1,700 matches
-
stăm și noi și petrecem! Că e Crăciunul ăl sfânt, fă, zi mare la casa omului. Am luat și primă... - Ce-mi făcu? Uite că ne făcu de-a rămas cu burta mare! Nu te bucuri? Își scosese mâna. O șuviță de sânge se prelingea pe cearșaf. Mantinela gemea ușor, ca și cum un șerpoi solzos intrase în ea și se zvârcolea nebun în burta ei, încercând să iasă și nu mai găsea borta pe unde intrase. Doar zvâcnea dând să se înalțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Poate ar trebui sè-i dau niște bani, sè mè ofer s-o ajut, dar ea, simțind parcè momentul meu de slèbiciune revenind în forțè, ridicând glasul, Patru cuvinte conteazè, numai patru, știai! fixându-mè cu privirea rètècitè, luptându-se cu câteva șuvițe țepoase de pèr, Am citit și biblia! Sè știi! Tu esti bèrbatul! Patru cuvinte! Ha! Ha! Haaa! arètându-și dinții albii și puternici, cu caninii ascuțiți că la fiare, Te cunosc! îmi face amenințètor cu degetul, glasul ei cu duritèți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
dar trebuind sè îndure, din cauza prospețimii frumuseții ei, persecuțiile profesoarei de chimie, strèduindu-se sè ascundè sub sobra uniformè de școalè pornirile firești de revelare a unei feminitèți pe cale sè se deștepte din lungul somn al copilèriei, luptându-se cu insubordinea șuvițelor de pèr, care, ieșind de sub cordeluțè, o incriminau în fața profesoarei de chimie cèreia, dacè i-ar fi stat în putere, ar fi tuns-o probabil la zero, nici sarafanul uniformei, croit mai strâmt și ușor decoltat, nu era pe placul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
pe care aș fi vrut s-o strâng de gât. Dorința mea a rămas neschimbată chiar și când mi-am dat seama că tipul nu era de fapt Patrick. A cuprins-o cu brațul, iar ea i-a ridicat o șuviță rebelă de pe frunte. Mi-ar fi plăcut să fiu eu în locul ei. Aș fi vrut să-i desfac părul, să-mi trec degetele prin el, atingându-i gâtul, apoi să-i strâng iar pletele în coadă și să i le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
sticlă de șampanie, ca și cum aș duce două trofee prețioase și mă chinui să-mi fac loc pe lângă masa de biliard. Mă mai uit o dată la fericitul cuplu. Vanessa mă urmărește cu o privire încruntată; își dă la o parte o șuviță de pe frunte și îi văd inelul de logodnă pe deget, futurist și mare cât stânca Gibraltarului. Nu pot să nu simt o oarecare invidie - nu pentru că s-ar mărita cu Barney sau pentru logodna în sine, ci pentru faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Finn că ne-a împărtășit din experiența sa, spune Daisy. Cu plăcere, declară Finn foarte fericit. — Cine dorește să mai ia cuvântul? întreb eu. Mă uit în jur. Jim și-a lăsat ochii în pământ, Jennifer se joacă cu o șuviță din părul ei ondulat și pare îngrozită când îi întâlnesc privirea. Îl surprind pe Ben ezitând și îl încurajez din ochi, când deodată Charlotte strigă: —Eu! Va prelua conducerea întâlnirii dacă nu o opresc la timp. Ridicați mâna când doriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Se ridică să mă întâmpine - ce maniere - și observ că poartă blugi de culoare deschisă. Are un aspect foarte îngrijit. Ochii verzi capătă nuanțe gri, tenul e un pic bronzat (în Kew Gardens, probabil), iar părul e o claie de șuvițe blonde. Poartă două inele din argint masiv, care strălucesc în semiîntuneric pe degetele lui lungi. Altul mai bun n-aș fi putut găsi. Abia aștept să afle Patrick despre prietenul meu minune. Trag cu privirea la oglinda din spatele mesei. Arăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
fie, nu găsește în găocile acoperite cu spuza uitării ceva vin, ideea de vin măcar, ca să-i amintească de rivala ei împopoțonată cu tot felul de panglici și funde, de la picioare până în pletele ei nesuferite, vopsită cu rugină caldă, cu șuvițe rebele de aromă roșie, machiată strident cu piatră pe la ochi, cu lichidul ăla din liftul sângelui cu sens unic, exagerat de tatuată cu galben dulceag și cărămiziu molâu, violet pupăcios, maronul sclivisit, verdele palid, pe când copacii ei sunt stripperi, câmpurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
