3,962 matches
-
o posibilă candidatură a sa pentru Ministerul de Interne, În cazul unei victorii a coaliției. Această indiscreție o lansase el Însuși În fața unui ziarist prieten, fără a avea Însă nici un fundament, lucru care nu-i făcu nici o plăcere. Se simți abandonat, decăzut, singur. Buonocore se scărpină absent la testicule, În timp ce privirea scruta agilă parcul din față, În care la acea oră era doar un pensionar Într-un cărucior cu rotile, Împins fără nici un chef de Îngrijitoarea lui slavă. Vegetația era sălbătăcită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
spunând acestea, expresia chipului ei devenea timidă și supusă, aproape sfâșietoare, și-l incita și mai mult și-l Împingea să fie chiar mai agresiv. Iar ea Îl ierta, căci Îi era teamă că fusese greșit Înțeleasă sau disprețuită, sau abandonată, și-l Îmbrățișa și se Împăcau, iar acele litigii furibunde se sfârșeau În Împreunări chiar mai furibunde, care Îi lăsau sfârșiți, extenuați și fericiți că se iubesc atât de mult. În perioada aceea tehnicianul de studio al unei case discografice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
după pădurile din Maine, și după granița Canadei, după miile de pistrui de pe pielea ei. Apoi trenul acceleră și Antonio rămase pe ultima fâșie de peron. Sute de șine treceau paralele peste câmpia Întinsă a gării - printre vagoane de marfă abandonate, semafoare, ruine, clădiri albe și turnuri despre care nimeni n-ar fi știut să spună la ce foloseau. Și În aceeași clipă În care trenul dispăru spre Porta Maggiore, fata dispăruse pentru el, nu mai avea posibilitatea de a alege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Fete cu câte șapte cercei Într-o ureche și adolescenți cu capetele acoperite de tărtăcuțe din lână cu dungi verzi și galbene. Liceeni care fumau prima lor marijuana cu o atenție pe care nu o acordau examenului de bacalaureat. Studenți abandonați lângă piloni, studenți străini care conversau urlându-și În urechi. Bob Marley surâdea din centrul unui poster atârnat pe peretele din fund, de sub inițiala simbolică a anarhismului, un A Înscris Într-un cerc de vopsea neagră. Tineri bărboși ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
poate că da, dar speră să se Înșele. Casa aceasta sinistră - ciudat de goală, fără suflet, fără obiecte, doar câte o canapea roasă, fără cuverturi, cu o bibliotecă goală. Îi luase de-acolo și nu mai fuseseră văzuți. Casă nelocuită, abandonată, infestată de amintiri - fantasme. Preotul zice că spiritul e În noi și agentul principal apasă butonul telecomenzii și Îl Închide. Se Întoarce În coridor. Zgomotul ușii sparte nu a trezit pe nimeni. Îi este somn, Îl doare capul și i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pelerini. Îngenunchease și el smerit și uluit în fața icoanei, rugându-se de iertare, copleșit de gândul că nu-l cunoscuse. Se gândea acum la Pampu ca la un sfânt față de care se simțea vinovat de moarte, ca față de un fiu abandonat. Apoi o luase pe Ghighina acasă, iar prin iarna lui ’61, când Dracula îl chemase pe spătar la arme, o măritase cu Mașcatu. Spătarul Gongea a murit la Giurgiu, în timp ce sute de glasuri strigau kazâclu-kazâclu, fără să-și mai vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
viața era de neconceput fără el, iar faptul că o părăsise pentru altă femeie era ca un coșmar cu insecte. Și tocmai acest coșmar începuse să-l intereseze pe Andrei Ionescu. Despre el scria, amănunțit, încercând să înțeleagă sufletul femeii abandonate, în timp ce Zogru se gândea el însuși la izgonire, după ce toată viața îi apărea ca o goană obositoare printre oameni csre îl acceptaseră sau îl refuzaseră. Pe la ora prânzului, Andrei Ionescu își aprindea a șaisprezecea țigară, tocmai în momentul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
fața, dar mi-o închipui strălucind de lumină și bunătate. Cu adevărat, când mă gândesc la ea, văd fața lunii pline. Poate că ispășea vreun rău pe care-l făcuse. Sau poate că ea însăși fusese la un moment dat abandonată și cineva o ajutase să scape. Sau poate că nimeni n-o ajutase când avusese nevoie. Nu m-a întrebat nimic, nici măcar cum mă cheamă. N-a avut nici un alt motiv să mă salveze în afară de bunătatea din inima ei. Numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pentru mare... Acum o simțea pe Marie Îndepărtată și neliniștită. Inima Îi bătuse puternic cînd Îi lăsase biletul acela În mașină, o așteptase cîteva ceasuri la abație ca să Împartă cu ea vestea bună a achiziționării viitoarei lor case, se simțise abandonat. - Mi-e teamă că uiți de toate proiectele noastre: călătorii, casă, copil... Nu mă părăsi, Marie, am nevoie de tine... Ea protestase, dar, Îmbărbătîndu-l pe el, nu se mai simțea atît de sigură că Își va ține făgăduielile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
