3,543 matches
-
Atunci știu ce mă așteaptă. Să ne dea Dumnezeu sănătate și le-om trece pe toate... Mijlocul verii, cu călduri care topeau parcă și gândurile către cei dragi, i-a găsit pe „moșnegi” - cum singuri s-au botezat - lângă tun, așezați fiecare la locul lui și executând comenzile comandantului, care curgeau ca o grindină... Finalul era acel banal strigăt: „Foooc!” „Acum, această treabă este ca o apă ce curge în făgașul ei și din când în când tresaltă peste câte o
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
aștepta să se descotorosească de anchetatorii lui și să facă o baie. În momentul în care se ridică în picioare, Mal răsturnă scaunul. Se gândi la o chichiță de care să se lege, însă nu găsi nimic. — Nu. Dudley rămase așezat și zâmbitor. — Domnule Rolff, am nevoie de cinci nume de-ale unor tovarăși de drum care cunosc bine echipa de conducere a AUFT. Rolff spuse: — Nu. Fără doar și poate. Nu! Dudley spuse: — Pe moment mă voi mulțumi doar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
să mă pună să respir profund dintr-o sticlă de amoniac - am crezut că mor, dar „publicul“ râdea! — Nu prea vă asemănați! — Suzanne era simpatică, aș zice încântătoare, dar, fiind mai mare, mă privea de la înălțimea vârstei sale. Era mai așezată, mai ascultătoare, eu eram mai nebună, însă amân două aveam o admirație enormă pentru mama care era de o frumusețe fascinantă. Nu o vedeam prea des. În tr-o zi am primit chiar o palmă de la ea. Tocmai se întorsese 35
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
în fața a patruzeci de ochii ai profesorilor în viață; de pe pereți ne privesc încă vreo șaizeeci de ochi ai profesorilor decedați. Parcă-și șoptesc între ei: "Ce-or fi căutând epigonașii ăștia în Cancelaria noastră? E un sacrilegiu!" Profesorii sânt așezați pe scaune la masa mare din mijloc. Unii fumează, iar alții citesc ziarele sau răsfoiesc cîte-o carte. La intrarea noastră, însă, ciudat, toți își părăsesc ocupațiile și încep să ne privească plini de curiozitate. În ochii celor mai mulți citeam neîncrederea. Parcă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
un sprijin În stânga și un sprijin În dreapta! Linia nu are voie să cedeze! Dar e posibil ca presiunea asupra voastră să fie mai mare decât se poate suporta. În acest caz, nimeni nu rupe rândurile! Iată ce veți face! Oștenii așezați În linie cu mine, mișcare de apărare! Oștenii din fața noastră, pasul de atac! Linia de răzeși opusă celei În care se afla căpitanul avansă cu un pas. - La semnalul pe care Îl auziți acum, linia de apărare face trei pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Ne trebuie informații din fața și din spatele nostru. Trebuie să știm ce se Întâmplă cu măria sa și ce se Întâmplă dincolo de Nistru, În spatele armatei din Crimeea. Vreau informații proaspete cel puțin din patru În patru ore. Ne aflăm pe două fronturi așezate spate la spate. Și care se apropie unul de altul, fiindcă sunt Împinse Înapoi de forțe cuvârșitoare. - Se apropie, Cosmin... spuse Erina, cu ochii ațintiți spre malul celălalt al râului. Se văd mii de făclii alergând spre noi. E ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
străin de făptura omenească. Nu numai ochii deschiși pretutindeni ai porilor absorb, dar inima, acolo înăuntru, spongioasă, o putea strânge tare ca pe un burete sub apa vie, pentru a stoarce apoi din ea, prin toate alveolele, izvoarele simțirei. Bine așezată acum într-un fotoliu, își cobora gândurile din cer pe pământ. Aterizau cu o înlesnire și siguranță de mișcări pe care încă nu o aveau aerostatele. Așadar, se putea ca zilele să se asemene! Dar faimoasa vizită la Hallipa fusese
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
izbucnirea dramei conjugale, care avea un așa de ciudat sfârșit. Ca și otrăvurile, acum etichetate în flacoane cu cap de mort, din trupul Lenorei, întreaga atmosferă a locului își lămurise asijectele; aburul, care atunci învăluia tot, se rupsese în fășii așezate numai pe anumite locuri. Mini. rămânea în spații salubre, de unde privea, ca o spectatoare pe care nu a cuprins-o ebrietatea nesănătoasă a emanațiunilor. Ideile, ca și aspectele, luau forme azi cumpătate, clare. Moșia grădina, casa, vestibulul luminos, cu petele
