1,581 matches
-
încordare ce au existat între poporul român și ocupanții săi din anii 1854 - 1856. Una dintre marile familii boierești din Craiova - familia Bibescu - a dat Țării Românești pe ultimii săi doi domnitori: frații Gheorghe Dimitrie Bibescu (1842-1848) și Barbu Dimitrie Știrbei (1849-1856). Uniunea vamală a Țării Românești și a Moldovei (1848) - un prim pas pe calea unirii definitive a celor două țări românești - preocupările pentru întărirea capacității militare de apărare a țării etc., toate aceste fapte dovedesc receptivitatea celor doi domnitori
Craiova () [Corola-website/Science/296942_a_298271]
-
le-ar oferi dezvoltării orașului. S-au trimis jalbe Ocârmuirii județului Ialomița în mai multe rânduri, nici una neavând rezultate scontate. Locuitorii nu s-au lăsat și au acționat și în anii următori; astfel, s-au adresat în 1849 domnitorului Barbu Știrbei, care în noiembrie 1849 a răspuns raportului, admițând că orașul va cunoaște o enormă dezvoltare dacă va fi "liber". A poruncit să se trimită un inginer topograf care să ridice cu cea mai mare exactitate planul orașului Călărași, plan care
Călărași () [Corola-website/Science/296940_a_298269]
-
se trimită un inginer topograf care să ridice cu cea mai mare exactitate planul orașului Călărași, plan care va crea străzi drepte, paralele, întretăiate de altele, formând dreptunghiuri mari, cu 4 piețe și un bulevard. La 28 iulie 1851 Barbu Știrbei vine personal la Călărași unde este întâmpinat cum se cade. Se convinge de mersul lucrărilor și de mizeriile pe care locuitorii le îndurau din cauza situării orașului pe o moșie particulară. Suma care trebuia achitată, de 250.000 de lei, pentru
Călărași () [Corola-website/Science/296940_a_298269]
-
Ion Bratu, care jucase un rol important în evenimentele revoluționare ale anului 1848. Anton Pann a fost un membru marcant al comunității orașului. Locuința condeierului și tipografului a fost casa în formă de mansiune (culă, în serbește) din actuala stradă "Știrbei Vodă", azi "Muzeul memorial Anton Pann". Din acest loc, Pann pleca pe drumurile județului, către satele care i-au oferit inspirația folclorică necesară desăvârșirii operei sale. Anton Pann a fost cel care a pregătit formația corală care a intonat pentru
Râmnicu Vâlcea () [Corola-website/Science/296966_a_298295]
-
taxi-uri. Acesta se efectuează pe o infrastructură în general bună și în continuă dezvoltare.Principalele artere rutiere sunt:Bulevardul Calea lui Traian,Bulevardul Tudor Vladimirescu,Bulevardul Nicolae Bălcescu, Bulevardul Dem Rădulescu,Bulevardul Tineretului,Bulevardul Pandurilor,Strada General Magheru,Strada Știrbei Vodă,Calea Bucuresti. Societatea de transport in comun din Râmnicu Vâlcea se numește SC ETA SA, și are în folsință următoarele trasee de transport local: Sănătatea populației este asigurată de prezența „Spitalului Județean de Urgență”, Spitalul Munincipal, Spitalul de Ginecologie-
Râmnicu Vâlcea () [Corola-website/Science/296966_a_298295]
-
în 1866 și una deschisă în 1890 la Asău și cinci biserici (la Comănești, Șupanu, Leloaia, Asău și Lunca Asău), iar principalii proprietari de pământ erau D. Ghica și G. Ghica, părți de moșii fiind deținute și de principele Al. Știrbei, N. Ghica, Eug. Ghica și G. Șeptilici. Anuarul Socec din 1925 o consemnează drept reședință a plășii Comănești, având 3920 de locuitori în satele Comănești, Lăloaia, Lunca de Jos, Podeiu, Padinele și Șupanu, după ce satele Asău și Lunca-Asău s-au
Comănești () [Corola-website/Science/296996_a_298325]
-
