18,529 matches
-
ești mai tânăr și nu-ți tremură mâna... Au băut fiecare după setea pe care o simțea. Pâcu a sorbit prelung din ulcea, a așezat-o apoi pe masă, însoțind gestul cu un icnet de plăcere și mulțămire. Si-a șters mustățile stufoase cu dosul palmei, a mai supt cu sete din lulea și apoi și-a dres glasul. Acesta era un semn că are de gând să înceapă a povesti. Apoi, măi fraților, să vedeți voi ce înseamnă soarta omului
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
tare colbăit. Hainele de pe el - numai zdrențe - atârnau ca pe prepeleac. Doamne! Parcă era Hristos coborât de pe cruce! L-am recunoscut mai mult după statură, că altfel nu era chip... In sfârșit, m-o văzut. S-o oprit, s-o șters la ochi și, cu un glas ca din altă lume, m-o întrebat: „Ce faci, măi mânzule?” „Stau cu oile” i-am răspuns eu. „Bine”, o mai spus și, cu un geamăt de durere, s-o așezat pe marginea șanțului
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
avea de lucru cu ulcica lui de vin și o plăcintă dolofană. Ceilalți mâncau în tăcere. Din când în când, udau îmbucătura cu vin. Când chersânul cu plăcinte a fost aproape mântuit și oala cu vin înjumătățită, Pâcu și-a șters mustățile cu mâneca cămeșii și a pornit să-și îndese luleaua cu tutun. Nu a durat mult și vălătucii de fum au luat-o către bagdadie... Pâcule! Vezi că afumi casa omului cu dihania ceea de lulea. Las-o și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Intr-o bună zi, o venit și vremea de mers la rațe sălbatice ... Ar fi fost păcat să nu merg măcar o dată. In anul acela erau rațe câtă frunză și iarbă...Către seară, am coborât pușca de la locul ei, am șters-o de colb, am uns-o bine și i-am încercat cocoșul. Mergea ca ceasul! Mi-am pregătit cartușele cu alice. Nu-mi lipseau decât ciubotele. Aveam o păreche, pe care le încălțam numai când mergeam la vânătoare. Le țineam
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
trage săniile lângă șoproane... Când totul a fost pus la locul lui - animale și sănii - cărăușii au intrat în crâșmă, trăgând parcă după ei tot prăpădul de afară. Bine v-am găsit, Măriuță și Costache - a dat binețe moș Dumitru, ștergându-și omătul de pe mustață. Bine ați venit, gospodarilor! Așezați-vă la masă, că acușica îi gata și mâncarea. Costache, pune repede niște vin la fiert - în ceaunul cel mare - că oamenii îs înfrigurați după atâta mers prin frig și prin
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
tâmp, de fericire, pe figură și-și trage fața publică de anonim: colțurile buzelor i se lasă, ochii privesc fix spre vârfurile pantofilor, umerii îi cad, iar el scade cu doi centimetri în înălțime. Ar vrea să fie atât de șters, încât să nu se vadă nici măcar în oglindă. Se apleacă, ia punga de la Carrefour cu cărămizile sparte și iese pe ușă. Despre Lionel Lionel e băiat bun. Și român, pe deasupra. A venit în Franța în urmă cu opt ani, ca să
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de momentul de liniște ca să-și decarteze prezicerea: — Tu ai venit la timp: o să mori poimâine. Ai timp să te pregătești. Roman se oprește brusc din cântat. Cade în genunchi, își împreunează mâinile la piept și începe să plângă. Se șterge cu dosul palmei la ochi și la nas. Ține mâna mai mult la nas și miroase cu atenție, după care începe să-și lingă dosul palmei. Toți îl privesc mirați. — Minune de la Dumnezeu, lacrimile mele au gust de vodcă, își
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
scăpat cu viață, chinezul își scoate pancarta de la gât, o aruncă peste ce-a rămas din capul lui Kiril și o ia la fugă printre blocuri. Roman cade în genunchi. Își împreunează mâinile la piept și începe să plângă. Se șterge cu dosul palmei la ochi, dar dosul palmei rămâne uscat, semn că Mathieu l-a bănuit de pomană că ar fi băut în timpul serviciului. — Boje moi, spune Roman în rusește. O să mori din cauza unei sinucideri, citează el gânditor din Esmé
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
intră în panică. Deocamdată, tot ce poate vedea lumea este o pancartă de sub care ies niște picioare și două rachete de tenis profesionale. — Repede, să fugim în direcții diferite! spune precipitat Lionel. — De ce? se scoală greoi Roman și se mai șterge o dată la ochi, tot degeaba. — Să nu ne poată urmări. Nu ne urmărește nimeni, zice polonezul și se uită de jur împrejur. — Deocamdată. — Cine să ne urmărească: moartea, mafia chinezească? — Ne întâlnim peste o oră la catedrală, nu-l mai
