1,603 matches
-
adevărat nătărău. Du-te în cortul tău. Uite, corăbiile intră în liman. Pe țărm, sclavii se îngheboșau sub poverile grele și alergau pe scândurile piezișe care legau țărmul de punțile întîilor corăbii sosite. Mugeau antilope și tauri, bice de curele șuierau prin văzduh, soldații zăngăneau din arme, strigau căpitanii, corăbierii cântau pe fiecare punte sau înjurau pe sclavi, sclavii gemeau sub poveri, în timp ce dinspre deșert se zărea năvălind seara liliachie. Atlanții erau gata de drum. Țara Ta Kemet îi privea, jefuită
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
printre buzele îngroșate și aspre scuipă în mare. Apoi rosti pentru sine un cuvânt pe care cei doi nu-l auziră bine sau nu-l pricepură decât atunci când biciul din mâna unui slujbaș atlant, ce tocmai trecea pe acolo, sfâșie șuierând spinarea vâslașului. Iahuben se întoarse spre vâslaș și abia acum zări pe slujbașul de lângă ei. Voia să spună ceva și nu știa ce. Grăi la întîmplare: - În Ta Nuter viața-i frumoasă... Robul rome îl privi cu scârbă. Biciul nu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și el la acest rob și simți cum îl doare și pe el trupul, deși nebătut. Vâslașul aruncă printre dinți: - Poți să spui de trei ori că lupul e capră, lapte de la el tot n-ai să mulgi! Biciul slujbașului șuieră din nou. Robul rome acum tăcut, răcorit, vâsli mai departe. - Care-i numele tău? îl întrebă Iahuben, fără să știe nici el de ce. Slujbașul se pregătea să plece, dar se opri. - Ce nevoie ai tu de numele meu? Vrei să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
până atunci. De multe ori, vocea omului negru se rupea, cădea mută într-o clipă spre sunete mai groase și iar se ridica, încet. Alteori vocea cântecului tăcea, și altă voce, parcă a altui om chiar dacă ieșită din aceeași gură, șuiera scurt ca vântul puternic sau bătea ca apa care cade din stânci, și numaidecât cealaltă voce, groasă și grea, își reîncepea urcușurile și căderile. Ieșiseră câțiva păstori și, lăsîndu-și munca, ascultau în tăcere. Deodată, cântecul se frânse tocmai când părea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
se netezea ca oglinda. Străinii se uitau cu milă la acești nefericiți. Vrând să-i vadă mai bine, opriră luntrea în aer, coborînd-o aproape de pământ. Robii erau prea istoviți ca să mai bage în seamă ivirea acelei păsări ciudate care tremura șuierând în mijlocul văzduhului. Atunci lui Auta îi veni în minte ceea ce de mult căuta să găsească și nu știa cum. Ceru pâlnia fermecată care întărea glasurile omenești și strigă în ea printr-o fereastră deschisă: - Robi ai Atlantidei, zeilor cerului li
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
accese nepotrivite de râs se prelingeau de la etajele superioare ale teatrului, unindu-se cu zgomotele similare din fundul sălii. Unii dintre cei așezați În staluri sau În lojele de jos se uitară În sus, sau peste umăr, dezaprobator, și câțiva șuierară câte un șșșșș! fără prea mult efect. Elizabeth Robins și Florence Bell schimbau priviri alarmate. Atmosfera din teatru devenea urâtă.] „- Gertrude, ceea ce simți pentru mine e iubire sau doar milă? — E iubire, Robert. Iubire și numai iubire. Pentru amândoi, Începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mă iei. Cu juma' de oră-nainte? Da. Presupun că nimerești. Bună glumă! șopti Doru când închise. Mai avea timp să facă o vizită. La Amanda. Când intră în apartamentul ei, simți un gol în stomac. De parcă vântul ar fi șuierat o melodie pe ale cărei unde ar fi plutit o parte din acel stomac, om, viață. Doru simți un izbitor iz de mentă. Dumnezeule, cât nu-i plăcea menta! Avea gust tipa. Îmbinase normal plăcutul, utilul și frumosul. Predomina o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
niște cărți de joc, printre picăturile de fiere, firele de tutun și chiar și la acesta, ce se lăudase a nu consuma, firimituri de eugenie. 65 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Un fluier cu bilă al unui caraliu șef șuieră, dând semnalul ridicării blocajului. Semaforul clipi. Iar lumina verde expulză coaja de nucă a taximetrului în uriașul bol al intersecției bucureștene, șters pe dinăuntru de postavul gros, gri-albăstrui, al uniformelor sutelor de milițieni, printre care Genel slalomă cu talent, mieros
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
