1,715 matches
-
nu? O să faci ca un țânc? La naiba, n-o să dau vina pe tine. O să doară ca dracu'! — Nu... te rog! Nu trebuie să faci asta... — Nu? râse Doug, iar sunetele se transformară Într-o tuse gravă, răsunătoare și un șuvoi de flegmă roșie și neagră. Ce, Întrebă el, când Își recăpătă În cele din urmă respirația, ce-am de pierdut? Am cancer, domnul Porc. Un om mic și de treabă de la spital mi-a zis că mai am unu, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Înapoi șefului lui banii de mită. Nimeni n-avea să-i ducă ei dorul. — Cum o chema? Întrebă Logan cu o voce rece, În căldura oprimantă a Încăperii. Cameron scutură din umeri, cu lacrimile Începând să-i curgă, formând un șuvoi strălucitor la rădăcina nasului. Nu... nu știu. Era străină. De undeva din Rusia, cred. Mama ei era o târfă din Edinburgh, adusă special. Doar că murise de supradoză. Așa că puștoaica era, cum ar veni, singură pe lume... Își trase nasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de mii de oameni. Erau suverani, principi, mici seniori, generali de armată, dușmani învinși sau aflați încă în război, vasali, aliați nesiguri. Iar Zaleucos - care, datorită cine știe căror experiențe, cunoștea bine țările acelea - se străduia să găsească răspunsuri la șuvoiul de întrebări ale lui Gajus. Toate aceste personaje erau înghițite de sălile interioare, ore în șir. În spatele ușilor din lemn vechi de cedru, cu încuietori din fier forjat, se întâmpla ceva ce ei n-ar fi visat niciodată să obțină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Caesar, cel de-al treilea Împărat al Romei, se prăbuși cu fața în jos pe pardoseală. Nu se mai atinseră de el. În cădere, inelul sigillarius se izbise de marmură, iar ochiul lui Horus de pe el se spărsese. Deodată, un șuvoi de sânge îl năpădi pe gură și se revărsă pe podea. Cei doi îl priveau nemișcați. Chereas spuse încet, pe un ton profesional: — E mort. Să plecăm de-aici, toți, porunci în șoaptă, însă foarte dur, Valerius Asiaticus. Se supuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
spate, se ridică dintr-odată cu nările fremătând, înălță capul, scuturându-și coama, apoi căzu din nou, nechezând de durere. Cu ochii larg deschiși, se întoarse să vadă cine îl rănise - și atunci omul îl lovi între coaste, în dreptul inimii. Un șuvoi de sânge țâșni pe nări și împroșcă ieslea de fildeș. Incitatus se prăbuși pe o parte, cu picioarele întinse, mai puțin cel cu glezna rănită. Arta de a face ordine Strigătul: „L-au omorât pe Împărat!“ străbătu Roma ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vă asigur, la fel de palpitant precum „Călăul Leneș”. Aceste vorbe - și multe altele - zburau neîntrerupt prin mintea lui Malerick. Onorată audiență... Vorbea în mod constant către mulțimea imaginară de oameni (câteodată îi auzea aplaudând, râzând și chiar țipând de groazăă. Un șuvoi de cuvinte revărsându-se pe o intonație specifică spectacolelor de teatru și amfitrionilor lor din epoca victoriană. Acest tip de discurs era îndreptat către audiență cu scopul de a le oferi o idee generală despre trucul ce urma să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Sau a plimba cățelul. La naiba, era mariajul nostru. Nu era un nenorocit de lucru. Dar Roy nu împărtășea aceeași convingere. Pusese ochii pe o analistă financiară scundă și durdulie și decisese deodată să o înlocuiască pe ea. Un alt șuvoi de apă jegoasă îi pătrunse în nas și în gură. Aer, aer, aer... Vreau aer! Acum Cheryl Marston își vedea mama și tatăl, la un Crăciun de acum câteva zeci de ani, scoțând la iveală timizi bicicleta pe care Moș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
una falsă. În loc de echipament medical, conținea o duzină de butoaie de plastic, în care se aflau în total două tone și jumătate de benzină, toate conectate la un dispozitiv de detonare simplu, care avea să aprindă în curând lichidul, un șuvoi mortal care va năvăli peste arenă, peste pânza de cort, peste publicul compus din peste două mii de oameni. Printre care se va număra și Edward Kadesky. Vedeți, domnule Rhyme, am vorbit mai devreme. Cuvintele mele erau vorbe goale. Kadesky și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cinematografice, Tom Hanks. Kara însăși devenise Jenny, iubita lui Forrest. Nu, nu , nu, se gândi Kara disperată, nu am reușit să ajung la timp. Sufletul mamei ei venise și plecase, lăsând în loc doar iluzia. Povestea femeii se transformase într-un șuvoi învolburat, trecând de la barca de creveți din Golf la o barcă de pescuit pește-spadă în Atlanticul de Nord, prinsă de ceea ce se numea „furtuna pefectă”, apoi la un vapor de croazieră care se scufunda în timp ce fratele ei, îmbrăcat în smoking
