3,265 matches
-
acum aud concertu-n lunci, și-așa mă ndepărtez de moarte; doar casele fără de prunci sunt ca pustii, cu geamuri sparte. Fii binecuvântată, viață, tu, cap de operă preasfânt și singurul pe-acest pământ care n-atârni de un fir de ață! Mai 2012 Balada Mărțișorului În concepția savantului Nicolae Paulescu Orice fapt, are-o istorie, are un trecut al lui; spre-nceputuri când mă sui văd că omul care-n zori e. Umblă vertical, culege fructe-n Paradis și-l vom
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
pui cu el în plug pe toată viața; cât de frumoasă-i dimineața pe aripile visului... 2012 Negustorul anapoda Te-au luat dracii în brațe și-acum își bat joc de tine; râde lumea, râde bine că ești negustor de ațe. Faci ce faci și calci în blide, nu mai știi ce e un vis, al tău suflet cât de vid e, stai în el ca-ntr-un abis. Pătimașele imbolduri nu mai poți să le oprești; nu vrei să te
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
armonie, înaltă cum coloana lui Brâncuși, cu împrejur deschise uși oricărui om de omenie... Aiud, 1957 Soartă De-acum sunt ani de câd încerc să scriu subtilități de viață, dar viața se învârte-n cerc, se rupe unde-i slabă ața. Nu trece timpul, trecem noi, lăsând în urmă noi proiecte pe care vânturi imperfecte ni le vor duce la gunoi. N-ai cum să fugi de-această lege inexorabilă și surdă; ce bine e când poți s-alegi dintr-un
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
o țară necunoscută, vasul său e sfărîmat, tovarășii i s-au Înecat, e singur: o armată de omuleți mișună pe trupul său, Îi Înțeapă fața cu săgețile lor mititele și-l țintuiesc cu mii de sfori cît un fir de ață, iar povestea cumplită a vieții lui printre pigmei se transformă În arma cu ajutorul căreia un alt uriaș a biciuit prostia, josnicia și corupția din viața oamenilor ca mușcătura de scorpion a celei mai crunte alegorii ce s-a scris vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și socotesc cum să stoarcă cît mai mult de la un om, iar dacă ți-a Îndrugat o asemenea istorie“ - zic - „poți să fii sigur că nu ți-a spus adevărul... aici se-ascunde un drac: povestea asta-i cusută cu ață albă.“ „Ba nu“ - zice taică-tu - „cred că te-nșeli și că-l judeci greșit“ - zice. „Hai, las-o-ncolo, domnule Grant!“ - zic. „Da’ tare mai ești prost! Nu cred o iotă din povestea asta, dar ție cum Îți zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și l-am lăsat să spună tot ce-avea de spus. „Și vrei să spui că nu ți-a fost niciodată nevastă cu adevărat?“ „Nici măcar o zi“ - a spus - „jur.“ Ei, asta era prea de tot, prea era cusută cu ață albă, se spunea că era o fată frumoasă, mi-a spus și doamna Mason, și mîndră, că mulți Îi făcuseră ochi dulci Înainte să se mărite cu el și tocmai ăsta a fost necazul... a trebuit s-o ia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
arșiță, nu departe de umbra cea întremătoare a unui gutui care dă direct în stradă, încărcat de fructe ce abia la vremea brumelor târzii își vor arăta toate cele. Doar lucruri nesemnificative, doar nimicuri, doar fleacuri. Către acestea mă trage ața, chit că, iată, multe se petrec pe scena politicii. Stolojan va accepta candidatura la prezidențiale, Isărescu nu vrea cu țărăniștii, așa cel puțin îmi pare a fi acu, la această însemnată oră politologică și editorialistică (duminică de Schimbarea la față
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
că nu e așa, că nu trebuie, că nu e cazul, numai că știu destule, am priceput multe, ani bunișori mi-am plimbat figura bleagă prin tot soiul de conclavuri politice ca să nu văd ceea ce e de văzut: ca o ață albă de din dosul unui petec în turul nădragilor se ivesc interesele cele doar personale ale multor oameni publici autohtoni. O voce de din dosul minții (nu al inimii) pare că-mi șușotește cum că nu se poate fără așa ceva
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
