KorAP: Find »[drukola/base=șuiera & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...54 55 56 ...64 >

1,581 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309

zăreau pe alocuri pietre mari, cenușii. Foșnetul coroanelor lor se auzea din grădină la cea mai mică adiere. Vântul vijelios Îi evocă lui Fima imaginea unui sat Îndepărtat din Polonia sau din Țările Baltice, un sat În pădurile din jurul căruia șuiera viscolul, biciuind zăpada de pe câmpuri, smulgând acoperișurile de paie ale caselor și făcând clopotele bisericii să sune. Iar lupii urlau prin apropiere. Avea deja În minte o povestioară despre satul ăsta, despre naziști, evrei și partizani, poate că diseară i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
Ce să-i transmit Yaelei? Fima băgă brațul stâng În căptușeala ruptă a paltonului și se Întrebă de ce se transformase mâneca Într-o fundătură. Își ieși din fire, de parcă Ted ar fi fost vinovat că i se rupsese căptușeala și șuieră: — Nu-i transmite nimic. N-am ce să-i spun. Nici n-am venit la ea. Am venit să vorbesc cu tine, Teddy, dar tu ești un mare nătăfleț. Ted Tobias nu se supără, mai mult ca sigur nu Înțelesese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
Îi scoase ochelarii, fiindcă se rușina de trupurile lor goale, de membrul său moleșit, voia doar să se cuibărească la pieptul ei, să nu vadă nimic și să nu fie văzut. Apropiați și tăcuți, culcați pe covor, ascultau vântul care șuiera afară, ploaia bătând În geamuri și gâlgâitul apei În burlan, amândoi tandri și satisfăcuți de parcă ar fi făcut dragoste și și-ar fi oferit unul altuia clipe de maximă plăcere. Deodată Fima găsi de cuviință să Întrebe: Ce părere ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
a-l irita puțin pe tatăl său, de a-i călca În picioare vreunul din principiile sale sacrosancte, de-a da În vileag contradicții enervante În ideile sale, de a-l scoate puțin din sărite. —Ei, Începu tatăl, gâfâind și șuierând din cauza efortului de-a urca scările, deci ce mai povestește astăzi domnul profesor al meu? A venit deja mântuitorul Sionului? Arabii s-au răzgândit și s-au hotărât să ne iubească? —Bună, Baruch, se mulțumi să spună Fima. — Da. Bună ziua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
Poate asculți totuși din când În când ce-ți spun copiii tăi, dar și la asta Îmi răspunde: Azoy. Sau obiceiul de-a scoate printre dinții de jos un fel de șuierat ironic, care de fapt poate că nu e șuierat și nici ironic nu e, ci doar o respirație printre buzele deschise. Oricât Îi repet că șuieratul ăsta mă scoate din minți, nu e În stare să se dezbare de el și probabil nici nu observă că a făcut asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
și pe ai mei În case de bătrâni particulare. Creștem un câine-lup. Yeri Își face datoria, se străduiește să mă facă fericită, e mulțumit de tot ce am realizat Împreună. Sau cel puțin așa mi se pare. Și continuă să șuiere, să ciocănească și să mormăie uneori: Azoy. Fima se gândea: Tancurile Înconjoară parlamentul, parașutiștii pun mâna pe stația de radio, un puci al coloneilor - toate astea nu se vor Întâmpla aici. Aici va fi o deteriorare lentă. Un centimetru pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
a ridicat dintr-odată, uitându-se la tabloul „Mâncătorii de fluturi“ al lui Yossel Bregner de pe perete, poate Îl cunoști, o reproducere pe care mi-a cumpărat-o la una din aniversările mele, și stând așa, țeapăn și Încordat, a șuierat printre dinți, de parcă În clipa aceea descoperise În tablou o linie care nu fusese acolo Înainte, și a spus: Ar fi mai bine să vorbești numai În numele tău. Fiindcă eu nici nu mă gândesc Încă să Îmbătrânesc. Și era ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
urmă cu două săptămâni mi l-a trimis pe micul său avocat, foarte manierat, probabil de origine persană, care s-a așezat direct În fotoliul lui Yeri, aproape m-am mirat că nu ciocănea În brațul lui și că nu șuiera la mine printre dinți, și a Început să-mi explice: Uite ce e, doamnă, primești de la el cel puțin dublu decât ar fi visat să-ți acorde orice tribunal rabinic sau civil. Cel mai bine ar fi să prinzi oferta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
de-a rămâne sătulă. Asta e cauza nenorocirii Annettei și a lui Yeri. Spiritul oprimat e cel care ciocănește În van, an după an, În tot felul de obiecte, implorând ușa să se deschidă din nou. El e cel care șuieră ironic printre cei doi dinți din față. Zăpada de anul trecut. Scheletul de anul trecut. Și ce legătură avem noi cu partea ariană? Dar tu, domnule Prim-Ministru? Ce-ai realizat tu În toată viața ta? Ce-ai făcut astăzi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
și disperarea ei. Însă fără să vadă În asta o contradicție, era totodată În stare să-l Înțeleagă pe soțul ei, doctorul, un om de nădejde și muncitor, care se stăpânise zeci de ani, care doar din când În când șuiera printre dinții din față sau ciocănea ușor În obiecte neînsuflețite, până când Îl lovise teama de bătrânețe și Înțelesese că aceea era ultima lui șansă de-a Înceta să danseze după muzica plicticoasă a nevestei și de-a Începe să-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
profet al Ierusalimului cu o formulă personală de mântuire În trei faze. Are el o povestioară despre un cantor care a fost părăsit pe o insulă pustie În Zilele Cumplite. N-are importanță. Apropo, În ultima vreme a Început să șuiere puțin. Respirația lui, vreau să spun. Sunt destul de Îngrijorat. Ce părere ai, Yael? Poate vorbești tu cu el ca de la om la om Într-una din zile să se lase internat pentru niște analize? A avut Întotdeauna o slăbiciune pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264

