KorAP: Find »[drukola/base=abis & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...54 55 56 ...127 >

3,167 matches

Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192

o Ogdoagă (Cei Opt), o Decadă (Cei Zece) și o Dodecadă (Cei Doisprezece). Potrivit opiniei lui F.M.M. Sagnard, Irineu introduce nu mai puțin de șapte tipuri distincte de ogdoade valentiniene, dintre care unul Îi este atribuit lui Valentin Însuși 3: Abisul sau Tatăl Nenăscut (Pater agennetos) sau Inefabil (Arretos) În sizigie (adică Împerecheat) cu Tăcerea (Sige), Tatăl În sizigie cu Adevărul, Logosul În sizigie cu Viața și Anthropos În sizigie cu Ecclesia (Biserica). Sistemul valentinianului occidental Ptolemeu este o variantă a

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
Cartea lui Sirah, Înțelepciunea figurează din nou ca primă creație a lui Dumnezeu, doar Lui cunoscută: „În Înalturi mi-am așezat casa și tronul meu stă pe un stîlp de nori. Eu singură am străbătut cerurile și am umblat În fundul abisului. Peste valurile mării și peste tot pămîntul și peste toate popoarele și limbile sînt stăpînă”7. După cum se va vedea și mai limpede peste puțină vreme, nu există nici o Îndoială că ipostaza Sophiei În gnosticism este Într-adevăr Hokmah din

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
și cosmogonică din această serie este asemănătoare cu narațiunea cuprinsă În SST61. După lăudăroasa declarație a lui Ialdabaot și după răspunsul dat de Pistis-Sophia-Incoruptibilitatea (tamant’ attako, echivalent copt al grecescului aphtharsia), Mama Îl alungă pe Arhonte În haos și În Abis, instalîndu-și În locul lui fiul, care este făcut după modelul eonilor transcendenți 62. Apoi Incoruptibilitatea privește În jos, către Apele unde i se reflectă imaginea. Puterile psihice vor s-o acapareze, dar nu reușesc. Ele țin sfat și, ca s-o

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
Adam să mănînce din fructul oprit al Pomului Cunoașterii; săvîrșind aceasta, cele două ființe omenești află de existența Pleromei acosmice. Ialdabaot Îi alungă din Paradis, și pe Șarpe Împreună cu ei; Șarpele se dovedește a fi rău, căci se instalează În Abis și formează acolo o Hebdomadă malefică, după asemănarea celor șapte Arhonți. Între timp, În lume, Adam și Eva, ale căror trupuri fuseseră Înainte „ușoare și luminoase”, sînt așezați În Învelișuri de carne, „Întunecate, dense și opace”120, acele „veșminte de

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
numărul total al sizigiilor Morții ajungînd acum la patruzeci și nouă. Pentru a le contracara, Zoe creează șapte cupluri de puteri bune. Prima narațiune din HA155 ne spune pe scurt că Pistis-Sophia Îl alungă pe Ialdabaot În Haos și În Abis, iar În loc Îl așează pe fiul ei cel plăsmuit după modelul eonilor transcendentali. A doua narațiune este ceva mai puțin zgîrcită cu amănuntele 156: un Înger de foc, pornit din răsuflarea Zoei, Îl azvîrle pe Ialdabaot În Tartar. Sabaot, fiul

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
tuturor eonilor Pleromei, la care Tatăl Își adaugă propria Voință. MÎntuitorul ia În grija lui universul, revelîndu-se Într-Însul. Arhonților li se arată În chip de fulger amenințător și majestuos 195. Orbiți și Înspăimîntați, Arhonții se prăbușesc În Hades, Haos, Abis sau Tenebrele exterioare, unde vor fi puși În slujba ordinii viitoarel 96. Urmează o nouă creație, prin Logos, și de această dată ea este conformă cu imaginea Pleromei 197. Creația are loc sub supravegherea unui Tată numit, printre altele, Aion

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
că Dumnezeul Genezei este un Demiurg ce nu are cunoștiință de faptul că deasupra lui există adevăratul Dumnezeu. Rezultatele unei asemenea lecturi sînt cît se poate de surprinzătoare, căci ni se oferă o explicație sui generis a faptului că Adîncul (Abisul), Întunericul și Apele din primul verset al Cărții Genezei nu par să fi fost create de Demiurg. Dacă Demiurgul este numai un al doilea Dumnezeu, atunci tot ceea ce Îl precedă poate fi atribuit celuilalt Dumnezeu. În principiu, nu i s-

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
creaturi nedorite, Demiurgul. (Am văzut Însă că există cazuri În care Logosul a fost preferat Sophiei.) Restul mitului gnostic nu a fost decît o simplă joacă pentru imaginație, Însă trebuia de asemenea să explice cum de existau cele trei lucruri - Abisul, Întunericul și Apele - Înaintea Demiurgului. Ca niște buni platonicieni, gnosticii nu ridicau nici o obiecție contra Abisului, spațiul platonic (chora), Însă făceau să derive Întunericul și Materia apoasă fie de la Sophia, fie de la Demiurg. La o analiză riguroasă se dovedește că

