5,899 matches
-
vor avea parte de judecata executivă. Parabola se încheie cu un tablou luminos, și ne vorbește despre strălucirea pe care o vor avea cei mântuiți în împărăția slavei. Trupurile lor ce au moștenit toată ereditatea și degenerarea ce s-a abătut aspra neamului omenesc de la o generație la alta, la a doua venire a lui Hristos în glorie vor fi proslăvite și se vor înălța cu Iisus la ceruri pentru a începe eternitatea. Deosebit de frumoasă este lucrarea mântuirii în favoarea omului, mai
NEÎNȚELEASA PARABOLĂ (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354222_a_355551]
-
dintre traci" mai exact DACII! Dacia regăsita Dospesc în toți de aici, noi cântece sub cer Înfrățiți ne știm dintotdeauna cu codrii în mister Noi orizonturi ne cheamă senine către sud Și din adâncurile ascunse alte strigări aud. De se abate asupra noastra o furtună Și norii groși deasupra casei tale se adună Deschide-ți largă poartă inimii și vie Fie-ți Iubirea pentru neam și pentru glie Visăm cu toții o lume nouă, armonioasă dreapta Spre care numai bunul Dumnezeu ne
DACIA REGASITA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 553 din 06 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354645_a_355974]
-
spiritul ludic al autorului. E neîndoios că ceea ce îl definește pe autor este un acut simț al limbii. E fascinat de forța expresivă a cuvintelor pe care le folosește ca armă în scrierile sale. Când a observat că ceva se abate de la linia bunului simț, autorul înregistrează: „M-am dat un pas îndărăt și am dat comandă motorului lexical personal să demareze” . Citim cu plăcere fiecare povestire, pentru că exprimarea este vaporoasă, lejeră, cu multă inventivitate, cu rupturi de cuvinte și de
DELICATEŢURILE CONTEMPORANE ALE LUI CONSTANTIN T. CIUBOTARU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 863 din 12 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354730_a_356059]
-
păcură. El mă făcea să simt lungimea și usturimea provocată de acest bici, când mă lovea în timp ce mergeam călare, în fața boilor și mai mă prindea somnul, din cauza legănatului și a soarelui care la prânz dogorea din ce în ce mai tare, iar caii se abăteau de la brazdă sau încetineau ritmul. O altă pățanie ce-mi vine pregnant în minte, este când eram la treierat la G.A.C. și eu eram desemnat să port fierul, care ținea cele trei lanțuri ce transportau grămezile de paie ieșite
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346950_a_348279]
-
topește în mine/ ca zăpada în zilele însorite.// Dorul, ce este oare dorul,/ șuvoi de lacrimi ce ochii năpădesc,/ imaginea tristeții în amintirea cuiva,/ ce este doar a ta.// Nicio eternitate nu este eternă/ Iar când tristețea te va copleși/ Abate-te din drum și mă vei găsi.// Eu sunt vântul,/ mai puțin nebun, mai puțin rău/ locuitor al viselor tale.// Când îți vor spune că am plecat, să nu îi crezi,/ căci devin un fluture albastru în ochii tăi,/ un
DANIEL MARIAN DESPRE MIRADIE MALIQI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347147_a_348476]
-
șoptit, În nopți ce se scurg flămând de iubit Când in marea de liniști doar amintirea Trezește în suflet la viață iubirea. Fii cântec femeie, în noapte, prelung, Cărare să-mi fie, la tine s-ajung, N-am să m-abat, chiar greu de-o sa-mi fie, Amintirea ta mi-este în suflet tot vie. Simt cum te-apropii, buzele-ți simt Cum îmi lași pe obraji în semn de alint Săruturi, la-nceput buclucașe Ce se pornesc apoi pătimașe. Fii
FII CÂNTECUL MEU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357141_a_358470]
-
privirilor a treizeci de fete și a vezicii urinare devenisem galbenă. -Cine are nevoie să intre! ne-a spus instructoarea cu o voce indiferentă în fața necazului meu. Nici nu și-a terminat bine fraza, că un stol de fete sau abătut spre cele câteva uși. M-am înghesuit și eu printre ele și cum una mă împinge mai mult decât se cuvenea, m-am trezit că o împingeam și eu pe cea din fața mea cu aceeași agresivitate. Când ușa s-a
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
și mai mult dezbrăcată decât îmbrăcată, a ridicat din zăpadă lanțul saniei. Tăticu și cu tanti Oala se chinuiau să-i toarne în gură lui Cartuș laptele din cană. Eram înțepenită pe scară de frig și de nenorocirea care se abătuse asupra noastră și a lui Cartuș. Ca prin vis l-am văzut pe tăticu așezându-l pe Cartuș în sanie și pe mami, care alerga cu sania în urma lui tata-mare care deja deschidea poarta. Plecau la dispensarul veterinar, destul de departe
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