am caligrafiat firesc, cu exactitate științifică, într-un carnețel, mi-am desfoliat, pe rând, secvența de tablouri, bruma de argintărie, inestimabilele piese de mobilier, plus discutabila rufărie. În fine, cea mai îndrăgită piesă a mea, un clavecin, prin burdufurile căruia șuierase somptosul aer al inegalabilului secol al XVII-lea... ... Am avut un zbor incitant și tihnit... Urmat, aproape fără răgaz, de 22 de luni de coșmar, în care pământul isterizat și zburlit al Mozambicului se zvârcolea, din toate nodulele, ori de câte ori te
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a se lăsa păcălită, făcînd-o acum cu numai 50. În mai puțin de jumătate de an, se ridică deci la ceruri, fără surle și trâmbițe, aproape o treime din Ulpiu. Odăița îi devine o neconvențională mansardă de conservatorist, măruntaiele îi șuieră, încheieturile îi scârțâie, omul nostru exersează din răsputeri și se acomodează cu moartea. Într-o după-amiază, din jurul datei de 30, secondată de alți vreo cinci propietari, Anghel Maria suspendă concertul, azvârle o parte din instrumente pe hol și dă de-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-l și desponosească, aducîndu-i-l adică, prin vrăji standardizate, la materialitatea și dimensiunile normale. Săltîndu-se cu măiestrie într-un braț, peste buza copăii de faianță, Ho diábolos, părăsind pe taximetrul, se repezi glonț în cămăruța lui, acolo unde, după ce îl convocă șuierând pe Dulcele Doru, îi imobiliză întîi piciorușele agile, de crocodil. Îi descusu acestuia gulerul de marchiz. Îi slăbi din strânsoare nervurile gâtului și, scotocindu-i prin măruntaie, îi extrase, dintre zăcămintele fișelor statistice, un dosărel, concis și nutritiv, ca de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
secundă, se comportară precum o muză de salon literar, flatată și anturată de către și curtezanul său. Cocondy, oferindu-i cu ceremonie mâna, el, atent, încordîndu-se s-o ridice. Culmea că o și ridică. Și-a reluat aerul de nătăfleață bătrâna, șuieră muzicianul admirativ. Se gândea ce să cânte și, al naibii de mult, i-ar fi plăcut să trântească înaintea acestor făpturi un "The Great Gig in the Sky". Deși nu-l avea. Nu-i nimic. Va compune, chiar în această noapte, muzica
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
exact ceea ce se aștepta de la el. Intui, de asemeni, că Mason, cu intrările sale dezgustător de perfecte, intervenții făcând însă și ușor cu ochiul la public, repurtase, previzibil, cel mai mare succes. Finalul găsi publicul în picioare. Întărâtat. Captivat. Șuierând. Aplaudând. Vociferând minute în șir. Toți purtau atârnate de îndoitura brațului stâng poșete. Toți își extraseră, în același moment, din poșete, batiste, fluturîndu-le, azvîrlindu-le, foșnind rochii, aplaudând, de parcă ar fi fost prinși cu cleștișori metalici la niște surse electrice. Coborî
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
răgaz de câteva zeci de secunde. Bine v-am găsit!... Sânt impresionat că m-ați poftit la călduroasa dumneavoastră petrecere. În munți, deși este luna aprilie, vremea continuă să rămână cîinoasă." - Continuați și voi să vă țineți înlănțuiți de mîini! șuieră, în surdină, madama, invitatelor și protejatului ei. Și apoi către cel care-l întrupa pe soțul dânsei, pe Alcibiade Adrian Nicolici: - De ce erai supărat azi după-masă? - "Cînd? Pe terasă?" - Sigur. Pe terasă... - "Ești tu atât de încredințată, Mariușcă... Că eram
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
îndure pierderea ei. După trei ani, Julia renunțase însă la orice încercare în acest sens. —Nu înțeleg de ce nu putem să continuăm ca acum, o implorase el în timpul ultimei lor conversații pe această temă. Doar ne simțim bine. Nu, Michael, șuierase Julia înainte să-l părăsească pentru ultima dată. Tu te simți bine. Eu mă simt al dracului de mizerabil. În continuare, Julia petrecuse șase luni, fără precedent, în care fusese singură. Era hotărâtă să nu mai repete schema aia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
tragă înapoi, în casă. Femeia a reușit s-o recupereze, a închis ușa, după care s-a întors către Alison. Ochii îi scoteau fulgere de mânie. Să nu mai sugerezi niciodată că nu știu ce e mai bine pentru copiii mei, a șuierat ea. Tu nu știi nimic despre noi. —Eu... n-am zis-o în sensul ăsta, s-a bâlbâit Alison, numai că încheierea frazei s-a pierdut în explozia verbală iritată a Sofiei. —Le-ai furat tatăl chiar de sub nas! Chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