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
Restul mitului gnostic nu a fost decît o simplă joacă pentru imaginație, Însă trebuia de asemenea să explice cum de existau cele trei lucruri - Abisul, Întunericul și Apele - Înaintea Demiurgului. Ca niște buni platonicieni, gnosticii nu ridicau nici o obiecție contra Abisului, spațiul platonic (chora), Însă făceau să derive Întunericul și Materia apoasă fie de la Sophia, fie de la Demiurg. La o analiză riguroasă se dovedește că senzaționalul produs brevetat al gnosticismului - mitul gnostic - nu este altceva decît un accesoriu și o născocire

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
Ioan o include sau poate o formulează pentru prima oară: „La Început a fost Cuvîntul”.) Dumnezeul creator din Geneză face mai Întîi cerurile și pămîntul, apoi se vede confruntat cu o serie de lucruri ce nu fuseseră create de el: Abisul*, Întunericul, Apele. Am arătat că gnosticii moderați interpretau această situație drept o cosmogonie dualistă și reacționau violent Împotriva ei, atribuind originea Întunericului și pe cea a Materiei Demiurgului sau Sophiei. Nici măcar ei, totuși, ca buni platonicieni ce erau, nu se

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
gnosticii moderați interpretau această situație drept o cosmogonie dualistă și reacționau violent Împotriva ei, atribuind originea Întunericului și pe cea a Materiei Demiurgului sau Sophiei. Nici măcar ei, totuși, ca buni platonicieni ce erau, nu se lăsau tulburați de faptul că Abisul - interpretat ca Spațiu pur, chora lui Platon - se afla acolo, Împreună cu Dumnezeu. Duhul lui Dumnezeu, ruîh ha-’elôhîm, care trebuie să fie o ipostază a lui Dumnezeu Însă intervine În povestire foarte brusc, „se poartă” pe deasupra Apelor. Dumnezeu face Lumina

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
nemuritori. Să ne oprim o clipă și să examinăm cîteva dintre episoadele cele mai pregnante de pînă aici, careurile de pe tabla de joc a Genezei asupra cărora au zăbovit cu siguranță și dualiștii noștri. De la bun Început ei dau peste Abis, Întuneric, Ape și Încearcă să le explice proveniența. Soluțiile care li se oferă sînt următoarele, pe care le explorează pe rînd: 1. Dumnezeu, pe de o parte, și Abisul, Întunericul și Apele, pe de alta, considerate separat ori laolaltă, sînt

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
cu siguranță și dualiștii noștri. De la bun Început ei dau peste Abis, Întuneric, Ape și Încearcă să le explice proveniența. Soluțiile care li se oferă sînt următoarele, pe care le explorează pe rînd: 1. Dumnezeu, pe de o parte, și Abisul, Întunericul și Apele, pe de alta, considerate separat ori laolaltă, sînt Principii distincte. Pentru ofiții lui Irineu al doilea Principiu sînt Apele; pentru sethienii lui Ipolit, pentru maniheeni și pentru catharii radicali - Întunericul; și, În mod tacit, Abisul constituie un

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
parte, și Abisul, Întunericul și Apele, pe de alta, considerate separat ori laolaltă, sînt Principii distincte. Pentru ofiții lui Irineu al doilea Principiu sînt Apele; pentru sethienii lui Ipolit, pentru maniheeni și pentru catharii radicali - Întunericul; și, În mod tacit, Abisul constituie un al doilea Principiu pentru majoritatea gnosticilor platonicieni care nu țin să fie dualiști și, Într-adevăr, ar fi fost mirați să se vadă numiți astfel. 2. Totul - inclusiv Abisul, Întunericul și Apele (Materia primordială) - este opera lui Dumnezeu

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
și pentru catharii radicali - Întunericul; și, În mod tacit, Abisul constituie un al doilea Principiu pentru majoritatea gnosticilor platonicieni care nu țin să fie dualiști și, Într-adevăr, ar fi fost mirați să se vadă numiți astfel. 2. Totul - inclusiv Abisul, Întunericul și Apele (Materia primordială) - este opera lui Dumnezeu. 2a. Însă Geneza omite să spună acest lucru. În plus, nu-i nimic rău În faptul că Dumnezeu a creat Abisul și celelalte, Întrucît Întreaga creație este bună (ortodocșii, bogomilii, catharii

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
fost mirați să se vadă numiți astfel. 2. Totul - inclusiv Abisul, Întunericul și Apele (Materia primordială) - este opera lui Dumnezeu. 2a. Însă Geneza omite să spună acest lucru. În plus, nu-i nimic rău În faptul că Dumnezeu a creat Abisul și celelalte, Întrucît Întreaga creație este bună (ortodocșii, bogomilii, catharii monarhieni). 3. Nu Dumnezeu, ci altcineva a creat totul, iar Geneza face o relatare corectă. E ceva În neregulă, Într-adevăr, dacă Dumnezeu a creat lucruri cum ar fi Materia

