KorAP: Find »[drukola/base=ținti & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...54 55 56 ...123 >

3,072 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570

înainte să te uiți în el. Viespile iubesc vinul, albinele preferă cola, iar muștele sunt înnebunite după sucuri. Alice nu mai văzuse niciodată niște insecte așa de agresive: erau ca niște bombe care i se repezeau în urechi, care-i ținteau gura fără teamă de fiecare dacă când o deschidea ca să respire sau să caște. Alice s-a apărat cu mâinile de insecte în timp ce Helena o conducea către cabană. De fiecare dată când atingea un ac sau o aripă, Alice scotea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
ghizilor. Oamenii ăștia știu cât de departe să te împingă, cât de mult poți să duci. Îți cresc încrederea în tine cu trasee ușoare, precum Gunbarrel și Rainier, și-apoi, înainte să-ți dai seama, te trezești asumându-ți riscuri, țintind câtre cataractele cele mai periculoase. L-a cărat cinci kilometri c-o roabă, și-a reluat Drew povestea. L-a trecut dincolo de Black Ridge. Sau, cel puțin, așa se zice. Apoi o lună de zile s-a chinuit să scoată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
au început să i se ceară întâlniri decât atunci când s-a iscat zvonul că era genul de fată care mergea până la capăt. Pearl i-a luat mâna lui Zach și-a ținut-o între ale ei. Cu ajutorul lui, învățase să țintească. Omorâse elani și cerbi și crescuse în greutate, deși pusese pe ea numai mușchi. Părul lung în care băieții își îngropau nasurile și despre care spuneau că mirosea a mere devenise acum o claie de lațe, năclăite cu sevă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
Mike. L-a văzut pe Ahmad cum a mai aprins un chibrit și s-a îndreptat către lemnele și vreascurile lipite de peretele cabanei. Cu mâini tremurânde, Jina a scos pistolul lui Irene din rucsac, dar, în clipa când a țintit, n-a avut nici o ezitare. Nu mai trăsese niciodată cu o armă și reculul a făcut-o să zboare în spate. Jina a realizat că auzise mai multe împușcături. Mike a înșfăcat-o, iar Jina a văzut o străfulgerare argintie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645

cu pas ușor, datorită poate și galoșilor lui silențioși. Urma lăsată de greutatea trupului pe canapea se șterse Încet. Gerul Întunecat părea și mai apăsător din cauza geamurilor murdare... o lumină de un roșu-maroniu care nu arunca nici o umbră. Deodată, directorul ținti o pisică de pe scrumieră și-și stinse țigara pe fața ei izbucnind În rîs. — Păcat! Și doar sînteți detectiv de profesie. Speram să scoateți ceva de la el. Îmi pusesem mari speranțe În el pentru că e un tip deștept, deși n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
zborul. De Îndată ce se eliberau aceste larve Însîngerate țîșneau drept spre fereastra lămîiatică. O umbră parcă le stătea În cale cînd voiau să treacă prin sticlă și perdele: spatele așa-zisului frate devenise scut negru. Ele Însă Își vedeau de drum, țintindu-i inima și Înfigîndu-i ghearele În ea. Ia stai! Moliile nu au gheare... Ei, n-au decît să treacă, În drumul lor, pe la dentist și să se Înzestreze cu niște dinți artificiali... Da, așa e. Și eu ar trebui să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
a Încetat și să respire. Așteptam nerăbdător răspunsul, savurînd clipa ca pe niște mirodenii frumos mirositoare. Îmi aruncă o privire de probă, parcă. Umerii i se relaxaseră și răsuflă ușurată. Mototoli hîrtia și-i dădu un bobîrnac cu vîrful unghiei. Ținti greșit și bilețelul căzu pe jos. Pe cînd mă aplecam să-l ridic, am privit-o atent. Aveam impresia că sub gleznele ei groase, pantofii cu talpă neagră subțire, plesniți și uzați, erau incapabili să-i suporte greutatea. Doar adîncitura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212

de medic.” - „Da, asta da, tocmai pentru că este aberantă, de neînfăptuit și din cauza asta sublimă, ea și medicina. Sunt profesii care năzuiesc spre Dumnezeu”. - „Atunci preoții?” - „Preotul, dragul meu, este în slujba lui Dumnezeu și-i poartă cuvântul, pe când judecătorul țintește să-I stea alături, ba chiar în locul Lui, să împartă în numele Lui, de pe acum, dreptatea pe care El o va împărți la sfârșitul veacurilor”. Trecu spre fereastra care era deschisă - câteva minute pentru aerisire - Rex, deși se afla în fața geamului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839

unele zone de misiuni și a altor forme de reprezentare și asistență din partea O.S.C.E., chiar în situații mai dificile, când existau rețineri sau unele guverne erau mai puțin înclinate să accepte o "prezență străină". A apelat la "abordări regionale", țintind spre punți de colaborare cu organizațiile internaționale în cadrul "Platformei pentru securitate prin cooperare", adoptată cu doi ani în urmă de către O.S.C.E. la Summit-ul de la Istanbul, fără să fi prins însă un contur solid. A căutat să dea noi