nui așa? l-a întâmpinat pe bărbatul cu servietă neagră, în pardesiu negru, cu pălărie neagră... Nu vreau să par nepoliticos, dar v-ați îmbrăcat ca pentru iarnă... Dintotdeauna fusese sobru și controlat, funcționase ca o mașinărie care nu se abătuse de la ritmul obișnuit și monoton. - Hei, copii, nu simțiți primăvara?... La vârsta voastră hoinăream prin parcuri..., se adresă micului grup de școlari matinali. Înainta pe străduțele lăturalnice, se depărtase de la traseul cunoscut, rătăcea la pas conștient că pentru prima oară
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357364_a_358693]
-
depărtase de la traseul cunoscut, rătăcea la pas conștient că pentru prima oară în viață va întârzia și nu va semna condica la vreme. Deși era convins că nu mai trecuse printre acele clădiri cu zidurile la trotuar, că nu se abătuse niciodată din drumul cunoscut, avea sentimentul că știa acele străduțe, cum și pe bătrânica de la fereastră dezmierdându-se împreună cu pisica la soare... Era sigur că după primul colț îl va găsi pe bătrânul sifonar, în fața micii prăvălii, citindu-și ziarul
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357364_a_358693]
-
și străduțele, deși nu trecuse niciodată pe acolo. Știa, pur și simplu știa că după micul scuar, luând-o la dreapta, va trece pe lângă un imobil vechi și părăsit, cu ziduri zdrelite și ferestre crăpate. Și, fiindcă niciodată nu se abătuse din drumurile lui și nu întârziase la serviciu, ajungând în dreptul ușii deschise, a pătuns. L-a izbit încă din prag mirosul de vechi și putred. Și, fiindcă în mod firesc ar fi trebuit să urce treptele, el a coborât la
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357364_a_358693]
-
Mai iubește, mai visează, oare, cine ? Vorbe mari în căutare de sublim. Idealuri, speculații și himere... Ne rezumă astăzi viața în concert ! Visătorii navigând spre alte sfere Arătați sunt toți cu degetul discret. Nu e stea din drumul să se abată, Stele nici nu se opresc din drumul lor. A visa e o poveste demodată, Utopie căutarea lui ALCOR... Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Steaua fără nume / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 326, Anul I, 22 noiembrie 2011
STEAUA FĂRĂ NUME de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357381_a_358710]
-
folk! Frumoșii și frumoasele cu chitări și blugi au răscolit împreună cu Adrian Păunescu țara, de-a lungul și de-a latul, ca păsările libere către toate zările. Un cer cu armonii sonice învelea țara când recitatorii și cântăreții cenaclului „Flacăra” abăteau asupra scenelor impetuoase și grandioase grindini de poeme și melodii. N-a fost niciodată până atunci, și nu se va mai repeta așa un fenomenal spectacol cum a fost cel aprins din flacără spirituală de către romanticul poet cu frâie de
VASILE ŞEICARU. A FOST CÂNDVA, „FLACĂRA”... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357770_a_359099]
-
să afle ceva. Cele două au intrat în spital. Emanuela a trecut pe la triaj să întrebe asistentele dacă au aflat ceva. - Încă nu am reușit să aflăm nimic, doamna Romașcanu! Încercăm în continuare! - Bine, voi reveni. Mulțumesc! Emanuela se îndreptă abătută către lift, unde o aștepta Ecaterina. - Nu au aflat nimic până în acest moment... Ecaterina se mulțumi să o privească cu compasiune și să-i așeze o mână pe umăr într-un gest care ar fi dorit să o consoleze, în timp ce
ÎN MÂNA DESTINULUI...(10) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357766_a_359095]
-
unei întâmplări demne de reactualizat. Dar iată contextul prielnic istorisirii părintelui. Într-o frumoasă zi de primăvară, când se afla în comună doctorul Vasile Șoimaru, un ales oaspete basarabean - și mai mult decât atât -, părintele Romică trimise veste să ne abatem, după ce săvârșim treburile noastre punctuale, și pe la Soci. Fixase el un loc de întâlnire la marginea pădurii în care își aduseseră obol suprem patriei vreo 5oo de ostași români în primăvara și vara anului 1944. Dar locul acesta fusese ales
VACA BOURULUI (SAU) ÎN TIMP CE UNII IGNORĂ LEGENDELE, ALŢII DAU ÎN MINTEA COPIILOR CA SĂ LE MENŢINĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 492 din 06 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357898_a_359227]
-
înfăptui binele obștesc, iar de la mama sa, care se trăgea dintr-o veche familie de preoți, pe lângă cele dintâi cunoștințe religioase, a primit și a păstrat în suflet deprinderea de a trăi cu evlavie și îndemnul de a nu se abate niciodată de la omenie și dreptate. Vorbind cu delicatețe și cu duioșie despre mama sa, nu uita să facă legătura între dânsa și slujirea lui preoțească. "Preoția mea - mărturisea el - a fost visul sfânt al mamei mele și primii pași pe
1977)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/357836_a_359165]
-
deosebita: solidaritatea cu cei aflați într-o situație gravă. Atunci se trezește în adâncul conștiinței omul adevărat, sincer, dornic să ajute cu ceva, să fie util. Iată cuvintele autorului: „-Când a auzit mulțimea de iubitori ai zeului Bachus de nenorocirea abătută în ceas de noapte ( ... ) a lăsat totul baltă: mese, scaune, pahare, discuții ( ... ) și a năvălit, cu mic - cu mare la locul accidentului. Unii au bătut din poartă - n poartă. Urlând ca lupii. Alții au lovit cu sete ușile de la intrare