se întîmplă? — Vine. îi văd fața, spuse Lanark, pentru că în adîncurile despicăturii i se păru că vede o față subțire care se strecoară și iese, de doisprezece centimetri lungime și mai puțin de un centimetru lățime, nasul subțire ca o ață terminîndu-se într-un fel de clapă mică și absurdă, iar ochii de pe ambele părți înfundați în pliuri verticale. Gura era o gaură ca de pungă strînsă, iar sora își vîra mereu degetul în ea, pentru a-l ajuta să respire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Ai lui ajunseseră negustori, dar bunică-său avea să-i rămână cel care îl adusese pe Galt în podișul Persiei, pe când tată-său se făcuse un ins care se smiorcăia de Ashura. Amândoi fuseseră preoți, dar trăiau în mreaja de ață și de noduri peste care călcau, în bazar, dimineața, credincioși și umale, pândari ai virtuților din Mohamadan, ucenici și bătrâne cu treabă. Beau ceai cu azerii, de îndată ce se încheia rugăciunea, și știau să numească felurile de țesătură: cu ițe nomade
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
musulman?“, Omar răspundea: „sunt zartosht “, fără să mai știe prea bine cât și ce mai era în el asta. Ce nu regăsise în Europa de Est erau doar covoarele și, în afară de Soarele nopții, care îl însoțea ca o luntre cârpită, totul era ață și plastic, și simboluri strivite sub încercarea de-a fi modern. N-avea rost să te-nverșunezi: lumea se schimba cu repeziciune, fără să cunoască încotro e drumul. Uneori reușea să rămână cu ceilalți și să țină direcția, ca într-
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pe celelalte le purtase în gând ca pe promisiuni neîmplinite. Ultima oară când mai intrase într-un tablou, cu puțin înainte de a orbi, cu pisica Eleonor după el, mergându-i în față, precum un ac de cusut care-și trage ața, fusese nu într-o copie, ci într-o lucrare originală, singura, pe care i-o făcuse cadou chiar Veterinara. Era compoziția unui pictor modern, cu o ușă galbenă, care avea o clanță de cupru, roșiatică și ornamentată, în forma unei
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
când am ajuns la Mrejărău, 297 {EminescuOpVI 298} La cuptiorul vrăjilor, Vrăjitoarea cea mai mare Cât și un dușman de tare, O vrut să ne facă rău Da n-o-ngăduit -o Dumnezeu, O trîntit-o cu c... -n pârău, Da ea de ața ismenelor mele s-o apucat Parcă eu eram ginovat, Trageți, flăcăi, Hăi, hăi! Apoi câte pietricele-n fântână Atâtea oale cu smântână, Câți cărbuni în vatră Atâția pețitori la fată, Câte pene pe cucoș Atâția copii burduhoși Câte paie pe
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pod aruncat. Când pe cap îl punea Pe umere se oprea, Să nu vre fi șolduros Vre trece până jos, Că era anume făcut pe isteție, De un meșter de blăstămăție Și era cu o mintie creață Toată închegată-n ață, Avea postav de cinci groșiți Iară ață de cinci florinți- Cât era țara ungurească Nu se afla ață s'o cârpească. Avea nădragi de Anglie, Petece o mie, Ață o cocie; În picioare cisme-ncăputate Tot cu ață înnodate, Pe la căpute
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Pe umere se oprea, Să nu vre fi șolduros Vre trece până jos, Că era anume făcut pe isteție, De un meșter de blăstămăție Și era cu o mintie creață Toată închegată-n ață, Avea postav de cinci groșiți Iară ață de cinci florinți- Cât era țara ungurească Nu se afla ață s'o cârpească. Avea nădragi de Anglie, Petece o mie, Ață o cocie; În picioare cisme-ncăputate Tot cu ață înnodate, Pe la căpute Erau toate rupte: Când fugea În potloage
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
până jos, Că era anume făcut pe isteție, De un meșter de blăstămăție Și era cu o mintie creață Toată închegată-n ață, Avea postav de cinci groșiți Iară ață de cinci florinți- Cât era țara ungurească Nu se afla ață s'o cârpească. Avea nădragi de Anglie, Petece o mie, Ață o cocie; În picioare cisme-ncăputate Tot cu ață înnodate, Pe la căpute Erau toate rupte: Când fugea În potloage se oprea, Când alerga În ațe se-mpiedeca. Și citiră carte cu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de blăstămăție Și era cu o mintie creață Toată închegată-n ață, Avea postav de cinci groșiți Iară ață de cinci florinți- Cât era țara ungurească Nu se afla ață s'o cârpească. Avea nădragi de Anglie, Petece o mie, Ață o cocie; În picioare cisme-ncăputate Tot cu ață înnodate, Pe la căpute Erau toate rupte: Când fugea În potloage se oprea, Când alerga În ațe se-mpiedeca. Și citiră carte cu mare jale 309 {EminescuOpVI 310} Și se amărâră țiganii foarte tare