[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
and Co-operation] a step further in suggesting the organization, its aims and rules, that might evolve from the Conference" (sublinierea noastră). Numele și funcțiile deținute de autori în M.A.E. sunt specificate. ● Beneficiind de o asemenea proiecție internațională, propunerea țintind la crearea organizației de securitate și cooperare, distinctă de structurile de bloc existente, avea să capteze atenția participanților la cel de-al treilea seminar european al ADIRI, din 15-17 iunie 1971. Tema acestei importante reuniuni de experți " Conferința pentru securitate

[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425

făcură pământii; scăpă paharul din mână, gemu: — Nu mă lăsa... șovăi și căzu ca un mal pe spate, cu brațele întinse în lături. Zâmbetul larg al crâșmarului se șterse brusc și gura se strânse pungă, pe când ochii lui mici rămâneau țintiți de încremenire. Ieși repede de după tejghea, se plecă puțin asupra străinului, dar nu zise nimic; se învârti năuc de câteva ori prin crâșmă, apoi năvăli pe ușă. Popa Ștefan tocmai atunci voia să intre. —Părinte!... părinte!... gemu crâșmarul înspăimântat, înghițind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
răzoarele umede de rouă, prin armata de secerători tăcuți, - și gândurile-mi pribegeau aiurea... Peste zi se lăsau călduri copleșitoare. Stam undeva, la umbră; îmi era sete și n-aveam apă; priveam petele rotitoare ale căldurii, și ochii mi se ținteau departe, în necunoscut - și-n clipele acelea mă simțeam așa de plictisit, ș-așa de singur, că mă-ntrebam de ce mai trăiesc. Spre sară, ca să mai petrec, călătoream spre una din stațiile mici, roșii, pierdute în buchete de salcâmi, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
Ce obișnuiești? —Țuică, o țuică mi-e destul, zise el încet, cu voce lină și joasă. O țuică, două, cât ai dumneata bunătate, vorbi zâmbind și frecându-și mânile Sandu Popescu. Pușcașul tăcu o clipă, privind în pământ, apoi mă ținti cu ochii lui rotunzi. —Dumneata ești boierul din Sărățeni? Da! răcni repede crâșmarul; boierul Niculiță! Și așeză cu grijă, pe masă, trei păhărele de țuică. Vânătorul sorbi încet băutura, cu ochii pe jumătate închiși. Puse paharul la loc și-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
boierule Niculiță? Nu te simți bine? Parcă ești tras la obraz... Ești ostenit? — Da, am umblat mult pe câmp... Ostenit însă nu eram, și nu înțelegeam ce puteam avea - deși greutatea, negura care mă învăluise, mă apăsa încă. Fără voie, ținteam cu ochii mânile uriașe și pline de noduri ale pușcașului. Și dintrodată simții frica mânilor acelora mari, care m-ar fi putut strivi într-o clipă; frică de ele și de mânia multă vreme închisă, care ar fi putut să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
să se hotărască, să se urce pe muncel, la sălașul lui. Apoi, fără nici un cuvânt, se luă repede în urma trăsurii mele. Abia intrasem în odaie, și mă scuturam de colb, și deschise și el ușa. Rămase în picioare înainte-mi, țintindu-mă cu ochii lui mici, negri. — Ce este, Neculai? —Cucoane Petrache, să nu vă supărați, voiam să vă spun că a venit nevastă-mea... M-a găsit... —Ei, foarte bine... Cred că nu-ți pare rău... —Cucoane Petrache, eu nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
mai trăiesc în cocioabă la tătuca... El mă bătea și mă alunga... Ș-am dat tot de lângă mine, ș-am venit. Mai bine omoară-mă, numai nu mă alunga... Îmi era și dor de tine, zice... Dragoș se opri. Își ținti ochii în pământ o clipă, apoi și-i întoarse spre mine: Și rochiță de matasă a dat-o, cucoane Petrache... Acu nici cu ce se îmbrăca n-are. Eu tot sunt cu dragoste pentru dânsa și vreau să-i cumpăr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
mirat de această tresărire a ființei mele. —Vra să zică te-ai întors la bărbatu-tău, zisei eu cu liniște. Da, cuconașule... Nu puteam să trăiesc fără el... Iar își plecă pleoapele spre paserile care se apropiau din toate părțile, țintind-o când c-un ochi, când cu altul. Apoi văzând că nu mai spun nimic, mă privi iar lung. Caută să fii cuminte, zisei eu; iaca, Dragoș se duce duminica viitoare să-ți cumpere ce-ți trebuie... Dragoș e un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
fătat malul... L-au găsit sub mal, cu cânele alături... știi, cânele cel roș... — Cum? a murit boierul? Eu nu știam nimica. — Da, a murit... Răspunsul era liniștit și lămurit, dar mi se părea că ochii neclintiți ai pădurarului mă ținteau prea îndărătnic. Nu știu, n-aș putea spune de ce, un fior, ca o sârmă de foc, mi se strecură prin șale. Într-o clipă, în clipa aceea, am avut o bănuială; am avut bănuiala că pădurarul Voinea a ucis pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
și pe ușă și pe ferestre în odăița strâmtă în care românca cetea rar, monoton, și fata lui Sanis asculta neclintită, mișcându-și numai mânile deasupra lucrului pe care-l avea pe brațe. Din când în când se oprea și țintea asupra cărții pe care o ținea Tudorița doi ochi arzători, pe care îndată și-i pleca, umeziți, și-i ștergea încet, pe furiș, cu dosul palmei. —Tare-i frumos! zicea ea la urmă, în amurg; și pleca cu părere de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
Cu greutate mare, ca într-o cușcă, își făcea munca de practicant la judecătoria târgului. Privea pieziș spre țăranii care intrau sfioși în grefă, lăsându-și căciula lângă ușă; privea în dreapta și-n stânga la tovarășii de masă, apoi își țintea ochii asupra grefierului, care se răsturna pe speteaza scaunului, cu mânile în buzunări, cu țigara în gură, și întreba de sus, cu nepăsare: — Ce vrei, bade?... Omul începea o tânguire încâlcită, și „băieții“ își puneau penele după urechi și ascultau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
aveau o lucire aprigă, și se înroși. Nu răspunse. Tudorița se sculă încet. Apoi se așeză într-un colț, pe un scaun, cu un geamăt ușor. Era galbenă ca ceara, și-i ardeau ochii. — Ce este? ce ai? întrebă Haia, țintind-o. —N-am nimic, dragă; mi-i rău... Mi-a venit așa, o amețeală... Fata lui Sanis tăcu iar și rămase privind cu luare-aminte, cu curiozitate, la obrazul bolnavei, pătat ușor în umerii obrajilor și pe frunte. Ce te uiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
să nu știe nimeni... Mai ales la străini, la goim să n-ajungă vestea... Bătrâna se sculă târându-și în urma papucilor colțurile șalului. Se apropie de fata care tot cu fața în jos sta, toropită. O atinse cu degetele, o ținti cu priviri ascuțite: —Haie, zise ea încet, Haie... Haia întoarse obrazul răvășit. —Haie, mare pacat!... grăi baba, privind-o cu ochi rotunzi. Ce-ai făcut tu? Cum ai putut să greșești așa... Ce-ai făcut tu, Haie? Fata întoarse capul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271

