4,216 matches
-
goliciune și tot ce-i neputință, Iar mâinile, să mi le prinzi de trupul tău Și când vei fi în mine să uit că îmi sunt eu. Citește mai mult Topește-ți nebunia dragoste-i în mineSă curgă val de țipăt și suspinePrin glasul meu înăbușit de pasiuneși gura ce-ți sărută trupul, fără rațiune.Topește-ți dragostea în nebunia meași lasă-mă să-ți fiu așa cum tu m-oi vrea,Izvor de mângâieri pe-ntregul trupși dragoste pierdută în gândul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370076_a_371405]
-
ușor presărate,Zeci de-ntrebări fără răspunsși-acel răsărit prin care-am apus.... XXV. MONOLOGUL IUBIRII, de Ana Soare , publicat în Ediția nr. 1907 din 21 martie 2016. Ce e iubirea mea, fără de tine? Un monolog banal, cu sunetul stingher Un țipăt mut, ce strigă nebunește-n mine Cu sufletu-ngenunchi, și ochii plânși, spre cer. În fiecare strigăt, îmi mai răsare o rană Ce înflorește în lacrimile cristaline... Iar sufletul îmi pare o primăvară Cu flori de răni, născute din iubire. Ce
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370076_a_371405]
-
din iubire. Ce e iubirea mea, fără de tine? Un monolog rostit de o tăcere Aplaudat de lacrimi și suspine Deși în el, nu este încheiere... Citește mai mult Ce e iubirea mea, fără de tine? Un monolog banal, cu sunetul stingherUn țipăt mut, ce strigă nebunește-n mineCu sufletu-ngenunchi, și ochii plânși, spre cer.În fiecare strigăt, îmi mai răsare o ranăCe înflorește în lacrimile cristaline... Iar sufletul îmi pare o primăvarăCu flori de răni, născute din iubire. Ce e iubirea mea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370076_a_371405]
-
Ilinca. Fiecare zonă cu frumusețile ei. Ador muntele dar marea este dragostea mea; îmi place în apa mării, să mă plimb pe faleză, să aud freamătul valurilor, să simt briza mării când stau la plajă pe nisipul fierbinte, să aud țipătul pescărușilor, să pescuiesc guvizi. - Îți place să pescuiești? - Da, ce te miri? Pescuiesc guvizi cu carne de scoică. Îi văd prin apa limpede când vin la momeală. Am prins o dată, într-un an, pe vremea când eram căsătorită, atât de
POVESTE LA ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ (XII) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1073 din 08 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353319_a_354648]
-
propriei bezne, misterioasă, te naști într-o clipă în ochii mei, pretutindeni sunt un străin în straiele mele de piele. Tu cine ești? În arterele tale urlă râuri și curg izvoare dintre coapse, în bietele mele aripi s-au ascuns țipetele păsărilor și-am oprit toate umbrele să vorbesc cu ele, Tu, umbră, cine ești? vineri, 13 decembrie 2013 Referință Bibliografică: tu cine ești? / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1078, Anul III, 13 decembrie 2013. Drepturi de
TU CINE EŞTI? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1078 din 13 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353338_a_354667]
-
sunt martori. Doctorița Diana-Georgiana Trifan este un profesionist excelent, salvator din mâinile durerii celei mai nesuportabile și e o domnișoară realmente plăcută, cuceritoare, un om prin care iubirea poate lucra la piatră! De un astfel de medic este nevoie, ca țipătul durerii din minte să-și mai moaie acuitatea! (Aurel V. ZGHERAN aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Dr. Diana-Georgiana Trifan. Inepuizabil motiv de admirație / Aurel V. Zgheran : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1078, Anul III, 13 decembrie 2013. Drepturi
DR. DIANA-GEORGIANA TRIFAN. INEPUIZABIL MOTIV DE ADMIRAŢIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1078 din 13 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353337_a_354666]
-
