13,876 matches
-
de nenumărate ori. Învățase de la ea să se închine și să-și facă semnul crucii, în dreptul frunții, cu apă sfințită. Biserica era întunecată și pustie. Altarul, plin de flori, luminat doar de clipirea difuză a lumânărilor, îi păru trist și abandonat în absența preotului și a ministranților. De câte ori intrase cu ea aici? Nu-și mai aducea-aminte. Știa că, de fiecare dată, se așeza în aceeași băncuță, lăsându-l s-o aștepte lângă ușă. Acum parcurse drumul pe care-l urma ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fost conduși de soldați spre limuzinele lor trase În fața hotelului. — S-ar putea să fie ceva serios, a zis Z. În orice caz, cred că petrecerea s-a terminat. Soldații continuau să evacueze holul, până și cei din orchestră Își abandonaseră instrumentele. Haide, Adam, trebuie să plecăm. — Parcă erai cu tatăl tău... — Are șoferul lui. Oricum, nu vine mai niciodată acasă. Plă ce rea de a fi În compania lui Îi revine cel mai adesea bietei lui metrese. În drum spre
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cunoști viața. Nu, vreau să spun Înainte de asta. Cumva simt ceva, of, nu știu cum să zic! Îmi spun uneori că viața ta adevărată era cea dinainte, iar când ai venit la noi ai Încetat să mai trăiești, pur și simplu ai abandonat. Ne ții la distanță. Până și pe mami. Chiar și pe mine. Sunt viu și-n putere, nu-i așa? a râs el. Cu cealaltă mână a strâns-o pe-a ei. Johan, a zis și s-a oprit o
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ecranului să vadă filme fără să fie observat de cetățenii olandezi care ocupau locurile bune din sală. Margaret nu se dumirise niciodată dacă era adevărul sau doar una dintre nenumăratele legende scornite pe seama lui. În țara asta trebuia să te abandonezi legendelor, poveștilor Îndoielnice, lipsei de logică. Învățase să facă asta Încă de copil și Își redescoperise foarte ușor aptitudinea când se Întorsese matură la Jakarta. Despre povestea asta Își spunea că e probabil adevărată. Îi plăcea ideea unui Sukarno tânăr
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
acolo la ea am avut impresia că totul nu-i decît o poză. EA traversînd miriștea cu pălăria albă pe cap, pe urmă EA în bucătăria largă, umbroasă, plină de coșuri de fructe ornate ca pentru expoziție, EA, cu mîna abandonată pe masa lungă, ca pentru douăzeci de oameni, EA așezată pe bancheta ovală îmbrăcată în pluș. Poze, poze, poze") pe care naratorul și personajul le animă după modalitatea filmului, într-o atmosferă sufocată de imagini care trebuie legate între ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
începea să vorbească, starea de tensiune, instalată brusc, producea o invazie continuă de informații care mai de care mai atrăgătoare, în aparență și mai demnă de semnalat în discuție. Începea o idee și se dispersa, începea o alta și o abandona. Ar fi vrut să scânteieze prin noutatea deducțiilor, să epateze, să atragă atenția și insuccesele sale îi produceau în interior descărcări nervoase paroxistice, adevărate biciuiri, suportate cu stoicism, dar și cu o oarecare plăcere. Mimica îi era controlată la maximum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de antrenament. Se bătu peste frunte, nu reușea să intre in rol. Se smulse de pe canapea propulsat de niște arcuri invizibile. Vă salut! Privi nedumerit la cele trei statuete din încăpere. Nici una nu se mișca. Lenoasă, trosnindu-și încheieturile, Nina abandonă almanahul și, coborând de pe canapea, își târși papucii în urma musafirului. Pa, scumpete, îi spuse înainte de-a răsuci butonul yalei. Alexe își aprinse cu poftă o țigară. Slobozi primele fumuri cu nesaț, săltând capul. Apoi reluă comentariul exact din punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pleoapele și, întoarsă pe-o parte se făcea că doarme. Tu nu te culci, întrebă mama pe Carmina, mai citești? Ba mă culc, zise, după ce primi pe sub plapumă un călcâi de-al Elenei. Așeză semnul de carte între pagini și abandonă cartea pe noptieră. Tatăl făcea semne presând cu unghia deasupra aliniatului de unde urma să continue lectura. Mama stinse lumina și veni lângă ele. Era caldă, avea carnea pufoasă, mirosea a leșie. Era multă liniște. Elena o prinse de mână și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