decorat de către țarul Rusiei cu ordinul Sf. Ana în gradul de cavaler. La început vatra satului era în punctul "Țurțani" în "Valea lui Trăilă". Începând cu finele anului 1828 vatra este mutată în actualul loc, unde proprietarul moșiei, prințul Gheorghe Știrbei, a trasat personal străzile paralele cu intersecții perpendiculare largi încât să "se poată întoarce carul lung dintr-una", spunând că odată, peste ani, Băilești va deveni un oraș frumos. În noul sat, pe actuala vatră, s-a creat "Slobozia Băilești
Băilești () [Corola-website/Science/297005_a_298334]
-
fost întemeiat din nou Turnu Severin, când domnul Alexandru Dimitrie Ghica a emis actul înființării orașului. Planul inițial al orașului a fost gândit de arhitectul Xavier Villacrosse, secundat de inginerul Moritz von Ott, prin grija domnitorului din acel moment, Barbu Știrbei. În anul 1841, capitala județului s-a mutat de la Cerneți la Turnu Severin. Este așezat în partea vestică a Olteniei, coordonatele sale fiind 22° 33' longitudine estică și 44° 38' latitudine nordică. Orașul este situat pe malul stâng al Dunării
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
arhitectului Feisser și terminată în 1839 de către ing. Popovici, care în prezent este Clubul garnizoanei. Planul inițial al orașului a fost gândit de arhitectul Xavier Villacrosse, fiind secundat de inginerul Moritz von Ott, prin grija domnitorului din acel moment Barbu Știrbei (1849-1856). Cum însă locuitorii Cernețului nu se prea grăbeau să se mute în noul oraș, refuzând să plătească dreptul la strămutare, la 25 iunie 1836, se acordă străinilor permisiunea de a-și cumpăra locuri și a se așeza în noua
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
20 iulie 1752. Noua localitate cuprinsă în documente era continuatoarea satului Mănești. Locuitorii orașului au participat la războiul de independență al României din 1877-1878 (în timpul căruia în satul Buftea a funcționat un spital pentru răniți, deschis de prințesa Maria Alexandru Știrbei), precum și la Primul Război Mondial, numele celor morți atunci fiind scrise pe Monumentul Eroilor din centrul orașului. La sfârșitul secolului al XIX-lea, satele Buftea și Bucoveni făceau parte din comuna rurală Bucoveni din plasa Snagov a județului Ilfov, împreună cu
Buftea () [Corola-website/Science/297016_a_298345]
-
locuitori ce trăiau în 653 de case și 5 bordeie. În comună funcționau 2 mori de apă, 4 mașini de treierat cu aburi, 4 școli cu 74 de elevi (dintre care 26 de fete) și 4 biserici. Datorită Prințului Barbu Știrbei, s-a realizat Fabrica de Conserve (1903), Fabrica de Vată (1900), Școala profesională (1902), Liceul (1924) opera lui Toma T. Socolescu, Biserica Sfânta Varvara (1934), Ateneu Popular (1934), Biblioteca Populară (1924). La Buftea s-a semnat Tratatul Preliminar de Pace
Buftea () [Corola-website/Science/297016_a_298345]
-
1924). La Buftea s-a semnat Tratatul Preliminar de Pace între România și Puterile Centrale la 5-18 martie, pe baza căruia încep la București la 9-22 martie tratativele în vederea încheierii păcii. Parafarea tratatului preliminar a avut loc la Palatul lui Știrbei aflat pe Domeniul Știrbei din Buftea semnat de guvernul condus de Alexandru Marghiloman. În 1925, comuna Bucoveni era reședința plășii Buftea-Bucoveni a aceluiași județ Ilfov și avea aceeași compoziție și o populație de 4799 de locuitori. Până la sfârșitul perioadei interbelice
Buftea () [Corola-website/Science/297016_a_298345]
-
a semnat Tratatul Preliminar de Pace între România și Puterile Centrale la 5-18 martie, pe baza căruia încep la București la 9-22 martie tratativele în vederea încheierii păcii. Parafarea tratatului preliminar a avut loc la Palatul lui Știrbei aflat pe Domeniul Știrbei din Buftea semnat de guvernul condus de Alexandru Marghiloman. În 1925, comuna Bucoveni era reședința plășii Buftea-Bucoveni a aceluiași județ Ilfov și avea aceeași compoziție și o populație de 4799 de locuitori. Până la sfârșitul perioadei interbelice, comuna se numea deja