Nori ca să zic așa retorici Închipuiesc noi scene din ultima rană primită cadou Expert în bătutul câmpilor pletele îmi ru ginesc deja printre stele Coregrafie de ele fant beat turtă Alter ego dominant Tac și lumea se rotunjește ca un țipăt lângă ureche Se-aude Român ca omul ăsta ca omul acela și ca omul celălalt de pretutindeni n-am fost niciodată Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II Referință Bibliografică: EREZIA LUI NICĂ / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
EREZIA LUI NICĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353383_a_354712]
-
scăpa mereu de săgețile vânătorului. Într-un târziu, căprioara a obosit și s-a oprit să-și tragă sufletul la adăpostul unui brad înalt, cu trunchi gros. Dragoș a întins arcul și a tras. Din spatele bradului s-a auzit un țipăt, iar voievodul a văzut căprioara făcând un salt și s-a pierdut în pădurea deasă. Lângă trunchiul bradului semeț, Dragoș și-a găsit iubita la care visa zi și noapte, străpunsă de săgeata sa. Durerea i-a fost nemărginită și
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353479_a_354808]
-
Pe când se juca de-a hoții și vardiștii cu prietenii, o femeie ceva mai în vârstă, cu o broboadă pusă strâmb pe cap, a ieșit clătinându-se din crâșma de peste drum. Beată, bolnavă? Copiii s-au repezit la ea cu țipete și râsete, femeia a grăbit pasul și s-a ascuns într-o curte. După circa o oră, în fața porții pe unde intrase, femeia s-a adunat lume. Mirosea fetid a gunoi nestrâns, iar biata femeie zăcea fără suflare, palidă. Murise
BLESTEM ŞI IZBĂVIRE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1379 din 10 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352815_a_354144]
-
-n fiecare noapte Și-n fiecare ceas mă cotropești, Mă-nvălui tandru-n înfocate șoapte, A doua zi, iar altul parcă ești. Înger și demon în aceeași carne, Te-adăpostești năvalnic l-al meu sân. Iubirea mi-aș vesti-n țipăt de goarne. Vrei să te părăsesc ori să rămân? Referință Bibliografică: VREI SĂ TE PĂRĂSESC ORI SĂ RĂMÂN? / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1631, Anul V, 19 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Camelia Ardelean : Toate
VREI SĂ TE PĂRĂSESC ORI SĂ RĂMÂN? de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352926_a_354255]
-
fructele una câte una, așezându-le ca pe niște rubine în culcușul adânc. Vara zvâcnea aprinsă, încingând satul din ce în ce mai tare. Întoarsă în răcoarea casei, nepoata căută cu privirea în direcția băncii pe care obișnuia să ațipească uneori Bunu. Scoase un țipăt ascuțit și se repezi afară. Bunu ridică privirea spre ea. Molfăia cu poftă cireșe, iar zeama sângerie i se prelingea pe la colțurile gurii întinse într-un rânjet satisfăcut. - Ce faci Bunule? Ți-am zis să nu mânci din ele că
CIREŞE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352997_a_354326]
-
insinuările întâmplărilor absurde. rătăcesc în virgulă. strig cuvintele. răscolesc o amăgire. apoi, tăcută, mă arunc în iarba arsă. într-o zi sau acum, în mijlocul gândurilor, stejarul își va arunca ghindele spre irișii mei. golită de umbre, alerg să-ntâmpin ultimul țipăt de pasăre... printre zboruri fără sens. Referință Bibliografică: amăgire / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 495, Anul II, 09 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
AMĂGIRE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354321_a_355650]
-
las-o pe-a lui, să aibă atâta putere Câtă mai este nevoie pentru a-și conduce fiul prin viață ușor. Dar domnul din ceruri alese deja a cui viață salvată va fi Și rupse cerul în doua cu ultimul țipăt al condorului mort, Ea smulse și pana-ndoită ca semn și-o puse la creștetul lui Și alte pene mai smulse îmbrăcând coșciugul condorului tot... florentina craciun fabyola aprilie 2009 Referință Bibliografică: MOARTEA CONDORULUI / Florentina Crăciun : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
MOARTEA CONDORULUI de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 484 din 28 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354381_a_355710]