din cele două paturi puse unul lângă altul. Era învelită cu un sac de dormit descheiat și chiar și în acea cameră mică, îngustă și comodă, în lumina chioară a unui bec slab, părea frumoasă, dacă nu chiar mai frumoasă. Șuvițele de păr i se revărsau pe chipu-i angelic, dându-i o aură infantilă, nevinovată, iar ochii închiși păreau că visează. Oare la ce visa? M-am întors spre Vladimir cu un chip ce eram sigur că exprima o mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
tâmpită și ruina lumea. Imaginea reală a Ministrului se diferenția foarte mult de cea pe care o vedeau miliarde de oameni pe micile ecrane. Era mai puțin înalt, dar destul de impunător. Părul aranjat, deși plin de culoare, era brăzdat de șuvițe argintii ce îi trădau vârsta puțin avansată și grijile care-i ocupau timpul. Pielea îi era de un galben bolnăvicios, iar ochii îi erau adânciți în orbite, obosiți, dar tot calculați și reci. Era un om îngrijit, dar predispus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
stau așa, una lângă cealaltă lângă aragaz, simt o Împunsătură În inimă, pe care o cunosc prea bine. Par mai degrabă mamă și fiică decât mătușă și nepoată. Amândouă au părul scurt, umflat cu peria - deși al lui Kerry are șuvițe blonde ușor mai pronunțate decât al mamei -, amândouă au bluze aprins colorate, care le pun În lumină bronzul decolteului și amândouă râd. Pe blatul bufetului e o sticlă de vin alb, pe jumătate golită. — La mulți ani ! spun și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
am dat cu ochii de ea, o străină, care bea un ceai. Avea pe ea uniforma de școală, dar mie mi se părea că e ditamai adulta. Avea deja un bust enorm, cercei de aur În urechi și părul făcut șuvițe. Și, la cină, mama și tata i-au dat voie să bea un pahar cu vin. Mama Îmi spunea Întruna că trebuie să fim cât putem de blânzi cu ea, pentru că mama ei a murit. Cu toții trebuia să fim foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
halucinante sunt În stare oamenii să conceapă, când n-au altceva mai bun de făcut. Crede-mă, sunt vaccinat. Că vreau să vând compania... că sunt gay... că fac parte din mafie... — Ăă... pe bune ? zic, și-mi netezesc o șuviță de păr. Doamne. Ce idioți ! Pe lângă noi trec două fete și o clipă nici unul dintre noi nu mai spune nimic. — Emma, Îmi pare rău că n-am putut să-ți spun asta mai devreme, spune Jack coborând vocea. Știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mici, dar esențiale. Și nici măcar dintr-astea nu mai am prea multe. Probabil că le-aș putea enumera pe degetele de la o mână. Uite, de pildă, așa, la Întâmplare, primele care-mi În minte: Nu mă prea omor după noile șuvițe ale mamei. Tortul ăla În stil grecesc pe care l-a făcut Lissy pentru ziua mea a fost cea mai dezgustătoare chestie pe care am mâncat-o vreodată. Am Împrumutat costumul de baie al Jemimei ca să mă duc În vacanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Îmi place să dorm sub cerul liber, Îmi place tot ce văd și mă bucur de tot ce Întâlnesc. E drept, m-a costat lucrul ăsta, mi s-au Întâmplat multe lucruri Îngrozitoare, dar, asta e !,, oftează Plăcințica, aranjându-și o șuviță de păr care i-a căzut pe frunte. Fragilitatea și farmecul ei neobișnuit Într-o lume ca asta, Îl impresionează pe Antoniu. I se pare dintr-odată că monotonia Îngrozitoare cu care-și trăiește condiția de exilat În mizerie, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
clipă să-l hăcuiască pe acest martir al datoriei. Nu se știe ce minte diabolică Îl trimite cu regularitate pe un teren atât de minat, mai ales vara, când gunoaiele Înfloresc și se lichefiază . ,,Profesorului,, Îi vine Însfârșit rândul la șuvița de apă călâie. Își spală Întâi fața, ca un șofer de tir , coborât din mașină după un drum lung, la marginea unei șosele, după care umple până la refuz vasul de tinichea și revine pe aleea ,,Păpădiei,, numărul 8. Plăcințica Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
