3,030 matches
-
reușit doar să țip și să cad la pământ țeapăn, ca un beton de la mijloc în jos. Totul a durat fracțiuni de secundă. S-a declanșat un arc electric, urmat de o pocnitura și eu am căzut cu fața în țărână , bățul a căzut în spate la pământ cu toată lungimea lui de opt metri și cu nailonu agățat printre buruienile dintre pietre, găleata vărsată în praful de pe șoseaua pietruită și eu nemișcat lungit în spatele mașinii cu fața în jos. Eram
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371588_a_372917]
-
lucru care conteză în fața morții luminate! Nu sunt oare toate din lume ca pulberea și ca vântul? Mai sperăm mereu la încă o zi în plus la anii noștii, încă o zi și încă o zi...La urmă însă, doar țărâna... -Deșertăciunea deșertăciunilor... -Mai rămâne oare ceva? -Mai rămâne totuși ceva Serah. Loialitatea față de Dumnezeu cel viu! -Și încă ceva prealuminate rabin... Iubirea care trece dincolo de viață și moarte! -Și moartea devine astfel o călăuză absolut necesară în viață! spuse Gamaliel
AL TREILEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374757_a_376086]
-
Trăirea pentru Tine. Și cum să tac! Ai poruncit În Biblie, Sfânta Carte , Ca orice om ce-i pocăit, Să spună ce mult ne-ai iubit, De-și Te-am dat la moarte. Din veșnicii ai înțeles, Că suntem doar țărână, De-aceea Doamne ai ales Să descifrezi ce-i ne-nțeles Și să ne iei de mână. Să luminezi al nostru drum, Iar când povara-i mare, Tu să prefaci amaru-n scrum Și să ne spui: Nu mâine, acum, Să
VINO, TE POCĂIEȘTE! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374860_a_376189]
-
oră. Dacă domnul Trache are chef, tot respectul pentru dumnealui. Toarnă Firfirică! Toți aplaudară. --Știam noi că Zamfirescu e băiat subțire. --Gașca, săraca! Ține la ea. --Și din respect pentru supărarea domnului Trache. I s-a prăpădit revizia, fie-i țărâna ușoară! Toți izbucniră-n hohote de râs și ciocniră cu voioșie paharele. Trache râdea și el mânzește: --Dacă n-a fost să fie a mea...acum îi beau parastasu’. Mama ei de revizie! Uite, d-aia beau eu, bă, d-
TRANDAGIRUL SIRENEI-9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374899_a_376228]
-
nu poate uita un român pământul pe care a călcat pentru prima oară în viață, ținut de mână de părinți și frați? Ce are el atât de special încât te reîntorci de fiecare dată și-ți vine să-i săruți țărâna? O fi oare un tărâm fermecat care-ți oferă cu dărnicie, întreaga lui bogăție de roade? Răspunsul ni-l oferă Elena Buică în fiecare carte editată în țară, în fiecare articol scris în ziarele lumii, despre România, despre Țigăneștii ei
CU OCHII DESCHIŞI SPRE ZĂRILE SPIRITULUI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374863_a_376192]
-
este la îndemâna oricui să scrie despre locuri, oameni și fapte. În afara documentării precise, care necesită timp și muncă, este nevoie de o anumită chemare către o asemenea acțiune, de un anumit imbold interior, de chemarea și glasul pământului natal, al țărânei din care ai fost plămădit. Demersul acestei acțiuni izvorăște, în acest caz, de la chemarea credinței. Pe măsură ce timpul se scurge, autoarea se simte mai ancorată în aceasta, dovadă a conștientizării realității înconjurătoare și a rolului autorului de literatură în societate. Se
CHEMAREA CREDINŢEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374937_a_376266]
-
anumite drepturi. De pildă un sclav se putea căsători cu fiica unui om liber iar copii acestora se nășteau cu statutul de oameni liberi. Șaharayan Mâțan și Maydan proveneau din clasa considerată a fi cea mai de jos, cea a țărânilor care erau legați de glie și erau vânduți odată cu moșia. În caz de război aceștia erau chemați la oaste și formau pedestrimea dar nu primeau nici o soldă. De asemeni era obligatoriu că armamentul să și-l procure singuri și de
AL CINCELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374906_a_376235]
-
se potrivește. Are și dubla libertate limitele ei. Arăți de parcă, peste noapte ai devenit din fată băiat. Se poartă la oraș. Anica era în dilemă. Oare are în față un orășean sau pe Ionel cu care s-a jucat în țărână toată copilăria? Poate exista posibilitatea ca el să fi rămas cu demnitatea de cetățean al sătucului în care s-a născut deși a trăit ani buni în splendorile reclamei comerciale din orașe în care și fetele sunt o marfă? Sta
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN -2- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374960_a_376289]
-