a copleșit. Ar fi cazul să țin în frâu asta. Dăm o bilă? am propus. —Joci? —Joc. Double entendre major și un schimb de priviri plin de înțelesuri care a răscolit ceva în adâncul meu. După douăzeci de minute de țintit bile în găuri care mă duceau cu gândul la testicule, l-am bătut pe Aidan. —Joci bine, a zis. —M-ai lăsat să câștig. (L-am împuns în stomac cu tacul.) N-o mai face niciodată. A deschis gura să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
doamnă, și Harry a crezut întotdeauna că e prea bună pentru el. Oricum, hai să mergem. Eu: Unde? El: La un club de tir. Eu: De ce? El: Ca să înveți să tragi la țintă. Eu: Cât de greu poate să fie? Țintesc obiectivul și apăs pe trăgaci. El (părând tare plictisit): Hai. Am mers într-un loc ciudat, gen buncăr în munții de lângă Dublin, plin de bărbați soioși, care se uitau în gol și arătau de parcă își țineau propria gardă civilă în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366

să urmeze. Stătea pe unicul scaun din încăpere și avea pe cap o tichie roșie care se mula pe forma capului, dându-i aerul unui conspirator. Eu eram așezat pe cufăr, la un pas de el. Se aplecă în față, țintind spre mine un nas cu înfățișare prădalnică. — Messer Hassan, venirea dumitale aici este importantă, nespus de importantă. Nu îți pot spune mai mult, căci taina aparține Sfântului Părinte și doar el o va putea dezvălui când va socoti necesar. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]