308,881 matches
-
nu mai știu suficientă literatură, pentru că nu mai au o bază încă din anii studenției. Sînt ocupați să se certe cu poeții din generația anterioară, dar nu au citit niciodată cum trebuie Wordsworth, Keats sau Yeats. Sau, legat de modernism, știu de Zukofsky, dar n-au studiat niciodată Cantos de Pound sau Tărîmul pustiit de T.S. Eliot. Iar, chiar dacă lucrează pe Cantos, nu le citesc, ci doar le folosesc ca un exemplu de fascism. Nu mai există discuții interesante despre literatură
Cu Marjorie Perloff despre Criza domeniilor umaniste by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15406_a_16731]
-
Harold Bloom este opusul lui - pentru el, canonul este totul, dar nu este bine informat despre literatura europeană. Și neagă total literatura african-americană, feminismul și așa mai departe. Totuși, este un critic serios care are ceva de zis despre literatură. Știe extrem de multe despre romanticii englezi, iar The Anxiety of Influence este o carte de teorie valabilă și foarte bună. Dar mie nu mi-au plăcut niciodată vehemențele lui în privința lui Eliot sau Pound și nici viziunea lui asupra lui Wallace
Cu Marjorie Perloff despre Criza domeniilor umaniste by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15406_a_16731]
-
una din persoanele din prezidiu, o profesoară din Franța pe nume Adelaide Russo, a spus, "îmi voi începe discursul cu un moto din Gaia Ceruli, o poetă din închisoare din Romania", iar cei de față au devenit imediat curioși. Nu știam că România chiar a avut poeți în închisoare. Care ar fi viitorul orientării marxiste în domeniile umaniste din Statele Unite? Cred că palid. Observăm că studenții noștri s-au cam săturat și că încep să se revolte împotriva acestei orientări. Mi
Cu Marjorie Perloff despre Criza domeniilor umaniste by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15406_a_16731]
-
-și supravegheze exprimarea din punct de vedere gramatical. Este adevărat că a fi profesor universitar nu reprezintă un prestigiu; pe de o parte, profesorii au o slujbă sigură, pe de alta, nu au nici bani, nici putere. Noi, profesorii, o știm și de aceea ne simțim atît de amenințați. Whoopi Goldberg și Steven Spielberg sînt vecinii mei aici în Beverly Hills, ei reprezintă tot ce admiră această societate. Marxismul universitar se păstrează ca un fel de resentiment - "noi nu contăm, așa că
Cu Marjorie Perloff despre Criza domeniilor umaniste by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15406_a_16731]
-
până în ultima clipă toate resursele pentru a nu abandona această partidă la care fiica ei este spectator, arbitru și, în cele din urmă, martor. Nimeni nu se lasă păcălit, ci încearcă doar să păcălească. Nimeni nu se amăgește, căci fiecare știe că inevitabilul se apropie. Totul e să faci față, să salvezi aparențele. Imprevizibil nu este decât momentul fatal și identitatea victimei. Până să se arunce zarurile, autoarea se întreabă îngrijorat-vinovată: "Care dintre părinți va fi câștigător? Care dintre ei va
Memoria salvată by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15407_a_16732]
-
flori. Tot ce mai putea face după moartea mamei, autoarea a făcut - a scris cartea - dar împăcarea n-a venit. Îndoielii și neliniștii li s-a adăugat sentimentul inutilității și vinovăției: Acum mă învârtesc în jurul acestui întuneric unde n-am știut să te însoțesc, mă învârtesc cu frazele mele". Se întreabă, din nou și pentru ultima dată, ce-ar spune mama: "Du-te de aici cu frazele tale, fă-ți numărul aiurea, nu pe mormântul meu" sau poate tot așa de
Memoria salvată by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15407_a_16732]
-
ro; indic abreviat sursele citatelor care urmează, culese din Internet); "băut două Estrell Damm la presion, reci și cam bune" (romani.co.uk); cînd însoțește un element precis, care nu poate fi aproximat, de exemplu un numeral ca doi: Nu știe ce să spună despre el, dar ne-a dat cam două adrese" (antena 1), sau un verb care nu admite gradația - "a cam plecat", "s-a cam însurat"; cînd intră în contradicție cu un alt segment al enunțului - "e cam
"Cam..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15421_a_16746]
-
dovedit că Amedeu Lăzărescu a turnat din belșug la Securitate, nu m-am mirat prea tare. De ce n-aș recunoaște, nici n-am regretat. Liberalismul de factură teroristă pe care îl propovăduia venerabilul mi-l făcea antipatic. Și numai Dumnezeu știe cîte milioane de voturi posibile au irosit el și Radu Câmpeanu, în 1990, din cauză că habar n-aveau de liberalismul modern. Și nici doctrina liberală clasică n-o stăpîneau decît pentru conversații de cafenea, cu nepreveniți. Informator cu soldă, Amedeu Lăzărescu
Turnători și ștergători la Securitate by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15409_a_16734]