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de primăvară cu un aprilie capricios care ne oferă, după bunul plac, când zile însorite și călduroase, când dimineți friguroase cu vânturi reci și ploi repezite. Truditorii pământului din nord-estul țării - o cuprinzătoare parte a Moldovei, nădăjduiesc și așteaptă ploi așezate și îndelungi care să potolească setea pământului și să-i ajute ca să obțină recolte îndestulătoare. După mai multe zile însorite și contând pe altele cu vreme frumoasă, m-am hotărât să mă achit de promisiunea pe care o făcusem unei
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
la acest gând. Pe când se întorc la zenana, pe holurile palatului se observă mișcare. Khwaja-sara îl ascunde vederii în spatele unui discobol de marmură în mărime naturală, în timp ce o fată goală, o europeancă, trece în viteză pe bicicletă cu o oglindă așezată orizontal, într-un echilibru precar, pe ghidon. Este urmărită de un număr de bărbați și femei, mai mult sau mai puțin dezbrăcați. Dintr-un motiv oarecare, femeile par să poartă pălării militare; kepi, shako, căciuli din blană de urs, bonete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
devenit de acum de notorietate. Slujitorii în livrea au scos cu binișorul din sală fetele puternic drogate cu opium, apoi, sătui să-i tot adune de pe jos pe moștenitori, i-au aranjat nițel și i-au proptit în fața ecranului. Astfel așezați, deși au mai rămas câteva scaune ieșite din rând și niște noduri de cravată asimeterice, par atrăgători, uluitori chiar. Această abilitate de a arăta perfect chiar și când sunt sub influența drogurilor puternice pe care le pot cumpăra banii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
șase la număr și bat în ritmul țăcănit al mașinii de cusut, suprapunându-se peste ritmul regulat de whoop whoop al unei tobe enorme, cu două fețe. Legănându-se pe o parte și pe alta, înaltă de statura unui om așezat, această tobă pare a fi punctul central al adunării. În spațiul liber din fața ei dansează un grup de femei și bărbați, picioarele și brațele goale strălucindu-le de sudoare. Brățări și amulete le sună la încheieturi, sunetul amintindu-i cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
bătrânul pe jos, el se ridică, iese pe gura peșterii și pornește în jos spre tabăra albilor. Tărâmul se îndepărtează sub el, în timp ce se năpustește peste el, alb ca osul în lumina lunii. Pe solul acoperit cu cenușă, ei stau așezați și-l urmăresc cu ochii lipsiți de viață. Duc mâncarea la gurile lor mari, scărpinându-se cu unghiile lor lungi galbene. În spatele profesorului este o grămadă de cutii, o arcă fără viață pe care în ultimele săptămâni el și Gittens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să mă pună să respir profund dintr-o sticlă de amoniac - am crezut că mor, dar „publicul“ râdea! — Nu prea vă asemănați! — Suzanne era simpatică, aș zice încântătoare, dar, fiind mai mare, mă privea de la înălțimea vârstei sale. Era mai așezată, mai ascultătoare, eu eram mai nebună, însă amân două aveam o admirație enormă pentru mama care era de o frumusețe fascinantă. Nu o vedeam prea des. În tr-o zi am primit chiar o palmă de la ea. Tocmai se întorsese dintr-
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
un servitor, a făcut-o bucățele și a dat-o hrană câinelui său. Deja mi s-a făcut foarte foame. Noi, cele două sute, am fost împărțite în grupuri de câte zece și apoi împrăștiate în diferite colțuri ale grădinii. Stăm așezate sau sprijinite pe platforme din lemn sau piatră ori pe pietre netede de râu. În fața noastră se întind iazuri artificiale presărate cu flori plutitoare de lotus și vălurite de crapii koi care sar din apă. Între noi sunt panouri sculptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
așteptărilor lor. Detaliile ceremoniale sunt aproape sfârșit. În noaptea de dinaintea audienței, eunucii trebuie să facă o curățenie exemplară în palat. O muscă poate fi motiv de decapitare. Sala tronului este parfumată cu esențe și tămâie, iar covorașele pentru îngenuncheat trebuie așezate corespunzător. Înainte de miezul nopții, gărzile vin să verifice fiecare colțișor. La două dimineața, miniștrii sau generalii chemați sunt escortați prin Poarta Purității Celeste și trebuie să meargă pe jos o distanță destul de mare pentru a ajunge la Sala Dezvoltării Spirituale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
