9,461 matches
-
s-a dat aproape, nu mai e așa bătrân - dintr-o gură neagră cu dinții mâncați de scorbut. V-a primit Sevgin în gazdă?? De ce să nu mă primească? Păi aia... începe să spună ceva și se răzgândește, dă cu țeava carabinei după câinii care nu ne slăbesc... Dacă v-a primit e bine, spune, strângându-și sub pomeți ochii mici de tătar, și se-ntoarce spre corturi. În săptămâna cât am stat pe-acolo aveam să aflu și eu de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
țâșnească spre viitor. Lumina după-amiezii târzii tăie în continuare peretele Camerei Bujorului în patrulatere și triunghiuri. Covorul vișiniu mirosea a fum. Anticele picturi cu bujori semănau cu niște chipuri înfricoșătoare care se ițeau din perete. Zgomotul apei curgând într-o țeavă subterană era amestecat cu zgomotul unei tigăi pe care cineva o freca, pentru a o curăța, în bucătăia aflată în celălalt capăt. Ea ascultă mult timp. Sunetul apei care curgea prin țevi parcă o lovea pe țeastă. Apoi se auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ițeau din perete. Zgomotul apei curgând într-o țeavă subterană era amestecat cu zgomotul unei tigăi pe care cineva o freca, pentru a o curăța, în bucătăia aflată în celălalt capăt. Ea ascultă mult timp. Sunetul apei care curgea prin țevi parcă o lovea pe țeastă. Apoi se auzi zgomot de pași. Era santinela de serviciu. Mersul cu pași mari se opri din cauza unui strigăt. Căzu ceva. Vreo sacoșă grea. Garda dădu fuga. Apoi se auziră doi bărbați vorbind. Un șofer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
adicè eu cu el, ne vom ocupă, mai întâi, de încèlzire și de îndepèrtarea zèpezii din jurul cabanei pentru că invitații sè-și poatè parcă mașinile, iar fetele, soția lui și Ioana vor trece la bucètèrie, Prima surprizè neplècutè nu întârzie sè aparè, țevile de apè din baia de sus sunt înghețate, una dintre ele se fisurase și prin locul pe unde picurase apă s-a format o stalactitè de toatè frumusețea, În prezența lui Virgil, insensibil la frumusețea lumii și cu gândul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
locul pe unde picurase apă s-a format o stalactitè de toatè frumusețea, În prezența lui Virgil, insensibil la frumusețea lumii și cu gândul la tot soiul de lucruri prozaice, cum ar fi, de pildè, modul in care sè izoleze țeavă spartè de restul sistemului de încèlzire, îmi reprim orice formè de extaz artistic, Nu sunt instalator așa cè nu-i pot fi de prea mare folos, iar pèrerile mele despre cum ar fi mai bine sè facem nu au alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
acela de a iniția o apropiere prieteneascè între mine și acest vèr al Ioanei, Despre forma de femeie care își întinde brațele deasupra capului, somnoroasè sau ostenitè dupè o noapte de dragoste, formè de gheațè care se alungește senzual pe țeavă ce se înalțè din podea pe lângè perete, despre aceastè stalactitè în formè de femeie n-am sè-i spun nimic lui Virgil, el e prea indispus acum că sè guste rafinamentul artistic al naturii, De jos, de la fete, se aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
nepăsare, de ură, auzi zvâcnetul sângelui În palmele noastre uscate, pregătite să se lovească unele de altele cu un zgomot asurzitor? Simți trepidația aerului, a asfaltului, auzi uruitul asurzitor al motocicletelor, vezi ochii noștri alunecând lacomi pe luciul căștilor, pe țeava armelor automate, unde e, unde e, unde eFührerul? Conducătorul? Și mâinile noastre ridicându-se, solemne, să ne descopere capul... * — Dar nu este ușor de trăit lângă o Casandră! Tot presimțind răul, mama era anxioasă și depresivă, veșnic cu migrene și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
și să-l privească în ochi. — Tradiția are o mie de ani, iar tu ai doar cincizeci, îi spuse tăios. Lasă-i în pace pe oaspeții mei! La un gest al militarului, închizătoarele a zece puști răsunară, targuí-ul văzu că țevile armelor erau îndreptate spre pieptul lui și înțelese că orice rezistență ar fi fost zadarnică. Ofițerul îndepărtă cu un gest brusc mâna care încă îl mai ținea și, scoțând pistolul din tocul ce-i atârna de centiron, își continuă drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