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Toată închegată-n ață, Avea postav de cinci groșiți Iară ață de cinci florinți- Cât era țara ungurească Nu se afla ață s'o cârpească. Avea nădragi de Anglie, Petece o mie, Ață o cocie; În picioare cisme-ncăputate Tot cu ață înnodate, Pe la căpute Erau toate rupte: Când fugea În potloage se oprea, Când alerga În ațe se-mpiedeca. Și citiră carte cu mare jale 309 {EminescuOpVI 310} Și se amărâră țiganii foarte tare, Și scriitorilor îndată porunciră, Și veniră Cum auziră
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
țara ungurească Nu se afla ață s'o cârpească. Avea nădragi de Anglie, Petece o mie, Ață o cocie; În picioare cisme-ncăputate Tot cu ață înnodate, Pe la căpute Erau toate rupte: Când fugea În potloage se oprea, Când alerga În ațe se-mpiedeca. Și citiră carte cu mare jale 309 {EminescuOpVI 310} Și se amărâră țiganii foarte tare, Și scriitorilor îndată porunciră, Și veniră Cum auziră, Cu ciocanele, Cu cleștele Și cu stropitoarele, Doi foi, două baroase, Cu pilele, Și rupseră legile
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
10Al meu scaun să-mi trăiască, alt picior în loc; al meu deget să-mi trăiască, alt inel în loc. 11Alta-n c... popei! 12Albina de viespe, cât cerul de pământ. 13Albă, neagră, asta este. 14Alb în căpistere se vede? 15Am ac și ață de cojocul tău. 16Am un frate cât un domn ș-un cumnat cât un împărat. 17A murit, înghesuit la pomană. 18Am învățat la undrea, ce voi să știu de Dumneata? 19An a mâncat leurdă și iest timp îi pute gura
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
îl indică pe Șerbănică Miga ― o să danseze. Florence sugeră cu glas amplu și ferm: ― Când apari seniorita la geam pe înserat / Curg din plete-ți petale de crini... Ceilalți scânceau penibil. Vocea Melaniei Lupu tremura nesigură ca un firicel de ață. Șoferul mormăia nedeslușit. Șerbănică țopăia lamentabil în contratimp. Lacrimi iuți îi alunecau pe obrazul dolofan. Ori de câte ori încetinea ritmul, simțea cum gloanțele îi mușcă rama pantofilor. ― Mai repede, mai repede! Raul Ionescu își umezi buzele: " Unde naiba o fi învățat să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-l dau neglijențele vestimentare. "Mă enervează îngrozitor Ioniță! Se uită la mine ca un imbecil și face pe el de frică. Parcă mie îmi arde de ocheade." Șerbănică Miga nu dormea. Ținea ochii închiși morfolind între degete un capăt de ață. " Nu-mi dau seama deloc ce intenționează oamenii ăștia. De ce îi interesează pivnița noastră? Te pomenești că vor să arunce casa în aer! Florence e inconștientă ca de obicei, doar gura e de ea. Neamul Periețienilor... Papa mă avertizase, dar
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nu distinse, lipit de geam, chipul mic al Melaniei Lupu. Înregistrară doar o pată albă, ceva nedeslușit ca un fâlfâit de aripi, ca o adiere, un obraz șters și anonim dispărând în dimineața bucureșteană. Prin storul lăsat se strecura o ață gălbuie de lumină. Maiorul și Azimioară înconjurară curtea vilei fără să sesizeze ceva deosebit. Lăsară câțiva oameni de pază și se întoarseră la muzeu. ― Totuși tipul are dreptate, mormăi locotenentul. Cristescu clipi absent. ― Care tip? ― Directorul! De unde știau că există
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
asta nu mi-a reușit experiența. Pentru că realmente nu văd altă formulă. Doar dacă l-a dresat pe Mirciulică..." În aceeași clipă, auzi scârțâitul ușii. Simți un curent rece prinzîndu-i gleznele și simultan bucata de hârtie trasă parcă de o ață spre vestibul. * Motanul urmărea piesa la televizor. Întoarsă cu spatele, Melania Lupu întindea a treia oară aceeași pasiență. ― E ceva interesant, Mirciulică? Dacă apare actorul acela blond, cu un aer prostuț, care ne place nouă, să mă chemi. Încruntă sprâncenele
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Se priveau în ochi și râdeau. Îi stătea bine baticul roșu petrecut pe după gât și legat la ceafă. O modă lansată, în anii aceia, de Michele Morgan. Prin geamul scund se vedea câmpul, ici-colo, risipite, coșmerlii care scoteau câte o ață de fum... ― Într-adevăr, e minunat... ― Ce-i cu Valerica Scurtu? întrebă în șoaptă locotenentul. Cristescu îl privi obosit: ― Bănuiesc că a fost asasinată. ― Asasinată?! ― Ca și Panaitescu. Ai ordinul de percheziție? ― Da. ― Scotocește toată casa... Deși cred că e
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]