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cu brațele. — Scumpo, ce e? o dezmierdă ea, dând de pe fața lui Emmy părul ud de lacrimi și strângându-i-l la spate în coadă. Ce s-a întâmplat? Gestul ei de îngrijorare nu făcu decât să stârnească un nou șuvoi de lacrimi; Emmy suspina atât de tare că trupul ei mărunt se zguduia. Leigh se întrebă care ar fi cauzele ce ar putea provoca o așa suferință și îi veniră în minte doar trei: un deces în familie, un deces
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
tîrÎră spre Întinderea de noroi. Tatăl lui Jim trecu pe lîngă ei, cu ochelarii stropiți cu apă, Împingînd din fața lui noroiul negru. Apa Îi ajunsese la piept cînd Îl prinse pe ofițerul rănit de grad inferior care era purtat de șuvoi printre stîlpii cheiului. Îl duse Într-un loc unde apa era mai puțin adîncă, trăgîndu-l de o mînă, și Îngenunche sleit de puteri lîngă el, În noroiul uleios. Alți salvatori ajunseseră și ei la cuterul care se scufunda. Scoaseră ultimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Alergă În jos pe trepte și sări de pe debarcader pe suprafața spongioasă a Întinderii de noroi. Scufundîndu-se pînă la genunchi, Înaintă prin solul mlăștinos spre tatăl său. — I-am scos afară - băiat bun ce ești, Jamie. Tatăl lui ședea În șuvoiul de apă cu trupul ofițerului alături de el. Își pierduse ochelarii și un pantof, iar pantalonii costumului lui elegant erau negri de ulei, dar mai avea Încă gulerul alb și cravata. Într-o mînă ținea o mănușă galbenă de mătase, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
incendiul izbucnit În sala motoarelor. — Se duce... Tatăl lui aruncă mănușa În apă de parc-ar fi fost mîna unui cerșetor obosit. O explozie Înăbușită, răsună peste rîu dinspre carcasa răsturnată a vasului Petrel. Din punțile ridicate țîșni violent un șuvoi aburi și vasul de război alunecă sub valuri. Un nor de fum mișcător trecu peste apă, Învîrtindu-se de parcă ar fi căutat vasul dispărut. Tatăl lui Jim se culcă În noroi. Jim stătea pe vine alături de el. Zgomotul moroarelor tancurilor de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
peste genunchii olandezei și ai tatălui ei. Pe cînd camionul se Îndepărta de centrul de detenție, cu roțile deja prinse În șinele de tramvai, Jim se tîrÎ Înainte, spre cabina camuflată a șoferului. Se ținu de acoperișul țuguiat și ignoră șuvoiul de blesteme pe care i le adresa șoferul. Își ridică În vînt gura Însîngerată, lăsînd mirosurile grele ale Shanghai-ului să-i umple plămînii, bucuros că era din nou În drum spre părinții săi. 16 Rația de apă Oare se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
care Îi oferiseră lui Jim posibilitatea de a Învăța. Toate acestea, precum și toate hainele pe care le purtase Jim În lagăr, ca și minunații pantofi de golf care au atras imediat atenția privirilor sergentului Nagata, doctorul Ransome le obținuse de la șuvoiul de pacienți care vizitau În fiecare seară cămăruța lui din Blocul D. Mulți nu aveau nimic de dat, dar nevestele mai tinere aduceau Întotdeauna un modest bacșiș, pentru orice serviciu misterios făcut de doctorul Ransome. Richard Pearce recunoscuse chiar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe loc. Bărbatul apucă revista În mîini și Îi mototoli paginile, de parcă vorbele tipărite Îi Înflăcărau amintirile. Începu să cînte, cu o voce aspră, care abia se auzea: ...Și fete-atrăgătoare avem aici cu noi, De lagăr nu ne pasă... Un șuvoi de urină incoloră se scurse dintre picioarele lui și se prelinse În jos, pe trepte. Scăpă revista, pe care Jim o recuperă repede, Înainte ca filele să se ude. În timp ce Îi Îndrepta cotorul, auzi sirena de la casa paznicilor anunțînd raidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
iarba Înaltă pe o distanță de vreo două sute cincizeci de metri. Își puseră lîngă ei bagajele, valizele, rachetele de tenis și bastoanele de cricket. Ca niște spectatori somnoroși la o regată de canotaj, se uitau la apa plină de alge. Șuvoiul trecea pe lîngă carcasa arsă a unui vas blindat căzut În apă la malul celălalt. Jim fu bucuros să se Întindă. Era somnoros dar și cuprins de frenezie cu mintea Înfierbîntată de soarele fierbinte și de lumina puternică reflectată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