-
secționând rotundul, dăltuit pe stâlpii porții. În adâncul fântânii, între două mâini-ciutură, curg peste sunete surde tăceri. Sufletul, pironit de remușcări, topit în absolut, poartă sunetele marelui clopot, căzut sub umbrela turnului de veghe. Cerul de plumb se sparge de țipetele morții. După echinocțiul de primăvară învie în aer Spiritus Sancti, oamenii se miră, cad în genunchi primind în inimi mântuirea. Referință Bibliografică: Suflet topit / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 437, Anul II, 12 martie 2012. Drepturi
SUFLET TOPIT de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354529_a_355858]
-
nici fiara care conduce ființa spre împărăția lui Hades, el e paznicul unei povești de dragoste mereu re¬petate, în ardere și gheață, în oximoronul viscolului pasiunii: "se consumă un viscol/ la cota zero-a-nlănțuirii noastre/ tranșante pen¬dule cenzurîndu-ne clipa/ țipăt de aripă frîntă, de lumină topită/ de contur nenăscut,/ țipăt cutremurat pe retină./ Iubirea-ca un vul¬tur săgetat în priviri" (Mereu iubirea). O plimbare prin interiorul ființei sau în deriziunea închirierii unei "cabine de visat", o cruciadă a "macilor sălbatici
CRISTINA EMANUELA DASCĂLU, O ”VOCE” PARTICULARĂ ÎN POEZIA CONTEMPORANĂ de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1341 din 02 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353813_a_355142]
-
e paznicul unei povești de dragoste mereu re¬petate, în ardere și gheață, în oximoronul viscolului pasiunii: "se consumă un viscol/ la cota zero-a-nlănțuirii noastre/ tranșante pen¬dule cenzurîndu-ne clipa/ țipăt de aripă frîntă, de lumină topită/ de contur nenăscut,/ țipăt cutremurat pe retină./ Iubirea-ca un vul¬tur săgetat în priviri" (Mereu iubirea). O plimbare prin interiorul ființei sau în deriziunea închirierii unei "cabine de visat", o cruciadă a "macilor sălbatici" sau "pulsul unui ironorog prin vene" - aceasta este simbolistica din
CRISTINA EMANUELA DASCĂLU, O ”VOCE” PARTICULARĂ ÎN POEZIA CONTEMPORANĂ de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1341 din 02 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353813_a_355142]
-
tăcerea de la capăt, scrie Cristina Emanuela Dascălu e regăsirea ființei și a cuplului erotic. Cîteva simboluri dau adîncime viziunii poetice: marea din poeme precum Remember, Țărm, Asfalt, Nu vei simți risipa căutării, Zănatic zbucium, Un singur trup sau cocorii, cu țipătul trist al plecării, dar și cu amplul zbor al întoarcerii, se asociază cu mărul păcatului primordial: "va șuiera pe mare pierdută-ntotdeauna/ iubirea ce-nflorise doar pentru noi în zori/ priveam tăcută valul și așteptam sosirea/ cea tainică și tandră
CRISTINA EMANUELA DASCĂLU, O ”VOCE” PARTICULARĂ ÎN POEZIA CONTEMPORANĂ de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1341 din 02 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353813_a_355142]
-
ce duceau spre aleea principală. Odată ce treceam de scări, aveam să o apuc spre Sinaia. De acolo, îmi mai rămâneau doar câțiva pași până în oraș. Ajunsă la scări, am pus piciorul pe prima treaptă. Și pe a doua. Apoi, un țipăt prelung a despicat zările. Atinsesem cu vârful pantofului un trup. De-a curmezișul treptelor zăcea cadavrul unui soldat necunoscut, mort în luptele de pe Valea Prahovei, din Primul Război Mondial. Îi distingeam în întuneric ochii căscați în orbite, mâinile întinse pe lângă
PRIZONIERĂ LA PELEŞ de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353838_a_355167]
-
rătăcesc vreo câteva grupe de amorezi; în urmă se clatină un zid de copaci tufoși, care oprește vuietul orașului de a veni până la noi; numai marmura tristă a lui Arno tulbură tăcerea adâncă ce ne împregiură. Din vreme în vreme, țipătul unei păsăruici care adoarme sau notele rătăcite prin văzduh a unei ghitare se aud în depărtare.” Prietenul său îi vorbește și de renumitele galerii de artă din Palazzo Pitti, Palazzo Vecchio, din alte palate din Florența, cât și de Teatrul