Buftea () [Corola-website/Science/297016_a_298345]
-
aflat în dificultate. Pe malul lacului Buftea se află Studiourile cinematografice Buftea, la care s-au produs de-a lungul timpului mai multe filme românești, și care acum este în proprietatea trustului MediaPRO. În Buftea se află ansamblul fostului palat Știrbei, datând de la jumătatea secolului al XIX-lea, monument istoric de arhitectură de interes național. El cuprinde palatul propriu-zis, capela, parcul, turnul de apă și pavilionul de poartă. Palatul a reprezentat locul de reședință al lui Barbu Știrbei, fost domnitor al
Buftea () [Corola-website/Science/297016_a_298345]
-
ansamblul fostului palat Știrbei, datând de la jumătatea secolului al XIX-lea, monument istoric de arhitectură de interes național. El cuprinde palatul propriu-zis, capela, parcul, turnul de apă și pavilionul de poartă. Palatul a reprezentat locul de reședință al lui Barbu Știrbei, fost domnitor al Valahiei. În capela familiei Știrbei, aproape de castel, regizorul Francis Ford Coppola a filmat câteva scene din filmul „Dracula”. În rest, în oraș mai există alte nouă obiective incluse în Lista monumentelor istorice din județul Ilfov. Șapte dintre
Buftea () [Corola-website/Science/297016_a_298345]
-
al XIX-lea, monument istoric de arhitectură de interes național. El cuprinde palatul propriu-zis, capela, parcul, turnul de apă și pavilionul de poartă. Palatul a reprezentat locul de reședință al lui Barbu Știrbei, fost domnitor al Valahiei. În capela familiei Știrbei, aproape de castel, regizorul Francis Ford Coppola a filmat câteva scene din filmul „Dracula”. În rest, în oraș mai există alte nouă obiective incluse în Lista monumentelor istorice din județul Ilfov. Șapte dintre ele sunt situri arheologice. Unul este monument de
Buftea () [Corola-website/Science/297016_a_298345]
-
școală mixtă cu 41 de elevi deschisă în 1864 la Dărmănești, cinci biserici ortodoxe (două la Dărmănești și câte una în celelalte sate cu excepția satului Păgubeni) și una catolică la Dărmănești, iar principalii proprietari de terenuri erau principele Al. B. Știrbei, Eug. Ghica și statul. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în plasa Comănești a aceluiași județ, având 6000 de locuitori în satele Dărmănești, Dărmăneasca, Lapoș, Plopu, Păgubeni, Poiana Uzului și în cătunul Pivniceri. În 1950, comuna a trecut în administrația
Dărmănești () [Corola-website/Science/297039_a_298368]
-
ani, România și-a dat o nouă constituție democratică (1923) și a săvârșit reforma administrativă (1925). Ferdinand a fost criticat adesea pentru personalitatea slabă, unii susținând că a fost sub influența soției sale și a politicienilor Ionel Brătianu și Barbu Știrbei, colaboratori apropiați ai săi. Ultimii ani ai suveranului au fost umbriți de noua renunțare la tron a prințului Carol (decembrie 1925), pe care Ferdinand n-a mai tolerat-o, numindu-l moștenitor al tronului pe prințul Mihai, care i-a
Ferdinand I al României () [Corola-website/Science/296763_a_298092]
-
cu toate uneltele necesare muncii țărănești, precum și cu un recunoscut statut social de cinste și corectitudine, de pildă „"în timpul foametei din 1917 în magazia familiei Constantin s-a depozitat făina trimisă de Crucea Roșie din Statele Unite”"[3]. Bacalaureat al Liceului Știrbei Vodă din Călărași și licențiat al Facultății de Teologie din Chișinău, promoția 1936. Căsătorit cu Maria Barbu, din Mihai Viteazul, fiica lui Tache și Alexăndrina, de profesie boiangii-piuari. Au avut o fată și 5 băieți. Este hironit diacon la 22