-
Încît, de pe urma acestei semnături, m-am ales cu toate ponoasele posibile. Atunci cînd scrisoarea a fost citită la "Europa liberă" nu mi-am mai auzit numele printre semnatarii ei. Nu cred că Securitatea s-a ocupat de asta, deși cine știe! Dar dacă tot se fac dezvăluiri, poate mă luminează și pe mine cineva de ce lista din tîrg s-a scurtat pentru "Europa liberă", în ceea ce mă privește. Fiindcă, repet, la Securitate, ea a ajuns în forma completă. Cu mici efecte
Turnători și ștergători la Securitate by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15409_a_16734]
-
Caragiu-Marioțeanu, Geta Caragiu (cele două surori), Ștefan Caragiu (nepotul lui), actori, regizori, scenografi, prieteni, publicul de ieri și publicul de azi, oameni de cultură. Puțini actori, însă, dinafara teatrului, i-am zărit doar pe Mircea Albulescu și pe Rodica Mandache. Știam că unii sînt prin turnee, în țară. Dar ceilalți? În seara aceea, granițele timpului au fost suspendate și s-a circulat liber prin cele mai minunate momente ale Bulandrei. Și nu numai. Dragostea și respectul față de Toma Caragiu au făcut
O, ce zile frumoase! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15404_a_16729]
-
le-a angrenat cu el, le-a asumat neliniștitei sale existențe) au mișcat, iarăși, prin ființele noastre. Prin sala care îi poartă respirația, amprenta zbuciumului, împlinirilor, neîmplinirilor, a vuietului aplauzelor. Spectatorii care l-au adorat pe Toma Caragiu, care îi știu pe dinafară rolurile, replicile, intrările, costumele, locul unde stătea pe scenă își amestecau plînsul cu rîsul. În absență, Tomiță este atît de prezent. Imaginea lui din Revizorul. În alb și negru. Un primar cu galoane. Surîde mirat, parcă ar mai
O, ce zile frumoase! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15404_a_16729]
-
sonore. De la cel mai mic rol la protagoniști, unul și unul. Ani de zile. Fiecare se vedea orice ar fi interpretat, fiecare a rămas în memoria spectatorilor. Existau și fricțiuni, și orgolii, și invidii, să nu le idealizăm, dar toți știau foarte bine ce înseamnă să joace împreună pentru cariera fiecăruia și pentru prestigiul teatrului. Contează enorm ce energii se adună pe scenă, cine îți dă replică și cui o dai tu. Nu e nevoie să exemplific acum. Nici n-aș
O, ce zile frumoase! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15404_a_16729]
-
foarte bine ce înseamnă să joace împreună pentru cariera fiecăruia și pentru prestigiul teatrului. Contează enorm ce energii se adună pe scenă, cine îți dă replică și cui o dai tu. Nu e nevoie să exemplific acum. Nici n-aș ști ce să aleg, ar trebui poate să reproduc, în bună măsură, cartea. În seara aceea am înțeles că această criză a teatrului pe care o parcurgem nu este nimic altceva decît criza școlii de teatru, criza managerială și criza de
O, ce zile frumoase! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15404_a_16729]
-
generații în școală. Complexitatea personalității acestora însemna, de regulă, o tridimensionalitate: profesor, regizor, director de teatru. Exista o perfectă continuitate într-un travaliu foarte special. Un actor era adus în trupă de Ciulei sau de Penciulescu sau de Vlad Mugur știind exact ce anume registru acoperă, ce va juca imediat și într-un interval mai lung, ce roluri și ce succesiune de personaje îi vor pune în lumină valoarea. Se îngrijeau și construiau aproape fiecare destin. Un regizor mare, pe lîngă
O, ce zile frumoase! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15404_a_16729]
-
fapt care creează o senzație (foarte puternică în unele povestiri) de congruență a verosimilului faptului trăit, fără însă a estompa prea mult depărtarea de coerența lumii reale. Cât despre traducere, numele Teodorei Șandru Mehedinți este deja o garanție. Poate, cine știe, traducătoarea ne va oferi în viitor și plăcerea infinită a întâlnirii cu noi romane ale lui Camilo José-Cela sau ale tinerilor autori de limbă spaniolă deloc traduși la noi. Cele Douăsprezece povestiri călătoare scrise acum 20-25 de ani și publicate
Despre alte morți "anunțate" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15416_a_16741]
-
ordinatorului ce s-a luat la întrecere ad-hoc cu imaginația autorului cărții care, de astă dată, a fost integral scenarizată și filmată așișderea. Declarînd că-și dedică opera cinematografică atît celor ce nu cunosc trilogia cît și celor ce o știu pe de rost, Jackson nu se teme nici să-l evoce pe unul dintre personaje, Bilbo, care preferă să stea lîngă foc și să citească o carte! Nu trei, ci șapte volume a plănuit englezoaica astăzi în vîrstă de 36
Carte - film - carte by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15432_a_16757]
-