să apuc să mă bucur de singurătate, m-am simțit înșfăcată de mână, pe la spate. Pregătită fiind să aplic atacatorului manevra Heimlich, aceasta fiind singura manevră pe care o știam, am văzut că era Lisa. — Ce dracu’ faci? i-am șuierat eu. —Supraveghez biroul ca să aflu ce pune la cale Kieran. Vino cu mine. Am urmat-o până la un taxi parcat undeva mai sus. Șoferul citea The Sun și păru să ignore sosirea mea, fără îndoială încurajat în muțenia lui de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
subiecte de conversație“. Dacă Lisa nu ar fi fost deja măritată, ar fi fost bărbatul perfect pentru ea. Nu știu ce caut aici, am șoptit eu. Ar fi trebuit să mă convingeți să n-o fac. — Eu am încercat, dacă-ți amintești, șuieră Maria indignată. —Aveai dreptate. Am o cădere nervoasă. Nu ar fi trebuit să-l părăsesc pe Mark niciodată. Ar fi trebuit să mă duc la medic și să-i cer pastile care să mă facă să nu-mi mai doresc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
am auzit că a ajuns la etajul doi, Tally s-a întors spre mine. — Doar pentru că tu ești dispusă să-ți arunci căsnicia la gunoi, nu-ți dă dreptul s-o distrugi pe a mea! —O faci singură, i-am șuierat eu înapoi. Nu-mi vine să cred ce-ai putut să faci. Credeam că suntem prietene. Nu știu de ce te plângi, șopti Tally uitându-se speriată spre scări. Nu numai că nu-l mai vrei pe Mark, dar ți-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
Lynn și Harry păreau nedumeriți. Am fost salvați de alarma unui ceas din bucătărie. E gata prânzul! anunță Lynn. Avem friptură de vită și budincă Yorkshire, preferata ta. Și a lui Mark. Privirea lui Mark se încețoșă. —Hai, i-am șuierat eu. Și să faci bine să mănânci tot, că dacă nu, își vor da seama că ceva nu e în regulă. Lynn puse platouri de jur împrejurul mesei. Iar nouă ni se părea că nu se va opri niciodată. —Trei budinci de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630

farfuria cu mâncarea aproape neatinsă. Se ridică brusc, oprindu-se din plâns și mă privi cu dispreț. Apoi își scoase batista din buzunarul șorțului și-și suflă nasul zgomotos. - Ajunge! Făcu dânsa amenințătoare, cu ochii scăpărători de cumplită mânie. - Zitta! Șuierai din spatele ei. Graiul tău îmi îngheață azi măduva și mă izbește între umeri ca un târnăcop. - Nu ai dreptate, interveni piticul împăciuitor, trecând fățiș de partea ei. - Te-am îmbrățișat ca pe scândura corăbiei mele, sfărâmată de destin. - Nu o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
farului înfipt în capul istmului, clipește-n beznă , rar și galben. Altădată vântul limpezește cerul, gonind grămada norilor spre larg, lăsând locului luna, ca o mască de sidef cu fața smeadă de călugăriță veselă. Marea se repetă. De patru zile șuieră la fel. O turmă uriașă de berbeci albi se năpustește, lingând nisipurile, ca după o retragere vicleană, să se arunce iar în dig, behăind și zvârlindu-și scuipatul cu răbufniri și urlete. Ziua, fug câteodată de ea, îndreptându-mă spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196