Plevna, Călărași () [Corola-website/Science/301123_a_302452]
-
Satul Borosoaia este un sat colonizat (roit) din zona Fălticenilor, județul Suceava. Prin Legea agrara din 1921, unii țărani din comunele Dolhestii Mari, Dolhestii Mici, Dolhasca, au fost împroprietăriți în aceste locuri (din Borosoaia) pe fosta moșie a prințului Barbu Știrbei. De menționat că la recensământul din 1912, în satul Borosoaia erau 28 de locuitori. În anul 1930 populația Borosoaiei era de 841 locuitori și a continuat să crească și prin venirea altor țărani din zona Fălticenilor, fie la rude fie
Borosoaia, Iași () [Corola-website/Science/301261_a_302590]
-
mănăstirii. Constantin Brâncoveanu donează mănăstirii un "clopot" , obiect de o inestimabilă valoare și "icoana făcătoare de minuni a Sfintei Ana". În urma cutremurului din anul 1810, lăcașul este afectat serios, lucru ce face ca în timpul domniei lui Gheorghe Bibescu și Barbu Știrbei, între anii 1846 - 1855 mănăstirea să fie rezidită, in ultimii ani fiind sub îndrumarea arhitectului Carol Benesch. La toate acestea se adaugă valoarea neprețuită a picturile interioare făcute de maestrul penelului românesc Gheorghe Tattarescu în anul 1850. Pe pereți se
Mănăstirea Bistrița (județul Vâlcea) () [Corola-website/Science/301441_a_302770]
-
îndrumarea arhitectului Carol Benesch. La toate acestea se adaugă valoarea neprețuită a picturile interioare făcute de maestrul penelului românesc Gheorghe Tattarescu în anul 1850. Pe pereți se află pictați ctitorii: Barbu Craiovescu, Constantin Brâncoveanu, Maria Doamna, Despina Doamna și Barbu Știrbei. Dar mănăstirea Bistrița înseamnă pentru români și un focar de aleasă cultură. Viitorul domn Neagoe, nepotul Craioveștilor a fost printre primii veniți pentru a căpăta ""în tinerețea lui cunostința de limbă și de literatură"". Se pare că aici ar fi
Mănăstirea Bistrița (județul Vâlcea) () [Corola-website/Science/301441_a_302770]
-
lui Constantin Brâncoveanu, a predat turcilor corespondența acestuia cu nemții și a luat averile prietenilor lui Brâncoveanu. Ștefan a fost confirmat în domnie la 23 aprilie/4 mai 1714, după ce i-a trimis la Constantinopol ca soli pe banul Constantin Știrbei și pe comnatul său, Radu Dudescu. Ștefan Cantacuzino a desființat văcăritul, un impozit proporțional pe cap de animal, care fusese impus de predecesorul lui. În timpul domniei lui începe războiul între turci și creștinii europeni conduși de principele Eugen de Savoia
Ștefan Cantacuzino () [Corola-website/Science/300061_a_301390]
-
Lunca Mare, Plaiu Câmpinei, Plaiu Cornului, Seciuri, Șotrile (reședința) și Vistieru. Comuna se situează între zona de deal și cea de munte, pe valea râului Doftana. Pământurile pe care se află comuna au aparținut în trecut familiei domnitorului Barbu Dimitrie Știrbei. Comuna se află în nord-vestul județului, pe malul stâng al râului Doftana, în zona cursului său mediu, la nord de orașul Câmpina. Două șosele județene paralele leagă comuna spre sud de municipiul Câmpina: DJ207 trece prin satele din zona înaltă
Comuna Șotrile, Prahova () [Corola-website/Science/301737_a_303066]
-
Cornului, având 1568 de locuitori și fiind arondată plaiului Prahova al județului Prahova. În comună funcționau 4 mori, 3 pive și o dârstă (toate pe râul Doftana), precum și o școală și 2 biserici ortodoxe — una la Frați ridicată de prințul Știrbei în 1886 și una la Lunca Mare ridicată de sărdarul Grigore Negru la 1845. În 1925 comuna apare în Anuarul Socec ca fiind formată din satele Lunca Mare, Șotrile-Câmbineanul și Șotrile-Vistierul, cu 2292 locuitori. În 1931, era alcătuită din satele
Comuna Șotrile, Prahova () [Corola-website/Science/301737_a_303066]