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
bucatele pregătite, au băut, s-au încins la vorbă cum era de așteptat, Cecilia și Matei s-au ridicat, s-au scuzat și au plecat după ce Cecilia și-a luat rămas bun de la membrii familiei lui Matei. Tiberiu i-a șoptit: — Să-l ții în șah pe frate-meu, că atât de mult mă amuză când se necăjește din cauza ta. —Răule, în loc să fii alături de el... vezi cum ești? Îl sărută pe obraji și-l trage puțin de ureche. Ce ți-a
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
despre serviciile noastre. — Și nimic de noaptea nunții noastre? — Puțin, zâmbește Cecilia. Îmi place de soția mea scumpă că este sinceră, o sărută Matei, în timp ce Cecilia lasă ibricul cu cafea. Stai să nu vărs cafeaua. O îmbrățișează și o sărută șoptindu-i la ureche: I-ai spus Leontinei cât de fericiți am fost în momentul apogeului dragostei noastre împlinite? —Obraznicule! — Dar eu n-am fost sinceră? se așează Leontina lângă Gelu. Cum nu, iubito, o sărută Gelu de mai multe ori
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
treabă, pe urmă, tot restul zilei. La ceas de seară, frânt de oboseală, cu trupul ostenit de trudă - fapt ce, de altfel, la el nu prea era un lucru obișnuit -, se băgă în pat, uitând cu totul a-i mai șopti acel călduros „noapte bună” oglinzii. Își potrivi perna sub cap, stinse lumina și închise ochii. Cititorul de bună seamă că își aduce aminte de acele nopți lungi, în care, deși stai cu ochii închiși, chinuindu-te să adormi, nu izbutești
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Dar, de fapt, cu toții suntem fragili...” Și cam așa reflecta Marius adesea, atunci când privea în sufletul său, suflet în care se dădea în permanență o luptă aprigă între prefăcătorie și adevăr, adică între ceea ce-i răcnea mintea și ceea ce-i șoptea Istorisiri nesănătoase fericirii 25 inima, iar, din vălmășagul mare de idei, cu niciun chip nu putea desprinde o soluție atinsă de claritate, care să alunge zbuciumul și neastâmpărul neplăcut din ființa sa. Însă el nu scăpă nicidecum, căci fantomele împotrivirii
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
jilave și încâlcite, era o cruce. Pe ea nu scria nici numele răposatului, nici data nașterii și a morții sale. Însă un îndoliat din vecinătate, apropiindu-se de Istorisiri nesănătoase fericirii 53 mine cu pași ușori și grăbiți, mi-a șoptit fugar și cu privirea aplecată aceste cuvinte, ce parcă mai răsună încă: - Jugul ce l-a apăsat în timpul vieții, acum este îngropat și putred... decembrie, 2012 54 Rareș Tiron Istorisiri nesănătoase fericirii 55 Patimă primejdioasă i bine, Silvestru este nebun
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
vârstă, întrucâtva plăcută la chip și cu părul lung și desfăcut, în ținuta specifică tuturor internaților azilului, dădu buzna pe ușă afară și, haotic și zgomotos, se duse în grabă și se agăță repezită de gâtul fin al lui Victor, șoptindu-i, în cadența respirației ei și printre gâfâituri înecate, aceste vorbe, însoțite de vii gesticulații: - Vino la mine în cameră! Eu stau singură, iar acolo este atâta lumină... Vreau să cadă lumina și pe chipul tău, așa că, haide, îndrăznește! Trebuie
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mintea rătăcită a femeii, aceasta, chircită toată în patul său de fier, zbătându-se precum o face mielul fără vină în clipele dinaintea jertfei, în puterea unei crize cumplite, muri. Se sfârși cu buzele supte și vinete, deschise pentru a șopti numele lui Victor, care, împreună cu cel al lui Dumnezeu, precedase ultimul ei suspin... Îndelungă vreme după aceea, bărbatul și-a plâns pierderea, se-nțelege. Nu este nevoie, însă, a ilustra prea în amănunt asta, căci astfel de lucruri trebuie să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și pe ea și îi liniștea și pe ceilalți. Apoi, totul revenea, în chipul cel mai firesc cu putință, la normal, iar ea își relua numaidecât treaba din locul în care o lăsase, căci parcă fiecare lucru din jurul ei îi șoptea continuu, ca să-i amintească de datoria ce o avea de împlinit... Iar astfel, ei bine, iată că am sfârșit și cu descrierea ghișeului 1 și a angajatei ce-l sfințea. Altceva notabil, judecând strict după aparențe, nu s-ar mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
să nu uităm că, aproape întotdeauna, Adriana era angajatul ce intra primul în Poștă) și, de la un capăt până la celălalt, era îmbrăcată în straie de doliu, având o expresie de unanimă mâhnire și de regret profund pe chip. Unele femei șopteau către altele lucruri abia auzite, părând foarte preocupate de discuția lor, altele aproape că se văicăreau de-a binelea, dezvelind niște figuri de cumplită amărăciune și scăldate numai de lacrimi prelungi. Era clar: nimeni nu se mai gândea la munca