IMAGINEA ITALIEI IN OPERA LUI VASILE ALECSANDRI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1176 din 21 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353858_a_355187]
-
sunete calme, / reflux al spaimei de clipa / în care lumina rotunjindu-se / ne apleacă privirea, fulgerând / cutremurarea irisului, așteptarea retinei. / ochiul tău luminând clipa / cu sclipiri / de urme / pe apă ... - „Privindu-ne”). Vizualul și auditivul se contopesc în neașteptate sinestezii (țipăt de aripă frântă, de lumină topită / de contur nenăscut, / țipăt cutremurat pe retină), iar ritmurile variabile, clasice și moderne, esențializate, amplifică senzația de lăuntrică răvășire. Câmpurile lexicale dominante se circumscriu ideii de confesiune perpetuă, o permanentizare a mărturisirii ca unică
NĂSCUTĂ ÎN ANOTIMPUL POEZIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353895_a_355224]
-
rotunjindu-se / ne apleacă privirea, fulgerând / cutremurarea irisului, așteptarea retinei. / ochiul tău luminând clipa / cu sclipiri / de urme / pe apă ... - „Privindu-ne”). Vizualul și auditivul se contopesc în neașteptate sinestezii (țipăt de aripă frântă, de lumină topită / de contur nenăscut, / țipăt cutremurat pe retină), iar ritmurile variabile, clasice și moderne, esențializate, amplifică senzația de lăuntrică răvășire. Câmpurile lexicale dominante se circumscriu ideii de confesiune perpetuă, o permanentizare a mărturisirii ca unică posibilitate de evadare din încremenirea cotidiană și amorfă: Poate mai
NĂSCUTĂ ÎN ANOTIMPUL POEZIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353895_a_355224]
-
când ni l-aduseseră acasă pe tată-său leș, băiatul tot dormea. Venise c-un car de uscături de la pădure tocmai în zori frânt, nu altceva. Și n-apucase a pune bine geană peste geană, că ce să vezi, zgomote, țipete, o larmă înfricoșătoare îl scoaseră din liniștea somnului. Sări din așternut, smulse din țâțâni ușa, rămânând trăznit de ce i se înfățișa ochilor. Un străin își făcea cu greu loc printre curioșii strânși deja pe la porți. Venea dinspre calea ferată, ducând
TĂMĂDUIREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353987_a_355316]
-
poveste nemaipomenită, despre o pădure înfricoșătoare, în care nimeni nu se încumeta să pună piciorul. Copacii săi erau atât de înalți și de stufoși, încât nici măcar razele soarelui nu puteau pătrunde în ea. În unele nopți, dinspre pădure se auzeau țipete care nu semănau nici cu glasul oamenilor, dar nici cu cel al animalelor și de aceea, călătorii preferau să ocolească pe drumurile mai lungi și mai sigure decât să o taie drept prin Pădurea Neumblată. La o distanță nu foarte
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
vedea nici degetele de la mâini. Brusc, brățara prinse să lumineze, împrăștiindu-și razele verzui la picioarele lui. Flăcăul rămase mut, cu ochii la crengile care brodau o țesătură stranie între pământ și cer. Un vânt rece îi zburli părul și țipete prelungi se ridicară din adâncurile întunecate. Nu făcu mai mult de zece pași când fu înconjurat de o ceată de umbre fără chip, care zburau în jurul lui într-o horă amețitoare. - El e! Țipătul ascuțit, făcu umbrele să se oprească
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
vânt rece îi zburli părul și țipete prelungi se ridicară din adâncurile întunecate. Nu făcu mai mult de zece pași când fu înconjurat de o ceată de umbre fără chip, care zburau în jurul lui într-o horă amețitoare. - El e! Țipătul ascuțit, făcu umbrele să se oprească și prindă forme. Femei nespus de frumoase se apropiară de el. Una, îi atinse obrazul, ca o adiere de vânt. - Te-ai întors, suspină în timp ce lacrimi uriașe luminară obrazul străveziu. - Sânziana, nu-l atinge
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]