era reală? PÎnă la urmă tot am să știu. Era doar o chestiune de timp. *** Pescarii se Întorseseră pe la casele lor ca să-l plîngă pudic departe de priviri pe unul dintre ai lor. În spatele barului unde termina de spălat paharele abandonate, Anne strecură o privire În direcția Mariei, care stătea În stare de prostrație la o masă din colț. O ceașcă plină cu cafea se răcea În fața ei. La aceeași masă, legate de o aceeași lipsă de griji, căzuseră amîndouă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Lucas preferă să nu-l bage-n seamă. - Și, vorbind acum serios, e Întotdeauna extrem de instructiv să vezi locul unde un om și-a petrecut o parte atît de mare din viață, afirmă el cu aplomb. Precedîndu-i În fosta clădire abandonată, soldatul de planton nu părea prea Încîntat de expediție. Trebuie să recunoaștem că locul era lugubru, pașii lor răsunau de-a lungul Înșiruirii de coridoare cu ușile vraiște, un miros de mucegai, de canalizare și de ciment ud le Înțepa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ar fi crezut? Într-o bună zi, visează el cu ochii deschiși și dicționarul în mână, toată populația patriei noastre va dispărea, toți vor fi morți, deodată. Numai eu voi rămâne, printre palate și grădini, printre maghernițe și marile vizuine abandonate. Adio trai la bloc! Nu-l voi mai invidia pe cutărică de la primăria de sector că stă în ditamai vila pe Doctor Lister, nu mă voi mai gândi cu mâhnire la galeriile de metrou. Voi locui o vreme la fabrica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
simțindu-se ridicol. Avu impresia că și războinicilor li se va întâmpla la fel, după ce s-au târât prostește spre un dușman inexistent. În tăcere, luară în stăpânire tabăra. Nu era un suflet, nici măcar un câine sau o biată pisică abandonată, dar cămara era plină, colibele, pregătite pentru dormit, și cortul mare al lui Planchart, plin de hârtii. — Ce dracu’ s-o fi întâmplat? — Le-a fost frică de yubani... N-a vrut să-l contrazică, dar îi venea greu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
un caz ce fusese raportat În Newark, New Jersey, cazul unui copil mic, o fată, care se jucase Într-un cimitir de mașini gol și călcase În ceea ce ea crezuse că este o baltă de ulei scurs dintr-o mașină abandonată. Lichidul se scursese peste marginea pantofilor ei și-i pătrunsese prin șosetă. În ziua următoare, fetiței Îi apăruse o iritație pe picior, care se schimbase curând În ceva ce, după toate aparențele, părea a fi o arsură și care treptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
se dovediseră zadarnice până când un reprezentat al sănătății publice se dusese la cimitirul de mașini și luase o mostră de lichid, care se dovedise a avea o mare concentrare de PCB, care se scursese acolo din butoaiele de reziduuri toxice abandonate acolo. Deși arsurile i se vindecaseră În cele din urmă, doctorii copilei se temeau pentru viitorul ei datorită afecțiunilor neurologice și genetice care se observaseră adesea În timpul experimentelor pe animale cu substanțe pe bază de PCB. Puse revista de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
sub acțiunea forței vântului care făcea vârtejuri În jurul lor. Se duse la dulap să caute o umbrelă: nu se deranjase să aducă una cu el În dimineața aceea. Trase ușa și se uită Înăuntru. Acolo era amestecul obișnuit de obiecte abandonate: o singură cizmă galbenă, o geantă de cumpărături plină cu ziare vechi, două plicuri mari, căptușite și o umbrelă roz. Roz. A Chiarei, uitată acolo cu luni În urmă. Dacă-și amintea bine, avea pe ea elefanți mari, veseli, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
MAI AȘTEPTĂM PE LA NOI, îi arătă pumnul, exact, mai veniți pe la noi, pe aici sunt oameni ospitalieri, chiar dacă unii ies direct din manuscrise ascunse în fișiere word și bulversează definitiv viața scriitorului siderat și bețiv și inconștient; veniți, oameni buni, abandonați visele frumoase și luați o porție de plăcintă cu mere, plus una de activitate paranormală, nici nu are rost să apăsați butoanele de la telecomandă, puteți să renunțați la abonamentul de la cablu, Dosarele X sunt chiar aici, lipsește Fox Mulder, lipsește