lui Ben Îl aude și latră stins, de parcă cineva i-a pus o botniță. Antoniu intră În culcușul lui. Pe dibuite găsește o lumânare pe care o aprinde, așteaptând ca ceara fierbinte să picure din ea pe fundul unei farfurii. Șuvița incertă de lumină, se zbate ca suflată de vânt, Înșurubându-se și deșurubându-se grațios În Întunericul Încăperii. Umbra lui Antoniu capătă dimensiuni grotești, agresive, se scurge pe pereți, pare un monstru ce-și hăcuiește victima. Foamea i-a dispărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de apostol. Vroiam să-i citesc o baladă populară germană din secolul XVI pe care am descoperit-o Într-un almanah din anii ,30. Un țăran Îi cere iertare lui Dumnezeu pentru că l-a confundat Într-un vis, cu o șuviță de fum. Balada se termină trist: În genunchi, țăranul se roagă de păsările de pradă să-i sfâșie carnea cu ciocurile lor puternice, drept pedeapsă pentru necuviința visată. Astăzi nu m-a mai durut așa de tare piciorul și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
lovitură decisivă de boxeur, În dreptul ficatului, și biata femeie se chircește de durere prăbușindu-se pe trotuar. Vânzătoarea de ziare scoate un țipăt scurt, și iese În fugă din chioșc, se apropie de femeie și Încearcă să o ridice. O șuviță de sânge se prelinge pe trotuar, din gura femeii. Vânzătoarea de ziare cere ajutorul trecătorilor, dar nimeni nu reacționează. De altfel, se pare că este prea târziu. Oamenii au Început să facă cerc În jurul victimei, și Antoniu nu mai vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
oprit din alergat decât la numărul 8, unde de treizeci de ani superbul imobil adăpostise familia. Din casă nu mai rămăsese decât un morman de moloz amestecat cu bucăți de cărămizi și grinzi de lemn, din care se ridica o șuviță de fum. Pofta lui nesățioasă pentru femeile ușoare Îi salvase de două ori viața: odată că nu apucase să urce În camera rezervată, blocul ,,Carlton,, prăbușindu-se În urma cumplitului seism și, a doua oară, pentru că nu fusese acasă, În momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care are forma unui evantai.. Îi Întreb ce fac, dar nu-mi răspund. Se uită la mine ca doi oameni cu mințile rătăcite; par a nu mă recunoaște. Îi Întreb Încă odată ce fac, și atunci, din gura mamei iese o șuviță, de sânge pe care tata se repede să și-o Înnoade la gât ca pe un fular. Din acest moment, Încăperea se umple de veverițe albe, care sar și aleargă peste tot, și scotocesc cu gheruțele printr-un morman de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
apoi, cu cozile lor stufoase, mătură dușumeaua. Tata și mama le aruncă una după alta În foc. Eu plâng și mă zvârcolesc de durere. Mama și tata mă privesc nedumeriți și, de data asta, tatei Îi iese din gură o șuviță de sânge pe care mama o apucă de un capăt ca pe o bucată de sfoară, o vâră prin urechea unui ac și Începe să coasă cu ea tivul baticului pe care-l ține În poală.. Focul se stinge, mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Palmira s-a apropiat de noi.A luat mâna Mirei,a pus-o în mâna mea și ne-a condus pâna în dreptul ușei batante.Pluteam.Simțeam furnicături în degete.Nu puteam să articulez niciun cuvânt.Ii priveam părul proaspat vopsit.Șuvițe negre și șuvițe maronii spre auriu.Mă gândeam la toaleta ei.In cealaltă încăpere era un magazin pentru doamne.Mira și-a ales o rochie lungă.Părea mai înaltă.M-a facinat.M-a luat de braț și am patruns
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
apropiat de noi.A luat mâna Mirei,a pus-o în mâna mea și ne-a condus pâna în dreptul ușei batante.Pluteam.Simțeam furnicături în degete.Nu puteam să articulez niciun cuvânt.Ii priveam părul proaspat vopsit.Șuvițe negre și șuvițe maronii spre auriu.Mă gândeam la toaleta ei.In cealaltă încăpere era un magazin pentru doamne.Mira și-a ales o rochie lungă.Părea mai înaltă.M-a facinat.M-a luat de braț și am patruns într-o nouă
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
nimic altceva de făcut decât să mă uit, firește, tot nu venise Salvarea. — Te doare? Vroiam să-l Întreb, dar n-am făcut nimic decât să mă uit. Nu-mi dădeam seama de unde vine șuieratul neomenesc prin gura deschisă și șuvițele de sânge prelingându-se din colțul buzelor, din nări și ochii care Încă mai priveau din fața Încremenită. — Te doare? Te doare? Te doare? Și, undeva, Încă mai sclipind, Înțelegătoare, lumina cât un vârf de ac. Încă mai licărind, fumegos, pupila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]