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
tronul Stăpînitorului lumii și care va fi Înlăturat de un stăpînitor mai bun - Iubirea. Asemeni Demiurgului gnostic, Jupiter nu are cunoștință de existența unei Plerome mai puternice, mai presus de el. O dată cu descătușarea lui Prometeu, tiranul va fi azvîrlit În abis, iar natura regimului lumii se va modifica În mod dramatic, fiindcă omul rămîne lipsit de sceptru, liber, necircumscris, ci om egal, neîngrădit În clase, triburi și națiuni, scutit de teamă, de idolatrie, de ranguri - rege peste el Însuși 7. Această

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
din Recanati, Giacomo Leopardi (1798-1837), care Îi cerea, disperat, În 1833, lui Ahriman (Arimane), Făuritorul Lumii și „dăruitor al tuturor relelor”, să-i reteze firul vieții Înainte de a Împlini treizeci și cinci de ani, prefigurează filozofia existențialistă În măsura În care se arată dezolat de abisul nihilist ce stă la pîndă sub masca plăpîndă a Rațiunii. Pentru Leopardi, Rațiunea slujește doar la Înțelegerea esenței rele a Dumnezeului imanent, neputînd să-i Înfrîngă puterea. Dumnezeu poate fi Învins numai prin puterea morții. S-a sugerat existența unei

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731

ca ospitalitate, nu numai în traducere, asimilare, identificare și interpretare, nu numai prin folosirea citatelor implicite (precum "Despletiă precum aerul furtunii" care trimite evident la "Despletită, lividă, în mijlocul furtunii"), a pastișelor sau a parodiilor, ci și printr-o punere în abis a ei însăși, punându-se în scenă într-un joc vertiginos de oglinzi, în dramatizarea sa speculară 269. Dacă esența ospitalității rezidă într-o confruntare esențială, vitală, existențială fiindcă ea pune în joc însăși ființa fiecăruia în redefinirea de sine

[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
a pictat portretul Sophie-ei ajung la o colibă în care țăranul îi primește modest, lăudând totodată oamenii caritabili care locuiesc într-o casă liniștită aflată de cealaltă parte a dealului unde vor merge în continuare. Avem aici o punere în abis a ospitalității, o scenă în scenă care pregătește și pune în perspectivă extraordinara găzduire de care vor avea parte. Citez: În cătunul în care este așezată această casă singură, deși simplă, e mai arătoasă; ne ducem acolo și cerem ospitalitate

[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
să suscite totodată milă și teamă. Cât despre Mad Trist nu din întâmplare ajunge el în mâinile naratorului care îl decorează cu titlul favorit al lui Roderick Usher. Povestea naivă și barocă (după cum o califică naratorul) este o punere în abis a ceea ce se întâmplă în casa Usher, o poveste de ospitalitate refuzată (cavalerul Etherred udat de ploaie și temându-se de izbucnirea unei furtuni încearcă să intre în casa pustnicului) care se termină prin achiziționarea unui scut (obiect simbolic de

[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
celălalt se realizează tocmai prin împărtășirea incomunicabilului; este locul ascuns de unde țâșnește izvorul și reprezentarea însăși a ceea ce este în noi: vorbesc despre sinele"473. Nu găsim la Landolfi, cel puțin în mod explicit ca la Poe, vreo punere în abis a textului prin intermediul poemului, desenului, ariei muzicale sau literaturii (textul trimițând printr-un joc nesfârșit la un text anterior, care nici el nu ar putea fi primul). Forma artistică drept loc de secretudine este romanul însuși (lucru la care naratorul

[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
el se simte bine la biroul american, un birou care i-ar fi plăcut tatălui, dar pe care nu și l-a putut permite. Acest birou mecanic 567 este exemplar, nu numai pentru lucrul creator al scriitorului ca punere în abis a creației poetice dar mai ales ca funcție atribuită mașinalului. Mai întâi, mașina este imaginea puterii (să posezi un astfel de birou este un semn de putere, nu doar cea a tatălui, dar și a președintelui Statelor Unite). Apoi, această mașină

[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
amanți vor termina prin a forma un singur înger, o perlă unică de dragoste. Nu se pune problema de a da o extensie metaforică exagerată noțiunii de ospitalitate. Dacă am ales exemplul romanului lui Gautier, este pentru că el pune în abis (dar o fac și multe altele) actul de lectură ca ospitalitate, cu diferitele sale ingrediente, astfel încât, cititorul, Guy de Malivert devine scriitor el însuși, narând sub un dicteu supranatural viața Laviniei d'Aufideni. Astfel noi, cititori ai lui Gautier, găzduim

[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
baroque d'un décentrement", în Lendemains, 91/92, 1998, pp. 44-45). Cu semnele sale suprabundente, hipersemiologia sa, narațiunea lui Mandiargues prezintă scena, într-o dublă construcție în oglindă în care diegeza și stilul narațiunii își răspund și se pun în abis una pe alta. 259 Este vorba de un loc situat "în afara lumii", cum ne spune Monteul, fapt de care naratorul fusese avertizat de la bun început: "Trecând pragul de la Gameluche, intrai într-o lume excentrică și închisă, care avea alte legi

[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]