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
față de atâția alții de felul lui, după ce a terminat cu activitatea de performanță, în loc să se facă antrenor, s-a dus pe șantierele patriei, unde a învățat meseria de instalator, furând secretele de la meșteri adevărați. Cu diploma de inginer s-a șters efectiv la cur. După o diaree cruntă, făcută în urma unei beții cu alcool obținut din pâine mucegăită, filtrată prin pufoaică. Când a crăpat imperiul sovietic și s-a trezit că e bielorus din Minsk, a fugit imediat în Vest. A
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Se așază într-un fotoliu art déco și începe să-l mângâie ca pe-un copil. Cu observația că nici un copil nu are un început de chelie. — Ce s-a-ntâmplat, domnule Lionel? Lionel se oprește din plâns și se șterge la ochi. Își miroase dosul palmei: nimic, apă plată. — Mi-au murit doi prieteni. În sfârșit... doi tovarăși. Doi tovarăși de băutură... Doi bețivani, dacă se poate vorbi așa despre morți. Mi-a venit să plâng. E trist să plângi
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Și... îmi pare sincer rău, nici n-am să ți-o trag. — Păcat. Sincer, e mare păcat să te omori numai ca să-i faci în ciudă ghicitoarei. Lionel începe iarăși să plângă cu lacrimi mari. Își scoate ochelarii și se șterge cu dosul palmei la ochi. Își miroase dosul palmei, ceea ce-i dă o idee: — E ceva de băut în casa asta? Liliane se scoală și deschide un dulap Empire, dând la iveală o colecție de sticle în stare să satisfacă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
pot să mor fără nici un regret. În afara celui că n-am apucat să devin cetățean francez. Îmi vine iar să plâng. Mai dă-mi un pahar. Ia toată sticla. Între noi, nu mai e cazul să salvăm aparențele. Lionel se șterge la ochi și dă o dușcă pe gât, renunțând la aparențe. Robespierre îi linge dosul palmei și devine, dintr-odată, foarte prietenos. De-a lungul monologului lui Lionel, cățelușul îi va sorbi fiecare lacrimă, așa cum Liliane îi va sorbi fiecare
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
să spere Lionel. Te ajutăm noi să mori luni. Stiopa râde. Cei doi racheți râd și ei, deși n-au înțeles nimic din ce s-a vorbit în franceză. Și le mai amorțesc și mâinile. Sami rămâne sobru și își șterge transpirația de pe frunte cu cagula. Lionel trage concluzia acestei plăcute discuții: — Nu semnez. N-am cum să cheltuiesc atâția bani până duminică. Dacă-mi ofereai doar cinci mii, făceam târgul, îi zâmbește el. Stiopa își pierde răbdarea, mai ales că
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
-mi place să întârzii. Liliane apasă pe un buton de interfon, îl anunță și-i face semn să intre. Biroul domnului Rioret seamănă cu un muzeu de mobilă stil. Lionel se așază pe un fotoliu Empire, nu înainte de a-și șterge insistent turul pantalonilor. Notarul citește din agendă: — Lionel Frunza. Eroul nostru local. Nu știu dacă sunteți la curent, dar eu am autentificat statutul organizației Salvați-l pe Lionel. — Serios? Nu știam, spune Lionel, copleșit de interesul pe care-l trezește
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de șoc, îl întreabă pe Lionel: — Cum să vi-l decupăm? — În formă de creastă de cocoș. Să fie de sufletul lui Kiril, spune Lionel cu tristețe în glas și varsă niște Château Pétrus pe mocheta restaurantului, după care își șterge o lacrimă și își linge dosul palmei. — Kiril bulgarul? întreabă Robert. Am auzit că s-a retras din afaceri. — S-a retras de tot, confirmă Lionel. — Mare păcat. Livra cele mai bune murături. Jean pleacă la bucătărie cu ananasul: e
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
o să ne cam retragem, îl anunță el pe Robert. Apropo, nu mai există lume bună în Angers? Văd că n-a mai venit nimeni... — Joia e o zi mai slabă, se scuză Robert. Lionel trage fața de masă și se șterge cu ea pe picioare. Toate farfuriile, tacâmurile și paharele se răspândesc pe jos. Trezit din letargie și încurajat de gest, Robespierre începe să alerge ca nebunul prin restaurant, încercând să apuce colțurile fețelor de masă. Deși e beat criță, de