strîmbe la chinezi. La un semnal din partea unui marinar mai În vîrstă, bărbații Își descheiară pantalonii largi și urinară pe trepte. La zece metri mai jos de ei, chinezii urmăreau fără un sunet cum jeturile arcuite de urină formau un șuvoi spumos, care curgea În jos, spre stradă. CÎnd ajunse la pavaj, chinezii se dădură Înapoi, cu fețele lipsite de expresie. Jim se uită la oamenii din jurul lor, funcționari, hamali și țărănci, știind foarte bine ce gîndeau. Într-o bună zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
domnul Schmerler, soțul vecinei, este director general. La el acasă nu miroase a prăjitură, le Îngheață țeava sub chiuvetă și mama lui tot aprinde hârtii sub țeava de plumb. Țeava se dezgheață, apa picură Încet, pe urmă curge Într-un șuvoi subțire și maică-sa o lasă deschisă toată noaptea. Să nu Înghețe din nou. Aud cu toții o veste ciudată În ultima zi a anului. Lumea vorbește de un avion care a căzut. A murit un ministru. Degetele de la picioare Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
limacși, netezind cu un petec gros de hârtie de ziar, lacrima de cositor pusă peste spărtură, mirosind a stearină și a fier cald. La fel miroase și șpanul care se dezghioacă din fierul prins În universalul strungului, pierzându-se În șuvoiul alb și gras al lichidului de răcire. În ceafa pufoasă a strungăriței, care și-a strâns părul sub basma, exersezi Înnebunit, cu privirea, prima mișcare din jocul patimilor tale pentru Polixenia. Un fulger de neatenție Îți agață privirea de cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
mâini. Ochii ei privesc fereastra pe care se reflectă luminile curții interioare a hotelului. Acolo dedesubt se află o fântână arteziană care la o anumită oră este închisă. Italia se ridică din pat să asiste la stingerea ei, îi place șuvoiul acela care încetează să mai curgă. Vorbește puțin, nu cere să aibă un rol, știe că nu este o soție în călătorie de nuntă. Nu voi ști niciodată câți oameni au iubit-o înaintea mea, dar știu că fiecare dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mai apropiate între ele. S-a oprit la intrare, a ridicat receptorul și a format numărul părinților ei. — Mamă, noi mergem. Să nu veniți imediat, mai este timp. Dar a fost puțin timp. În mașină i s-a rupt apa. Șuvoiul acela de căldură neașteptată o sperie, o stânjenește. Nu-i place deloc să ajungă cu rochia udă în clinică. Noroc că are pardesiul, îl ține pe umeri atunci când intrăm în holul de marmură închisă la culoare. Eu, în spatele ei, ducând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
profetice și apocaliptice! Căci nu doar m-am tot apropiat de moarte, dar au murit, mi-au murit ai mei, cei ce mă făceau și mă visau mai bun. Mi s-a dus sufletul vieții, picătură cu picătură, iar uneori șuvoi. Sărmani smintiți cei care cred că trăiesc torturat de propria-mi nemurire individuală! Bieți oameni! Nu, ci de-a tuturor celor pe care i-am visat și-i visez, de cea a tuturor celor care mă visează și pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Du Maurier și ginerele său schimbau locurile. Pe drumul de Întoarcere, Henry Întreținea de obicei cea mai mare parte a conversației cu respectuosul și amabilul Charles, dar pe prima porțiune mai mult asculta, căci Du Maurier Îl distra cu un șuvoi de glume, anecdote și povestioare, unele autobiografice, altele inventate. Cu ocazia unei astfel de plimbări, Du Maurier menționă pentru prima dată ideea pentru o povestire cunoscută ulterior publicului sub titlul de Trilby, dar Henry nu Își mai amintea exact când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dublu între coperțile cărților și ducându-l, astfel îmblânzit, la târg. Poezia vorbește despre originea mea și despre sunetul Mării Baltice: „Născut într-o cetate de nisip, la vest de“, și pune întrebări: „Născut, dar când și unde și de ce?“ Un șuvoi de cuvinte invocând pierderea și memoria ca birou de obiecte pierdute în jumătăți de fraze: „Nu, pescărușii nu sunt pescăruși, ci“. La finalul poeziei, în care teritoriul meu este delimitat de Sfântul Duh și de fotografia lui Hitler și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]