gândească; privind marea, se afunda în amintirile copilăriei sale; admirând stelele noaptea, se simțea în pace cu el însuși, cu trecutul, prezentul și aproape în pace cu propriul său viitor. Deodată s-a ivit din întuneric, și strălucirea metalică a țevii puștii sale a fost primul lucru pe care l-au putut distinge. L-au privit neîncrezători. Nu murise, nici nu se transformase într-o statuie de sare în mijlocul acelei sebhka. Era acolo, în picioare, în fața lor, ținând strâns arma în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
dădu înapoi doi pași, își ridică un pic vălul și, fără să-i slăbească din ochi, ținând pușca doar cu o mână, bău cu poftă. Locotenentul abia schiță o timidă mișcare înspre tocul pistolului aruncat pe scaunul mașinii, dar gura țevii se îndreptă direct spre el și observă degetul care se încorda pe trăgaci. Rămase foarte liniștit, regretând gestul făcut și conștient că nu merita să-și riște viața ca să-l răzbune pe căpitanul Kaleb. Credeam c-ai murit, spuse. — Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
glas i se simți umorul când spuse: — Să se îngroape în nisip. Te apără de frig și te ajută să slăbești. Razman își duse mâna la frunte într-un salut lipsit de chef, porni motorul și aprinse farurile, dar imediat țeava puștii i se afundă în coaste: — Fără lumini! Le stinse, dar clătină din cap pesimist: — Ești nebun! mormăi necăjit. Complet nebun. Așteptă să i se obișnuiască iarăși ochii cu întunericul și în cele din urmă demară încet, aplecându-se cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
primele trei ore, până când Gacel i-a spus că poate aprinde farurile, apoi înaintară mai repede, iar urmarea acestui fapt fu că făcură aproape imediat o pană de cauciuc. Locotenentul transpiră și înjură în vreme ce schimba roata, păzit tot timpul de țeava puștii, și trebui să facă un efort ca să nu profite de ocazie, să-i dea o lovitură cu cheia franceză și să provoace o luptă corp la corp care să pună capăt acelei situații jenante. Dar își dădu seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
poate chiar din pământ, și, cu toate că nu se vedea bine și nu-și dădeau bine seama că umbra avea în mână un revolver greu, înțeleseră că era el și că îi aștepta. Anuhar vru să strige, dar gura neagră a țevii revolverului se opri la o palmă de ochii lui. Liniște! ceru. Nu vreau să vă fac nici un rău. Guvernatorul Ben-Koufra nici nu se clinti. — Ce vrei, atunci? Pe oaspetele meu. Știi cine sunt? — Bănuiesc Făcu o pauză. — Dar oaspetele tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
fi, că dacă nu-mi dă oaspetele, o să-l omor și pe el. — Ești nebun! — Nu, sunt targuí - făcu un semn cu arma. Acum, du-te și ține minte: peste o săptămână, la guelta de la nord de munții Sidi-el-Madia - înfipse țeava revolverului în spatele guvernatorului și îl împinse în direcția opusă. Pe-aici! îi spuse. Anuhar-el-Mojkri făcu doi-trei pași și se întoarse la timp ca să-i vadă dispărând în umbra pădurii de palmieri. Apoi o luă la fugă spre luminile palatului. — Abdul-el-Kebir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
își luă mitraliera și, făcând un ocol prin spatele cămilei ca să nu fie în linia de tragere a caporalului Osman, se apropie de targuí-ul al cărui turban părea puțin aplecat într-o parte, aproape căzut peste vălul murdar. Grăsanul înfipse țeava armei în stomacul celui căzut, care nu făcu nici o mișcare, nu scoase nici un sunet. îl lovi apoi cu patul armei și, în cele din urmă, se aplecă deasupra lui, ca să-i asculte bătăile inimii. Din locul lui din spatele mitralierei, caporalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
țesătura fragilă a cărnii, făcându-l pe Rafael să se zgribulească și să-și frece umerii. Își aprinde o țigară, privind în gol prin figura lui reflectată în geamul ferestrei, dincolo de dreptunghiul de asfalt din curtea școlii, cu porți din țeavă pentru handbal, și dincolo de pâlcul de case împresurat de blocuri amestecate și risipite în vârtejul de cenușă al cerului, scufundate într-un nor uriaș de cenușă; cenușa și fumul, și umezeala, și nu se vede țipenie de om, abia a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mai puțină căldură, deși mie nu mi-a dat niciodată senzația asta. Restul garsonierei e destinat lucrului. N-ar fi nevoie ca Felice Bortshe să fie vreo distinsă specialistă ca să-și dea seama de asta, văzând resturile de metal, sârmele, țevile, diferitele unelte de sudură și lăzile de plastic pline ochi cu altele asemenea, care sunt