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
caligrafiază pe copertă, cu litere mari: MEMORII. Deschide caietul și, după lungi momente de gândire, scrie pe prima pagină: Numele meu este Ionel Frunză. Ezită, după care, înaintea prenumelui, strecoară un L, din I mare face un i mic și șterge căciulița de pe a. Se scoală și începe să se plimbe prin cameră, foarte concentrat. Se reașază la birou și scrie: M-am născut pe 13 mai 1953. Se scoală iar, se așază în fotoliu și se concentrează. Se duce la
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
din pensia lu’ nenorocitu’ de bărbatu-meu, de-abia mi-am luat un radio -, dar puteați să mi spuneți. Ne-am întâlnit zilnic... Am ajuns de râsul târgului... Să aflu de la Fatima... hai că-mi vine să și plâng, se șterge ea la ochi cu o batistă cât o față de masă. Nu trebuie să plângeți, încă n-am murit, încearcă s-o consoleze Lionel. — Nu de-aia plâng. Plâng de rușine. Cum ai putut să-mi faci una ca asta? Pot
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
mai sună o dată, lung. Lionel se scoală nervos că a fost întrerupt din Turul Franței și se apropie de ușă. Se uită pe vizor. Ceea ce vede nu e nicidecum un arab și cu atât mai puțin un amărât. Individul își șterge transpirația de pe frunte cu o batistă, după care scoate un pieptene din buzunarul de la piept și și-l trece prin freză. Fără să știe de ce, Lionel presimte că dincolo de ușă se află brațul lung al Securității. De fapt, e Anghel
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de unul, Ionel, care nu voia niciodată să întindă mâinile și să zică: Ia-mă pe mine. Noaptea îl închideam afară (îl izolam), într-o baracă (într-un izolator) păzit de un câine (cu lumina stinsă). Aici, traducătoarea și-a șters o lacrimă, spre mirarea lui Lucien Racaille, care, din traducere, a înțeles că orfanii români o duseseră ca în sânul lui Avram. Lionel încearcă să-și aducă aminte cum arăta Florica tânără. Nu reușește. Se duce la baie. Când se
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
carul de transmisie comentează încă, apreciativ, prestația lui Lionel. Liliane pune capăt oricăror speranțe: — Chiar trebuie. Ne vedem luni. La atâția ani pierduți, în care am trecut unul pe lângă altul, ce mai contează o zi? Câteva telespectatoare din Nantes își șterg pe furiș o lacrimă, să nu fie văzute de soți. Printre ele, și soția generalului răspunzător de pacea socială din Angers. Liliane s-a îmbrăcat la loc, mai puțin ghipsul și pardesiul. — Dar e vorba de acea zi... spune trist
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
uitat? Mâine împlinești cincizeci și șase de ani. Dacă o să-i împlinesc... — Iar începi? Trebuie să plec, pierd trenul. Se sărută. Lung. Lung de tot. Telespectatorii bărbați profită ca să-și mai deschidă o bere. Se desprind din sărut. Lionel își șterge o lacrimă și spune: — Eu rămân s-o aștept. Își dă seama de ce-a spus. O ia în brațe pe Liliane și începe s-o învârtă în jurul lui, ca la patinaj artistic, în proba de perechi. Începe să strige
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
lui Lionel, care știe ce înseamnă un scaun gol într-o crâșmă aglomerată. Hai că m-ați tușat. — În plus, domnul Claude a comandat o nouă firmă pentru bistroul nostru. De luni, o să se numească Le Lionel Français. Lionel își șterge o lacrimă. La fel și telespectatorii. Mai ales cei francezi, care nu vor mai avea nici o reținere să fie văzuți într-un local pentru imigranți. — E prea mult. Zău, e prea mult. Nu trebuie exagerat. Desface cartonul. Vede un tort
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Motivul? Văzuse fantoma ...propriului tată! Gestul, dincolo de conotația psihiatrică, denotă și lipsă de profesionism. Căci unde am ajunge dacă-n finalul Jocului ielelor ne-am gîndi la tata, și am folosi gloanțe adevărate? Sau, În Macbeth, am Înnebuni Încercînd să ștergem pata de sînge? Ori ne-am sinucide precum actorul din Jurnalul unui nebun al lui Purcărete? Sau am face precum actorul de la Botoșani care semna ștatul de plată cu numele prințului danez? Am mai spus-o : pe lîngă sensibilitate artistică
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]