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ce înlesnea defrișarea cu mai puțin efort decât un sector de pădure. Așadar, după 7-10 ani (uneori mai mult), terenurile agricole erau abandonate, pentru refacerea naturală a solurilor epuizate, iar membrii satului se întorceau în vechea vatră și refoloseau loturi abandonate anterior. Pendulările periodice și revenirile satelor în vechile vetre, dovedite de cercetările arheologice, evidențiază o continuitate de locuire mobilă. În acest sens, menționăm situația înregistrată în siturile bazinului, de la Albești, Alexandru Vlahuță, Armășeni, Bârlad, Chircești, Costești, Dodești, Gara Roșiești, Gura
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
a ieșit din casă. Răstignit În pat, privea țintă În tavan, ceasuri Întregi; țigările fumate nu l-au liniștit, nici paharul cu votcă poloneză, umplut de cîteva ori. Nici nu ar fi trebuit să se sinchisească, existau pe lume copii abandonați, copii din flori, copii ai străzii; alții, orfani; ai săi Ă?) erau, Își zicea, la loc sigur, Îndestulați, În grija unor părinți care nu le erau chiar părinți, doar mamele erau adevărate; tați sterpi Îi creșteau, pe cine știe unde, copiii. Copii
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
o amintire, timpul hotăra. Femeia fatală i ar fi făcut să moară de tineri, din dragoste, din una de neînfrînt: ar fi fost ceva... Sau - și-au zis - ar fi putut să facă ei din acele harpii niște seduse și abandonate, sucindu-le ei mințile, se pricepeau; sau chiar le-ar fi luat de neveste, ca pe niște trofee, or asta ar fi Însemnat că ele ar fi Învins, pentru că atît Thomas, cît și Jesper erau convinși că Însurătoarea, chiar și
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
generație, dacă vrei Tainicele cărări ale iubirii să știi. Dacă ele nu se respectă, este normal ca nici băieții să nu le respecte. Le întind din prima prin tufișuri și pe bănci... N-au probleme... Sunt spitalele pline de nou-născuți abandonați... Apoi, pe de altă parte, tu, care mă cunoști mai bine ca oricine, știi cât de mult mi-am dorit să am copii. Aș fi dorit să am doi, de fapt. Aș fi dorit să am un băiat și o
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
înfipt acum în creier ca o schijă. Și anume faptul că toate ceasurile din apartamentul doamnei Bordaz s-au blocat la ora 6 și 37 de minute. Pe trepte, între etajul trei și etajul doi, cîteva obiecte par mai degrabă abandonate decît pierdute : un toc de ochelari (să fie al domnului Kuntz, saxofonistul ?), o pălărie neagră din pîslă (fără îndoială pălăria domnului Bragovski de la etajul cinci) și o periuță de dinți căreia X nu-i poate identifica proprietarul. În pofida faptului că
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cu el, le va citi mai tîrziu în autobuz. Lui X îi place să-și citească corespondența și ziarul în autobuz. Pune cele trei scrisori în mapa de serviciu și se pregătește să iasă în stradă. în afară de teancul de scrisori abandonate, în holul blocului se mai află : saxofonul domnului Kuntz, rucsacul domnișoarei matilde, cea de-a doua mănușă a doamnei Bordaz, o pudrieră, o cutie de Coca-Cola și un pantof bărbătesc. 12. abia după patru sau cinci vizite făcute de mine
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
par să-și fi lăsat pînă și cheile în contact. X se miră că au avut timp să oprească motoarele, deși unele mai duduie cu frîna trasă. Cu cît se apropie de artera principală a cartierului, X constată că mașinile abandonate sunt tot mai numeroase. obiectele de pe străzi și trotuare par aduse de un torent. X se oprește pentru a se consulta cu Vocea. în fața blocului său ar fi trebuit să se încrucișeze cu doamna Bordaz (de obicei ea se întoarce
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
pe trepte. („De ce ? Ți-e frică să nu rămîi blocat înăuntru ?”) Biroul său se află le etajul șase, la capătul unui coridor lung cît o stradă. De o parte și de alta a coridorului, o mulțime de uși deschise. ecranele abandonate ale computerelor tremură încet, parcă ar clipi în același ritm. X alunecă de-a lungul coridorului ca o fantomă într un imens acvariu. încearcă să nu pășească pe foile răspîndite pe jos precum și pe niște vechi foi de indigou a
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]