care e atracția pe care ai putea-o exercita. —Du-te-n pizda mă-tii! Adio ton scăzut și demn. —Tu ești o amărâtă de învățătoare, drăguță, nu ești vreo inteligență sclipitoare care să fi descoperit leacul pentru cancer, a șuierat Julia. Nu știi nimic despre mine și James, așa că nu te grăbi să tragi concluzii. Deborah a zâmbit triumfătoare, evident încântată c-o zgândărise pe inamica sa astfel încât aceasta să-și dea arama pe față. —Dimpotrivă, știu destul de multe despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
teribil de obosită. Atâta falsă veselie o epuizase. Așa cum nu mai suporta nici să rânjească de zor ca o cretină. Tot ce ar fi vrut să facă era să-l strângă de gât pe căcăciosul ăla mic și să-i șuiere: „Haide, derbedeule, fă-mă fericită!“ —Doar OK, deci? a zis ea de-acum enervată. Ei, mie mi s-au părut fascinante. Poate c-ar fi trebuit mai bine să te duc la un concert Rim of Scum. Ce zici? Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
părere aveți despre ea? — Ce părere avem de ea? s-a încruntat Susan. Nici măcar nu știu cine e. Julia și-a dat ochii peste cap, de parcă Susan ar fi fost domnișoara Prostie, din casa Prostiei, de pe strada Prostiei. —E Deborah. —Deborah? au șuierat Susan și Fiona la unison, amândouă repezindu-și ochii asupra femeii în roșu. — Ce mama naibii caută aici? Fiona scotocea prin geantă, încercând să-și găsească ochelarii ca să vadă mai bine. Am invitat-o eu, a replicat Julia calmă, zâmbindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
atunci ce s-ar întâmpla cu biata Jessica? Preț de câteva minute, nici unul n-a mai scos nici un cuvânt. Singurele sunete erau cele provenite de la cratițele și tigăile pe care Jessica le manevra de colo-colo. Din când în când mai șuiera și frigiderul. Îmi pare așa de rău, a murmurat Jake. Dacă mai zici o singură dată chestia asta, să știi că te bag cu capul în cuptorul Jessicăi! a rânjit Fiona. Nu... e... vina... ta. Întinzând degetul arătător, femeia a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
trecea nici o mașină pe niciunul din sensurile de mers. Nici nu făcu doi pași în afara trotuarului că se simți prinsă cu violență de brațul stâng. - Asta vrei, da? Karina tresări și se opri speriată în mijlocul străzii. Vocea unui bărbat îi șuierase cuvintele atât de aproape de ureche, încât avusese impresia că veneau din interior. Strânsoarea lui era dureroasă, brutală și-și îndreptă privirea spre locul în care o ținea prizonieră, cerșind îndurare. O mână mare, cu degete lungi, ca de artist, o
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ornamentate și înconjurat de lumini. — Ce-ai pus în vinul ăla? întrebă iar. Dar Veterinara stătea cu gâtul întors, îi vedea urechea pe pernă, ca o scoică perfectă, ca un trandafir în boboc, sub desișul părului. Îl chema printre dinți, șuierând alinturi întocmai ca o șerpoaică sau ca o iapă în călduri, cum zisese Godun când băuse cât el. — Pentru ce ai vrut să mă-mbeți? o mai cercetă încă, icnind întrebarea și, dintr-odată, n-o mai văzu. — Acum ești
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
sfârșit, chiar și lui Dumnezeu puteam să-i găsesc un chip convenabil. Dar cum să fie fericiți niște oameni care nu-și aminteau și nu sperau nimic? Oricât mă chinuiam, nu găseam nici un răspuns la această întrebare. Cineva mi-a șuierat atunci la ureche: Acum știi că ești vinovat, nu-i așa, Galilei?"... Și, din nou, am întîlnit-o pe Ana. Era în același loc unde o lăsasem, numai că soarele asfințise. I-am zis, aproape brutal: "N-ai înțeles că eu
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
se dumirească, Paraschiv mai dezlegase un mîrloi de mânz, blând ca un iepure, agățat la coada unei căruțe. - Fugi, știi unde ne întîlnim! u șopti Gheorghe. Lasă-i pe noi, că nu te ajung ei! Cel tânăr se aruncă și șuieră o dată năpraznic: - Haida, hi, gloabelor! Iepele o luară la goană speriate, peste maidanele pustii. Nu mergeau în același pas. Ucenicul le îmboldea harnic: - Nii, uscăturilor! Hai, hai, hopa... Și le lovea cu picioarele desculțe pe cele mai apropiate, în burțile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
devreme și plecau la muncă, tot osteniți. Unora le crescuseră băieții. Îi însurau. Se ridicau și fetele de măritat. Le rămăseseră rochiile scurte. Iarna le înghețau țurloaiele. Duceau zidarilor de mâncare la schele. Salahorii le pândeau pe după grămezile de nisip. Șuierau printre dinți: -PstîFată! Le dăduseră țâțele. Se făceau că n-aud. - Fată! A lui Tuluc! Mă, frumusețe de județ! Ele, de loc. Fugeau. - Dar-ar boala-n ochii tăi! scuipau hăndrălăii. Când se măreau, așteptau lucrătorii în drum, să se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]