-n gânduri bune. Ca să-ți faci viața senină, Scoate-ți gândul la lumină Și tristețea du-ți în zare, Cu-a inimii supărare! De zel să nu faci risipă, Că viața îți trece-n pripă, Iar măreția se duce În țărâna de sub cruce! Că a vieții bogăție E-n suflet cu modestie, De n-o dai, n-o să ai tihnă Nici în veșnica odihnă! Iar chipul se odihnește, După cum își pregătește Așternut de fapte bune Sau necugetări nebune! Iar dacă ai
URĂRI CU TÂLC de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375076_a_376405]
-
Acasa > Poezie > Amprente > EI VIN PLECÂND... Autor: Camelia Radulian Publicat în: Ediția nr. 1558 din 07 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Se coace grâul pe sub amintiri, se face fum țărâna din copite Sub trestii albe, mame adumbrite și tați de lut - sub trandafiri. Și-atâta dor e-n ziduri, că te miri cum mai e loc în aer să nu doară Pe masa lor - doar un adânc de ceară și
EI VIN PLECÂND... de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373860_a_375189]
-
Iată o doină de înec, impresionantă: „În lacu’ din Răcătău/ S-o-necat voinic flăcău,/ Duminică pi-nserat,/ Oameni mulți s-o adunat,/ Se-ntrebau cum s-o-necat/ Un flăcău voinic din sat...?!”/ Pământule di-mi ești frati/ Dă-ț țărâna la o parti/ Să-mi văd băiatu’ ci faci,/ Poate, poate s-o întoarci!/ Doamni ci rău am făcut/ Di-așa păcat m-o bătut?!”/ Frumoasă, agreabilă întâlnire și discuție! Un cuvânt de încheiere. Maria, te rog! Acest cântec: „Tăt
MARIA TĂTARU. CONVERSAŢIE CU DOMINANTELE MIRAREA ŞI SINCERITATEA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373892_a_375221]
-
Aici parc-aș fi eu... Dincolo cine/ Îmi luminează marginea de zi?” (Printre silabe). Nicolae Dan Fruntelată (România, poet, ziarist, redactor), cu un vers alb, vine în fața cititorului cu stări de regrete ce dezvăluie sentimentul curat, plin de durere, față de țărâna natală: „Eu nu pot spune: Noapte bună, România,/ Oriunde te-ai afla!/ Pentru că tu nu te mai afli nicăieri/ Decât, poate, în inima mea/ Într-o stare de veghe chircită/ Într-o stare de frică/ Așteptând judecăți și sentințe/ Țara
EDITURA ANAMAROL 2017 de GALINA MARTEA în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373975_a_375304]
-
zeilor nu pier. De atunci hălăduiește singur printre destinul dușman, Își așteaptă lupii albi, adevărații frați regăsiți peste ani. Cu ochi înlăcrimați ca de stea mai stă de strajă la cetate, Când o Forță a Cerurilor ne va renaște din țărână și ape. Referință Bibliografică: Balada Marelui Lup Alb / Tamara Gorincioi : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2120, Anul VI, 20 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Tamara Gorincioi : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
BALADA MARELUI LUP ALB de TAMARA GORINCIOI în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374107_a_375436]
-
steag și-o Românie! Pentru asta a curs sânge: sânge tânăr și bătrân, Dar românul nu se plânge: el e strașnic, E ROMÂN. Și-a purtat opinca-n luptă cu fală și cu mândrie Și-a murit strângând în palmă țărâna sacră de pe glie. Blestemat să fie-acela ce va cuteza vreodată Să mai smulgă-o bucățică României de -altădată! Referință Bibliografică: Din iubirea de moșie / Elisabeta Silvia Gângu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2139, Anul VI, 08 noiembrie 2016. Drepturi
DIN IUBIREA DE MOȘIE de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374136_a_375465]
-
Acasa > Versuri > Visare > NOSTALGII Autor: Camelia Petcu Publicat în: Ediția nr. 1950 din 03 mai 2016 Toate Articolele Autorului Nostalgii Eu zâmbesc, țărâna doarme; Suflete se zbat în geam, Dintre noi călătoresc, Scuturând al vieții ram. Cerul știe, lutul tace, Noaptea zi se- mpodobește, Ochiul caută-n vecie, Pleoapa când se ofilește. Timpul scade, visul crește, Candele prefac lumină, De tăciunele ce arde
NOSTALGII de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375355_a_376684]
-
Acasă > Poeme > Pitoresc > NUMAI SATUL ȘTIE Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2070 din 31 august 2016 Toate Articolele Autorului Numai satul știe Mâinile zdrelite ce trudesc pe glie, Cu palmele aspre țărâna-ți mângâie Patrie tânjita de puteri străine, Ce-ar dori să smulgă inima din tine. Îți asculta pulsul, noaptea, truditorii, Ce răsar pe câmpuri când se-arată zorii, Cu sudoarea frunții îți stropesc pământul Răsădind sub brazde inima și gândul
NUMAI SATUL ȘTIE de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375420_a_376749]
-
seamăn să-ncerci întruna trupuri noi, și pe pământul ferm, și-n leagăn! să-ntind numai un vârf italic s-atingă marea, s-o dezmierd, ori cu un pinten să mă pierd de tot pământul de sub talpă? versul e-adânc, țărâna caldă. PRIMENIRE Ce veselie în acidul serii când silitorul ceas de sărbătoare ar vrea s-adune pâinea lângă sare, și o așteaptă bob cu bob să pice din mii și mii de retezate spice! În loc de-oglinzi în care țipă