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
vă mărturisesc absolut sincer că, de când sunt aici, nu am citit sau auzit de vreun caz de corupție în rândul poliției, care continuă să-și facă datoria în cel mai discret mod posibil. Datoria?... Pe undeva, o voce perversă îmi șoptește că toate acestea sunt cu putință în arhipelag numai pentru că omul obișnuit are un raport ancilar cu constituția, pe care nici măcar nu și-ar putea închipui s-o încalce vreodată. În cazul în care regulamentele sunt violate grosolan (cum s-
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
are reacții împărțite unii râd, alții desenează, involuntar, mine stupefiate. Dacă bătrânul Hitchcock ar fi fost prin preajmă, n-ar mai fi avut nevoie de trucaje pentru The Birds. Inconștientul, atent la auspicii și avid de comunicare cu transcendentul, îmi șoptește că tocmai am fost martorul privilegiat al unui semn divin, care îmi sugerează să mă căiesc și să renunț, o dată pentru totdeauna, la junk food. Un alt glas însă, pe care nu l-am identificat cu precizie, dar care se
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
și a renunțat a se mai duce la țintirim. Și cum se gândea așa Norocel, ce ar putea face, dintr-o dată l-a cuprins dorul de tatăl lui și a început să plângă amarnic. În acest răstimp mintea i-a șoptit că ar fi mai bine să se sfătuiască cu mama, pentru că stând așa nu va primi de la nimeni niciun sfat și pierde timpul ca un copil neajutorat. Deși nu vroia nici în ruptul capului să-și necăjească mama știind cât
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
malul apei, lângă izvor? a întrebat gărgărița pe Căiță, după care s-a apropiat de acesta și l-a mai întrebat șoptit: -Am văzut că Trotinel te-a rugat să te apropii ca să-ți spună ceva la ureche ... Ce a șoptit? -Mi-a spus mai întâi să nu vorbim decât în șoaptă, apoi că ar fi spre binele nostru să ne aciuim aici, după această tufă să nu fim zăriți de făpturile care se adapă din apa izvorului. -Despre ce fel de
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
un urcior mare, plin cu o soluție care mirosea tare de-ți oprea respirația, pe care a început s-o înșire mai întâi în jurul perimetrului unde se aflau ei, apoi a reluat atacul asupra lui Dardailă, nu înainte de a-i șopti la ureche lui Stup ce să-i zică: -Scoate cheia, Dardailă, altfel vei pierde și celălalt cap cum l-ai pierdut și pe primul. După aceea s-a întors cu spatele și a început să scurme pământul cu picioarele aruncând
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
-o de subsuori și a ridicat-o. De bucurie, fata a început să plângă zbuciumat. Căiță a dat în continuare și celorlalți prieteni din licoare începând cu Buburuza. Aceasta, după ce și-a revenit s-a așezat pe umărul lui Căiță șoptindu-i : -Înălțimea ta, acum cred că-mi dai dreptate. Nu-i așa că ființă așa de frumoasă nu ai mai văzut? -Așa este, de aceea cred că nu-i pentru mine. -Nici să nu te gândești. Tu ai salvat-o, este
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
caute observarea cadrului unei lumi mai pacifice, drepte și umane. O perspectivă generală și o orientare de fond complexă cu valoare pentru prezent, dar privind la viitor. Referitor la viitor nu vreau să vorbesc ca un oracol, să ghicesc, să șoptesc, să prevăd, să fac supoziții și aluzii în necunoscut. Pe de altă parte, nu doresc nici să mă limitez la extrapolarea de date și tendințe ale statisticilor pentru a face o prognoză aparent precisă pentru ziua de mâine. Criza economică
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
luna de pe cer; În multe din ele, desigur, Alatriste recunoștea talentul caustic și proverbialul duh mușcător al prietenului său, veșnicul bombănitor și popularul poet don Francisco de Quevedo: Señor de la Florida aci zace și gura lumii, care nu mai tace, șoptește că viața-i toată i-a fost Satanei Închinată. Nici o muiere n-a văzut chestia-i sculată. Irod și-ai săi i s-au părut de neiertat, nu pentru că pe prunci i-au spintecat, ci fiind aceștia proaspeți și drăguți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
o sperie și o fascinează În același timp. Dar e o infantă de Castilla, așa că protocolul veghează cu strășnicie asupra lor. Mă Îndoiesc că vor fi lăsați măcar o clipă singuri, nici ca să zică un „Ave Maria“, darămite să-și șoptească vorbe dulci... Întorcându-mă acasă, mi s-a năzărit Începutul unui sonet: Veni Wales, pe infantă s-o pețească, năzuind la mâna ei regească, biet leopard neștiind că pentru-acel odor nu Îndrăzneț se cade-a fi, ci răbdător. Cum ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]