consideră că sosise momentul să le lase pe cele două surori singure, să poată sporovăi în voie, de-ale lor. Constatară, jenate, că nu prea aveau ce să-și spună. Elena întrebă de cutare și cutare colegă de școală, ea abandonase liceul, după mărturisirea ei și așa nu se prea prăpădea ea după învățătură. Pe urmă pauzele în conversație interveneau tot mai des, se crease un gol ce nu se mai putea umple, în zadar se străduiau amândouă să ascundă realitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu eticheta prinsă de guler, o maletă grena: ofrandele neputinței ei. Mai apoi îi auzea certându-se calm, fără zgomot, ceartă de durată. Vocea lui, vocea ei, vocea lui, vocea ei. Carmina se îndrepta către pat ca robotul. Privea anatomia abandonată pe masă ca pe un obiect întâlnit cândva mai de mult nu se mai știe unde. Ceasul ticăia pe noptieră. De la un timp butucii parcă se încovoaie și trupurile la fel. Diminețile devin grele, se lasă umede peste pleoape. Ierburile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
înainte de a se contura cu precizie. Avea dese momente de inhibiție, gândul i se învârtea pe loc ca un titirez, simțea ceva nedefinit, undeva, pe aproape, foarte aproape, dar nu reușea să deslușească ce anume. În final se desconcentra total, abandona. Citea la întâmplare, autori clasici și autori moderni, fără să aprofundeze, fără să zăbovească mintal asupra celor lecturate, nici nu închidea bine o carte și începea alta, parcă din dorința disperată de a-și umple cu ceva zilele. Timpul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de subiect și totuși avea dubii. Se gândea că poate nu-i loial și nici prudent să discute despre Alexe atâta timp cât nu știe de ce parte se află Carmina. Și apoi tăcerea ei, gesturile mute, vagi de aprobare, zâmbetul artificios uneori... Abandonă subiectul despre profesor și continuă să vorbească despre fetele lui. Carmina își aminti de vorbele Ninei: Marcu este un om cu totul excepțional dar are o nevastă de-a dreptul cretină. Au ajuns, în sfârșit în fața vânzătoarei, au plătit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mereu pe cei blazați, care dintr-un motiv sau altul renunțaseră să-și ducă la bun sfârșit proiectele făurite cândva, ea purta cu adevărat o luptă pentru a le putea reda încrederea în propriile puteri, îi îndemna să nu-și abandoneze planurile, îi pistona insistent, încurajându-i cu laude și visuri de viitor mare, încât deseori reușea să-i mobilizeze, să-i facă să lege firul din punctul unde fusese întrerupt. De obicei, cam în această perioadă, când încrederea în ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
acolo la ea am avut impresia că totul nu-i decât o poză. EA traversând miriștea cu pălăria albă pe cap, pe urmă EA în bucătăria largă, umbroasă, plină de coșuri de fructe ornate ca pentru expoziție, EA, cu mâna abandonată pe masa lungă, ca pentru douăzeci de oameni, EA așezată pe bancheta ovală îmbrăcată în pluș. Poze, poze, poze. Ridică brațele în sus, cu degetele depărtate, pe urmă lăsă mâinile moi în poală. Așa cum rămase un timp ea avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
umbră, Sidonia urmărea interesată discuția celor doi tineri și mintea îi forfotea de planuri abia schițate. Vara aceea fusese pentru ea un adevărat calvar, cu restanțele lui Ovidiu, cu plictisul lui afișat ca un semn de bravadă, gata oricând să abandoneze totul, la modul cel mai serios cu putință, interesat mai mult de reușita unor partide de tenis decât de propriile lui examene, aproape că învățase cot la cot cu el, chiar mai mult decât el cursurile și folosea orice prilej
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
face foarte bine să i-l paseze Carminei, nu-i de familie bună fata, nu-i ruptă din soare dar e numai ambiție toată și-l poate împinge pe plăvan mai departe, nu l-ar lăsa în nici un caz să abandoneze, chiar de-ar fi să învețe ea cursurile în locul lui, chiar de-ar fi să repete de o mie de ori episodul trăit de ea în camera de hotel, episod ce-i rănise sufletul și făcuse să nu uite nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în ce anume consta izbânda ei. Întâlnirea cu Sidonia și Ovidiu avusese un farmec aparte, o tulburase. Dintr-odată își dădu seama că fusese privită ca o femeie, ori ea aproape că se sălbăticise, uitase cu desăvârșire