română, mai mult, a fost publicat mai întîi în germană și nu în spațiu românesc, ci la Viena, în 1998, la Editura Zsolnay Verlag. A avut un imens succes de public și de critică acolo. Autorul spune însă precaut: "Nu știu în ce măsură această carte este într-adevăr mare; rezonanța ei este mare: mulți își văd oglindită în ea existența lor." Cartea a fost tradusă apoi de Nora Iuga. Sunetul ei a devenit, datorită traducătoarei, dar poate și datorită locului în care
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]
-
o educație atentă), iar cultura în care s-a format nu e una românească (personajul principal de sorginte autobiografică spune la un moment dat că a început să învețe româna la nouă ani și atunci primele cuvinte au fost "nu știu românește"). în consecință, atmosfera cărții nu e nici pe departe patetic românească așa cum ne-a obișnuit istoria literaturii noastre să căutăm la scriitorii ardeleni. Dar acest autor care este german, dar alege în ciuda tuturor adversităților postbelice să rămână într-o
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]
-
ceva foarte important, de pus în ramă pentru scriitorii de la noi: "Mă simt foarte onorat că această editură mi-a preluat manuscrisul și împreună cu redactorii de acolo (subl. L.M.) am făcut un roman care poate fi citit..." Se întîmplă să știu cel puțin două cărți recente, între ele un roman foarte bun, care datorează enorm redactorului. Nu am observat ca vreunul din cei doi autori să recunoască public acest lucru. De ce? Nu am depășit încă provincialismul de a vedea o operă
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]
-
am depășit încă provincialismul de a vedea o operă literară ca pe un produs realizat pînă la virgulă într-un birou numai bun de transformat în muzeu, de către un scriitor insprat și infailibil. Lucrurile nu stau așa, din păcate o știu redactorii și apropiații lor. Eginald Schlattner poate fi un exemplu de onestitate care nu costă pe nimeni nimic, autorul rămînînd oricum cu toate onorurile. Concepția romanului și stilul scriiturii nu vin din tradiția literaturii române. Modelul e construcția simfonică amplă
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]
-
am spus și spui: cap de operele trebuiesc lăsate singure în pustiul lor, până unde nu poate ajunge nimeni... Nu trebuie preluate, parafrazate..." Furioasă, Ina, care se află în "camera de muzică", silită să compună: "Vreau să citesc! decide, dar știe că minte că își minte ei însăși(!). Pe pian e o carte, aceeași, Versurile lui Eminescu. O găsești în toată casa în diverse ediții și legături. În fiece an Elena își întreabă odorul ce dar vrea, și el, grăbit ca
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
volumul care stă la locul cel mai de cinste pe coada pianului", concluzionează Ina și, prin ea, scriitoarea. "" Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă, prin care trece albă, regina nopții moartă"... N-a deschis volumul, îl știa aproape întreg pe dinafară și versurile i-au venit în minte - acele dintre atâtea - ca o obsesie bruscă, căci repetă acum: "părea că... poartă... albă... moartă..." Totodată prin ea dibuiesc apoi se întunecă, dispar, revin sunete. Străina caută să prindă
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
posibilă, nu admite cumulul poeziei cu muzica: muzică pe cuvinte... Cuvinte pentru muzică! exclamă în gând cu ironie." Ironia Inei se spulberă, însă, la o gândire mai profundă care nu poate separa muzica de poezie, dimpotrivă: "Totuși, undeva în sine știe bine că cuvintele poetice sunt un efort muzical, că muzica dibuie prin sunete vorbele ce ar vrea să pronunțe..." În raționamentul contradictoriu al Străinei, "de ce două arte suprapuse", caută totuși "melodia pentru astfel de cuvinte", căutarea împinge imaginația compozitoarei către
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
Gheorghe Grigurcu "La un moment dat, oligarhia dă semne de curată demență: își închipuie ca sorginți ale dezastrului fel-de-fel de conjurațiuni anarhiste, din Barcelona sau Paterson, din Honolulu - mai știm de unde? Nu mai vede nicăieri decît instigatori - fenomen și ridicul și deplorabil, ca totdeauna așanumitul delirium persecutionis. Nu le vine politicienilor noștri să crează că dezastrul este urmarea fatală a sistemei lor politice..." (I.L. Caragiale) Regimurile totalitare n-au mai
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15419_a_16744]
-
Marina Constantinescu Nu am ascultat niciodată integral opera Pescuitorii de perle de Georges Bizet. Nici nu știu dacă a fost montată la noi pînă acum. Cunosc cîteva arii de pe vremea cînd nu-mi deslipeam urechea de pe Radio România Cultural. Într-un fel m-am mirat aflînd că regizorul Mihai Măniuțiu, invitat la Opera Națională din București, a
Fluturi de Ceylon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15430_a_16755]