Împrăștiate pe podea și care, prin combinație, dau camerei acel aer deosebit, de cimitir de fiare vechi, ce face furori anul ăsta. Nici n-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de paradă; În Persia, el e și o unealtă de tortură. Dacă vorbesc despre asta este pentru că, odată ajuns la incinta circulară a Teheranului, am fost confruntat cu spectacolul unui tun căruia i se dăduse cea mai atroce folosință: În țeava largă fusese așezat un bărbat legat fedeleș, căruia nu i se vedea decât țeasta rasă. Trebuia să stea acolo, În soare, fără hrană și apă, așteptându-și moartea; și chiar și după aceea, mi s-a explicat, exista obiceiul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
acele podoabe bărbătești, care prereu o replică a mustăților groase. — Vă las pe mâini bune, după cum vedeți; vă vor proteja mai bine decât nevolnicele femei care au avut grijă de dumneavoastră până acum. — Mă Îndoiesc. Ochii mei urmăreau cu neliniște țevile de pușcă ațintindu-se În toate părțile. — Și eu mă Îndoiesc, râse ea. Dar vă vor conduce, totuși, până În Turcia. În clipa când ne luam rămas-bun, m-am răzgândit: — Știu că momentul e puțin prielnic ca să vorbesc despre asta, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
dorea el să afle de fapt avea de-a face cu viața vecinilor noștri. Câteodată, omul suna chiar la ușa apartamentului nostru. Tata îi răspundea totdeauna politicos. La noi se oprea deseori apa. Atunci, toți se apucau să ciocănească în țevi. Cu cât locuiai mai sus, cu atât ciocăneai mai tare. Uneori, când știam dinainte, umpleam toate vasele din casă cu apă. Alteori presiunea nu ajungea până la etajele de sus. Atunci zbârnâiau telefoanele, eu mă duceam la etajul cinci, să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
centimetri de vârful nasului meu. Avusesem eu grijă să măsor. În stânga era o crăpătură lungă de douăzeci de centimetri, cu multe brațe, ca fluviile din America. Acolo fugiseră Huck și Tom pe o plută, ca și sclavul Jim. Dincolo, lângă țeava de calorifer, era insula unde îi căutaseră cu torțe și așa mai departe. Am închis mai întâi un ochi, apoi pe celălalt și priveliștea a sărit încolo și încoace. Vaporul a trecut pe lângă mine greoi, purtat de roțile lui mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pe jumătate în somn și mi s-a năzărit că îl văd pe Superman zburând pe deasupra țării noastre: a astupat într-o secundă toate gropile de pe străzi, a construit cât ai clipi nenumărate locuințe frumoase, a făcut să curgă prin țevi șuvoaie de apă caldă și a șters praful așternut pe străzi și pe oameni. În urma lui totul lucea, ca scos din reclame. Ajuns la marginea capitalei, Superman s-a oprit din zbor, s-a uitat împrejur, a făcut o mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
primul rând Pintea, dirigintele nostru, care-și mișca mâna mai iute ca John Wayne în Rio Bravo. Dacă unul vorbea neîntrebat, în clipa următoare îi și ardea obrazul ca focul. Primeai palme pentru orice: pentru mâinile murdare, „fiindcă pisica găurise țeava de la baie”; pentru temele nefăcute, „fiindcă mama își sprijinise călcâiele pe caiet, când își dăduse cu lac unghiile de la picioare, ceea ce a fost neapărat necesar, din cauza întâlnirii tatei cu foștii colegi de clasă”; pentru întârzieri, „fiindcă o femeie fusese gata-gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
gândac după aragaz, am liniștit-o pe femeie atât cât am putut și m-am dus înapoi în pat. A doua zi dimineață, scena s-a repetat și, ce să vezi, am găsit niște spumă la capătul din tavan al țevilor de calorifer care trec prin planșeu de la apartamentul de sus la cel de jos. Nu era otravă, ci detergent, numai că a fost imposibil s-o conving și pe doamna Ianu. «Târfa, târfa vrea să mă otrăvească», striga ea întruna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
eu mă așez lângă el și încerc să îi culc capul pe genunchii mei, însă țeasta lui este grea și rece ca marmura și dintr-odată gâtul lui eliberează un urlet cuprins de flăcări roșii, asemenea unui glonț plecat de pe țeava puștii, nu mă atinge, îmi faci rău! Mă ridic imediat de pe pat și rămân în picioare în fața lui înțepenită în goliciunea mea, dar nu goliciunea aceea provocatoare pe care o avusesem odată, proaspătă și mândră, ca goliciunea unui animal, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]