PRIMENIRE de ELISABETA ISANOS în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375486_a_376815]
-
lumina,iar lutul tresare,văzduhul cu vuietaduce chemare,de tunet răsunăadâncuri de mare,ca doina.Mioara pietrdută,în suflet ascunsă,copil de furtună,... XX. NOSTALGII, de Camelia Petcu , publicat în Ediția nr. 1950 din 03 mai 2016. Nostalgii Eu zâmbesc, țărâna doarme; Suflete se zbat în geam, Dintre noi călătoresc, Scuturând al vieții ram. Cerul știe, lutul tace, Noaptea zi se- mpodobește, Ochiul caută-n vecie, Pleoapa când se ofilește. Timpul scade, visul crește, Candele prefac lumină, De tăciunele ce arde
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
Scuturând al vieții ram. Cerul știe, lutul tace, Noaptea zi se- mpodobește, Ochiul caută-n vecie, Pleoapa când se ofilește. Timpul scade, visul crește, Candele prefac lumină, De tăciunele ce arde, Dorul vieții se anină... Citește mai mult NostalgiiEu zâmbesc, țărâna doarme;Suflete se zbat în geam,Dintre noi călătoresc,Scuturând al vieții ram.Cerul știe, lutul tace,Noaptea zi se- mpodobește,Ochiul caută-n vecie,Pleoapa când se ofilește.Timpul scade, visul crește,Candele prefac lumină,De tăciunele ce arde
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
imn de mulțumire, din răsărit de soare și până la apus. El ne susține viața prin roada lui bogată, ne odihnește noaptea când luna este sus. Pământu-i nemurirea, suflarea-i trecătoare, contactul cu pământul e-a vieții desfătare. Ne naștem din țărână ființe muritoare și-ntreaga noastră viață trăim o transformare. Pământul ne primește, pe noi, pe fiecare, când dăm tribut viața din “lumea trecătoare”. Referință Bibliografică: Pământul / Cârdei Mariana : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1939, Anul VI, 22 aprilie 2016
PĂMÂNTUL de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375622_a_376951]
-
avuți. O, țara mea cea minunată! A Maicii Domnului grădină, Atât de aprig blestemată, fără motiv, fără de vină. Trezește-n tineret străbunii! Întoarce-le zboru-napoi. Pune tărie-n țâța mumii, să-i crească ca pe bravi eroi. Ridică plânsul din țărână, că prea mult timp a fost tăcut, Și din popor tu fă furtună, să piară tot ce te-a durut! O, țărișoara mea bogată, ce-atât de mult ai fost râvnită, Ridică toți străbunii-odată, nu te mai lasă osândită! Nu
ȚARA MEA de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371884_a_373213]
-
paznic de când se știa la rădăcina Copacului Lumii, de puțină vreme aici, de mai multă dincolo, încălcase deavalma opreliști, mereu setos de neînțeles și primejdie, strecurându-se înspre oameni, căutând lumea lor. Prevăzătoare, Muma îl trecuse de trei ori prin țărâna de la rădăcina Copacului Lumii și-l întrupase pentru a nu bătea la ochi, de s-ar fi dus în cealaltă parte. Știuse ce știuse de la bun început! Îl ardea miezul de stâncă-de-foc, împingându-l să dea iureș printre oameni. Nu
DUBLIN, 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371882_a_373211]
-
zicându-și în sine că nu are bătrâna ce-i face! De asta-și aminti în ziua aceea și, pe negândite, îi zmuci bățul din mâini, doborând-o la pământ. Surprinsă, bătrâna se speriase rău, dar își găsise bățul prin țărână și se ridicase dreaptă-dreaptă, cum nimeni n-o văzuse niciodată, bolborosind ceva cu ochii albi spre cer. Privind-o, băiatul simțise cum o moleșeală îl învălătucește și o stare de leșin îi slăbește cap și corp. Se dusese mintenaș acasă
BLESTEMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371953_a_373282]
-
lucru care provoca dureri groaznice celui flagelat. Gaius știa că Iisus îndurase suferințe de neimaginat, de o sălbăticie ieșită din comun. Ridicându-și din nou capul, centurionul privi către cel mort. Chiar dacă acel chip era murdar de sânge amestecat cu țărână și acoperit cu vânătăi și zgârieturi, lui Gaius i se păru foarte nobil și demn. Chiar dacă nu îi putuse vedea fața învățătorului cât acesta mai fusese în viață, acum îi putea vedea foarte clar chipul în lumina scăzută a acelei
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371879_a_373208]
-
fost nevoiți să facă clacă să curețe tot porumbul și să pună boabele în butoaie că și așa stăteau goale până în toamnă, la culesul viilor. Pe afară păsările râcâiau prin bătătură și se scăldau cât era ziulica de mare în țărână. Nu aveau nici o grijă. Apă aveau la teică, grăunțe primeau seara și dimineața, doar câte o râmă mai puteau să găsească și ele ca desert, sau câte o gâză rătăcită printre legumele din grădină. Terminându-și treaba, Jeni a aprins
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]