de sine, se abandonase pe plan erotic aproape că nu mai avea fantezii. Simțise că în casa familiei Alexe cochetăria și feminitatea nu-și au rostul, decât în fraze, înșiruiri amabile, ei nu prețuiau decât bogăția circumvoluțiilor din creier, vestimentația sau rujul de buze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de condiția lui fizică. Rămase sprijinită de cuier meditând: să se fi întâmplat ceva cu el? Să fi intervenit ceva? Ceva în viața lui? Să-i fi pus cineva sângele în mișcare? Zâmbi și legănă capul a neputință. Nu, imposibil. Abandonă imediat subiectul. N-avea nici un sens să se mai preocupe de el. Observă cuierul încărcat de haine, toate atârnau ca niște cioroi spânzurați, deschise larg camerele la Ovidiu și la bărbatul ei și porunci: Veniți de vă puneți hainele alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de coafura bogată și de nuanțele plăcute și stranii ale părului, uita să mai contemple în amănunt figura. Asta însemna că va face o bună impresie a doua zi. Ai adus mica fugară? A întrebat ea radiind de fericire și abandonând în farfurioară țigara, a venit către Carmina și a sărutat-o fugitiv pe obraz. Ți-am adus rochia de la croitoreasă e în camera Fanei, poți s-o probezi. Nu acum, a intervenit prompt Ovidiu. Diseară are destulă vreme. Ce știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
De ce oare nu am nici un dram de mândrie? se întrebă. Când știu bine că am fost înlăturată cu brutalitate. Dar ceea ce se petrecea cu ea era mai presus de orice întrebare logică și când îl percepu că i s-a abandonat total, cu toată ființa lui, ca și cum s-ar fi revăzut după o absență accidentală, și în toate acele luni, el n-ar fi știut ce înseamnă să fii cu o femeie, atunci avu impresia că ceea ce-i spusese era adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-i altera echilibrul, și, sigur, ar fi vrut să poată exista și pentru cazul ei o soluție. Ca o compensație, povesti despre sine, despre decesul soției, despre fiica sa, Ela, și despre micile dificultăți ale singurătății. Sidonia părea că se abandonase ceștii de ceai, era o ascultătoare ideală, nu-l stânjenea cu privirea, cu vorba, nu căuta să-și exprime compasiunea. Ea îi observase cureaua de la ceas, puțin uzată, și-l văzu cum își scoate seara ceasul de la mână. Mica fâșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe Dimitrie în cuprinsul tarlalei, o simplă arătură, neagră acum, întinsă hăt, hăt!Dar pentru el nu era un pământ oarecare, așa cum ar fi fost pentru ea dacă s-ar fi aflat din întâmplare împreună cu el acolo. Ea spuse zâmbind, abandonase rapid subiectul despre Trofin, îl întrebă pe Dimitrie ce vede el în pământul acela? Poate numai o promisiune, spuse el și zâmbi măgulit. Nu-l ispitea ideea s-o care după el pe câmpia proaspăt arată. Aici, în oraș, Sidonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe Ovidiu cu acel gen de tandrețe, că are în ea ceva care o face să treacă dincolo de norme, că e de ajuns să se gândească la el cu intensitate, ca bărbatul să se smulgă din preajma televizorului, în fața căruia se abandona și să înceapă să se plimbe prin camere cu mâinile la spate, așa cum făcea el, ca un leu în cușcă, indecis, înfrigurat, și gândul să-l poarte către ea ca la o posibilă schimbare de decor, tot mai stăruitor până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu-i bine să existe mândrie, el mi-a zis, mi-a zis atâtea vorbe frumoase cât să-mi ajungă pentru o sută de amintiri. Eu nu am reușit în toți anii ăștia să trec peste faptul că am fost abandonată pentru alta, că mi-a luat numele din actul de identitate ca să i-l dăruiască ei. Vorbele lui de iubire se loveau de mine ca de un zid, nu aveau rezonanță și nici un cuvânt care să le răspundă. Astăzi, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
schimba nimic... Dar tu nu înțelegi, nici nu încerci să înțelegi, știu că doar printr-o întâmplare te afli acum singură și mă aștepți pe mine, poate ți-e teamă, știi că-mi vei da socoteală, altfel te-ai fi abandonat primului venit, o femeie divorțată și singură nu prea mai are simțul măsurii, se teme să nu ajungă la capătul sex-apelului fără să mai treacă odată pe la Casa Căsătoriilor ca și cum acolo ar găsi întregul miez al vieții și nu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]