accese nepotrivite de râs se prelingeau de la etajele superioare ale teatrului, unindu-se cu zgomotele similare din fundul sălii. Unii dintre cei așezați În staluri sau În lojele de jos se uitară În sus, sau peste umăr, dezaprobator, și câțiva șuierară câte un șșșșș! fără prea mult efect. Elizabeth Robins și Florence Bell schimbau priviri alarmate. Atmosfera din teatru devenea urâtă.] „- Gertrude, ceea ce simți pentru mine e iubire sau doar milă? — E iubire, Robert. Iubire și numai iubire. Pentru amândoi, Începe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638

cilindri diferiți -unii verticali, alții orizontali, interconectați Într-o manieră complexă. lată-ne ajunși. DH-8: casa dumneavoastră cînd sînteți departe de casă. Andocăm Într-un minut. Metalul se lovi de metal și, după o zdruncinătură zdravănă, motoarele se opriră. Liniște. Șuierat de aer. Pilotul se cățără să deschidă tambuchiul și un val de aer surprinzător de rece pătrunse În habitaclu. — Domnilor, sasul este deschis, spuse el, dându-se la o parte. Norman privi prin trapă. Văzu deasupra o mulțime de lumini

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
structură paralelipipedică din tablă ondulată de oțel, Înconjurată de rezervoare de presiune. — Sasul se află În fața noastră. Aproape c-am ajuns. Totul e În ordine? zise Barnes. Până acum, da, răspunse Harry. Pătrunseră În sas și Barnes Închise ușa. Aerul șuieră cu putere. Norman urmări retragerea apei În josul vizorului, apoi al taliei, al genunchilor și, În sfârșit, către podea. Șuieratul Încetă iar ei trecură Într-o altă cameră, blocând ușa În urma lor. Norman se Întoarsecătre carcasa metalică a navei. Robotul fusese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
Nu poți să accepți puterea unei femei, continuă Beth. — Ce putere? Să ridici niște greutăți, asta Înțelegi tu prin putere? Asta e numai forță - și provine dintr-un sentiment de slăbiciune, nu de putere. — Ești un dihor meschin și slăbănog, șuieră Beth. — Și ce-ai să faci acum, ai să mă bați? Ăsta e conceptul tău despre putere? — Știu foarte bine ce Înseamnă puterea, spuse Beth, aruncându-i o privire fioroasă. — Ușurel, ușurel, interveni Norman. Hai să nu ne ambalăm. Harry

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
văd absolut nimic. O văzu pe Beth, singură pe fundul noroios al oceanului. Lumina lanternei era singurul punct care-i atrăgea atenția. — Îl simt, Norman. E aproape. Isuse Cristoase! Alarmele ce spun? — Nimic, Beth. — Doamne... Avea respirația Întretăiată de icnetele șuierate din timpul alergării. Beth avea o bună condiție fizică, dar, Într-o astfel de atmosferă, nu putea rezista la un efort așa de mare. În orice caz, nu pentru mult timp. Deja mișcările Îi erau din ce În ce mai Încete, lampa de pe cască

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
văzu pe Beth intrând În câmpul imaginii și oprindu-se În fața sferei. Beth Închise ochii și-și Încleștă pumnii. Șanțurile spiralate ale sferei se separară, dezvăluind Întunericul dinăuntru. Beth păși În sferă. În urma ei, ușa sferei se Închise. — Bărbați afurisiți! șuieră Beth furioasă. Toți sunteți la fel. Nu se poate să nu vă băgați nasul unde nu trebuie! — M-ai mințit, Beth. — De ce te-ai uitat la banda aia? Te-am implorat să nu te uiți la ea. Nu putea decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439

și folosesc și termenul ăsta tot în cel mai relaxat sens al lui), iar una dintre celelalte chelnerițe să-mi facă semn cu cotul (proiectând jumătate din sosul clocotit de friptură în poala nefericită a vreunui client) și să-mi șuiere ceva de genul: Tipul ăla pe care-l servești nu e cum-îlcheamă din trupa aia? La care eu replicam, poate: —Care tip? Ăla cu rochia de piele? (Amintiți-vă că asta se întâmpla în anii ’80). — Nu, șuiera ea, ăla

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
să-mi șuiere ceva de genul: Tipul ăla pe care-l servești nu e cum-îlcheamă din trupa aia? La care eu replicam, poate: —Care tip? Ăla cu rochia de piele? (Amintiți-vă că asta se întâmpla în anii ’80). — Nu, șuiera ea, ăla blond, cu rasta, ăla care e dat cu ruj Chanel. Nu e cântărețul ăla? —Ăăăă, el e? mă bâlbâiam eu, simțindu-mă demodată și proastă fiindcă nu știam cine era persoana respectivă. Oricum, îmi plăcea la nebunie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]