PARADISUL ÎNSÂNGERAT, RECENZIE DE DUMITRU PĂSAT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357933_a_359262]
-
DE CARTE, de George Baciu, publicat în Ediția nr. 669 din 30 octombrie 2012. De ce-aș îmbătrâni!?... dacă sunt „CU GÂNDU-N BUZUNAR” (Carte cu har mântuitor de suflete, scrisă de prof. George Baciu) Vânt călduț de primăvară se abate peste fruntea înrourată de gânduri, iar undeva în codrul trezit din înghețul iernii, își fac apariția vestitorii primăverii, pe când eu merg la pas pe Culmea din Dealul Viilor să mai văd cum arată aceste locuri troienite până mai ieri de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
Am tresărit și curios cum sunt din fire, ascultam gândul înțelept. Citește mai mult De ce-aș îmbătrâni!?... dacă sunt „CU GÂNDU-N BUZUNAR”(Carte cu har mântuitor de suflete, scrisă de prof. George Baciu)Vânt călduț de primăvară se abate peste fruntea înrourată de gânduri, iar undeva în codrul trezit din înghețul iernii, își fac apariția vestitorii primăverii, pe când eu merg la pas pe Culmea din Dealul Viilor să mai văd cum arată aceste locuri troienite până mai ieri de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
socială, să procur acelui întreg cârd de animale, hrana necesară? Nu mi-aș fi putut permite să le-o cumpăr de la magazin, din puținii bani ce îi mai aveam. Așa gândeam atunci, constrânsă de lipsurile și necazurile ce s-au abătut pe capul meu odată cu mult râvnita libertate. Totuși, în timpul acela scurt în care îi „certam” eu, ochișorii ghemotocului mă înmuiară repede, făcându-mă să conchid blând, până la urmă: Pentru moment rămâne aici, dar vă rog să-l duceți mâine, acolo
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]
-
sau frate mai mare. Să se oprească, cumva, din drumul lui să-i miroase, așa cum obișnuiesc mai toți câinii să facă, nici vorbă! Parcă avea timpul măsurat: Ursu, când pleca, știa bine unde trebuie să se ducă și nu se abătea din drumul său, cu nici un chip, nici pentru cea mai frumușică cățelușă. Doar de răutatea unor așa-ziși „semeni” ai noștri, nu a putut scăpa, ca și noi dealtfel, cei din familia sa, prevestindu-ne parcă, precum Isus apostolilor, vremurile
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]
-
vorbă contează mai mult decât o pedeapsă corporală. Rana se șterge, dar vorba din inimă, ba. Să luăm aminte la fiecare gest de iertare și împăcare, cu noi, cu Dumnezeu și cu semenii noștri. Dar mai ales, să nu ne abatem de la propriile principii de dragul unor privilegii iluzorii care, azi pot fi, dar mâine se pot spulbera fără urmă. 23 iunie 2012 CEL CARE SEPARĂ Nu e mai puțin adevărat, că în ultimele decenii, societatea s-a divizat în asemenea măsură
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 539 din 22 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358341_a_359670]
-
Claudius). Auzind cine sunt străinii ajunși la Paphos, romanul a dorit să asculte învățăturile prorocilor lui Dumnezeu și i-a chemat pe Barnaba și Saul la el; în timp ce Sergius Paulus le asculta cuvântul, vrăjitorul se străduia din răsputeri să-l abată de la ceea ce aceștia îi destăinuiau. Saul, deranjat de atitudinea lui Elima s-a uitat țintă la vrăjitor și i-a prorocit orbirea, „pentru o vreme”, pentru că a batjocorit Cuvântul lui Dumnezeu. Minunea s-a întâmplat pe loc și dregătorul roman
PAFOS de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 540 din 23 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358344_a_359673]
-
13 martie și 29 mai 1864, cu 33 de piese, după care trupa și-a continuat turneul la Brașov, unde a jucat toată vara anului 1864. Ioan Zbierea, fostul lui profesor de limba română, ne povestește că „ Teatrul l-a abătut pe Eminescu de la studiile gimnaziale, voia și el să fie actor, și actor dramatic! Și așa a părăsit gimnaziul ... ” Prietenia lui Eminescu cu actorii pare să se înfiripat la Botoșani, acum a încolțit în mintea lui gândul să urmeze trupa
EMINESCU ŞI TEATRUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358368_a_359697]
-
Eu, cînd aveam paisprezece ani, muream de nerăbdare să treacă timpul și să împlinesc optsprezece, vîrstă la care aveam dreptul să-mi hotărăsc soarta, dar lucrurile nu stau chiar așa, uneori clipa sau destinul (explozia aceea de fapte întîmplătoare!) ne abat din drum și ne trezim că mărșăluim într-o altă direcție decît ne-am propus noi la plecare. E ca și cum un individ, care și-a pregătit schiurile să se ducă la Predeal, ca să se dea pe pîrtie și să simtă
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]