rotunde și pe ochii căscați cădea încîlcită o claie de păr negru în care foarfeca sau pieptănul nu intraseră niciodată; nici pomeneală de săpun. Prăseau în aceste clăi urdii de vietăți alburii pe care, cînd da soarele în nămiezi, mame așezate turcește la umbra unui corcoduș, cu basmalele căzute în jurul gîtului, le scurmau cu degete zbîrcite ca niște uscături. Legănați astfel în vise tandre, copiii adormeau. Aveam senzația că aici timpul se măsoară în milenii. Șchiopătînd pe o cărare de lîngă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
neîncrezător în idei. Rotundă și căruntă, căpățîna lui bădia Nică, brigadierul, apărea lîngă sicriu, parcă neînstare să înțeleagă pactul solemn. Se stropșea la copii și la femeile care se înghesuiau să vadă de aproape sicriul acoperit cu flori, cu capacul așezat alături. Cu nelipsita lui geantă la șold, atîrnată de o curea încrucișată peste pieptul lui lat, bădia Nică opunea reguli meschine într-un moment a cărui măreție ciocănea în piepturi cu degete de gheață. A doua zi, același Nică adună
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
avea de-acasă. Pe Lică nu-l chemase nimeni să pună laolaltă ce-aveau de mâncare și să se bucure Împreună de toate. Cei doi veri rămăseseră și ei cam stingheri. Își desfăceau pungile În tăcere. Pe patul de alături, așezat turcește, singur, rudarul părea că nu se sinchisește de nimeni. Avea pe chip o veselie strunită și cânta Încet, pentru sine. Verii Îi auziseră mormăielile, dar se prefăceau că nu-l văd, stânjeniți cum erau de singurătatea lui. „Luați!” le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la materiile ce se cereau la examenele de admitere În liceu. Copiii ăștia cocoloșiți nu aveau ce căuta Între noi. Nu era vina lor, Îi obligaseră părinții, dar ei tot Încetau să fie de-ai noștri. Rămâneau răzleți În clasă, așezați mai totdeauna În primele bănci. Chiar dacă nu erau cei mai deștepți, ei reușeau să ia examenele la liceele pe care și le doreau. Ceilalți erau obligați să-și aleagă liceele modeste, căci știau bine că nu puteau lua note mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
gâturile la Încă trei pui, a Împrumutat de prin vecini brânză și ouă, a Învârtit o mămăligă și s-a coborât În pivniță după vin. Și s-a-ncropit atunci, datorită lipsei de obraz a lui nea Mitu, un chef frumos și așezat, care a ținut până dimineața, când frații Căloi s-au retras mișelește, pretextând că le-au sărit strunele la vioară și țambal. Dar asta-i altă poveste. Nea Mitu, copil fiind, o auzise pe cucoană de mai multe ori Întrebând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sutele răspândite În evantai pe măsuță, lângă cele două pahare cu vin, carafă și scrumieră) avem alte vederi decât cei care stau numai Într-un loc. Vedem multe, trăim multe, Întâlnim lume și obiceiuri fel de fel. Ceea ce unor oameni așezați ca dumneavoastră vi se poate părea nelalocul lui nouă ni se pare firesc. Suntem artiști, domnule! Și, vor oamenii sau nu vor, suntem altfel decât ei. Cred că vă putem ajuta. V-ați purtat foarte bine și știm să fim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
scoarțe de carton omul, grijuliu, nota Întâmplările pe care le socotea cât de cât Însemnate din viața familiei sale și mai ales din cele ale celor trei copii, căci Își pusese În gând ca, atunci când ei vor fi fost oameni așezați temeinic În rosturile lor, să le arate ce drăcii făcuseră pe când erau mici. În acel dosar strecurase și o copie - pe care, am aflat de curând, o avea de la un cumătru al său, sanitar, care la rândul său o copiase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În confruntarea sportivă de a doua zi. L-a târât pe sărmanul Baronu la Bufet, unde au băut tărie contrafăcută, apoi, suferind de nomadism bahic, s-au apucat să cutreiere ulițele spre casele foștilor prieteni din copilărie. Aceia - majoritatea oameni așezați, cu neveste și copii - s-au rușinat să nu-i primească așa cum cer legile ospeției pe cei doi invadatori beți și le-au oferit din belșug mâncare și băutură. La a cincea vizită - care avea să fie și ultima din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
astupată cu un vârf de cocean și Înfășurată Într-o coală albastră care de obicei era folosită la Învelitul coperților caietelor. Ectoraș se amețise după primele două sau trei Înghițituri, iar apoi se Îmbătase de-a binelea și râdea Întruna, așezat turcește În țărâna măruntă ca un mălai și plină de capace albe de scoici și cochilii răsucite de melci. Vieru se Întreba, cântărindu-le și fărâmițându-le În palme, dacă vreun Urmaș al Întemeietorului le Înșirase cumva - așa cum aflaseră de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]