1,474 matches
-
contrainformații ale armatei imperiale. Ohrana a fost dizolvată în mod oficial după Revoluția din Februarie 1917. O serie de istorici afirmă că în ciuda reformelor întreprinse la începutul secolului al XIX-lea, practicarea torturii de către organele poliției nu a fost niciodată abolită cu adevârat. Mai mult, se afirmă că odată cu apariția Ohranei, tortura a început să fie folosită intensiv, datorită faptului că agenția putea să procedeze la arestări arbitrare și era împuternicită să folosescă orice metode pentru obținerea informațiilor. După victoria Revoluției
Ohrana () [Corola-website/Science/320710_a_322039]
-
Aliaților) folosindu-se de sprijinul bolșevicilor prin Uniunea Societăților Revoluționare Islamice. Mișcarea Națională Turcă nu a cedat tentației bolșevice, în schimb a făcut pace cu Aliații. Enver Pașa a fost ucis în luptele cu Armata Roșie. Reformele lui Atatürk au abolit Califatul. Mișcare Khilafat nu l-a salvat pe califul otoman, dar a devenit în schimb o mișcare naționalistă care a îmbunătățit relațiile hindo-musulmane. Aliații nu au așteptat semnarea unui tratat de pace pentru a ridica pretenții asupra teritoriului otoman. La
Ocuparea Istanbulului () [Corola-website/Science/320702_a_322031]
-
Metaxas a intrat în politică fondându-și propriul partid, (Partidul Liber Cugetătorilor) pe 12 octombrie 1922. Datorită participării lui la lovitura de stat eșuată a regaliștilor din octombrie 1923, Metaxas a fost obligat să fugă din țară. Monarhia a fost abolită și a fost proclamată A doua Republică Elenă în martie 1924. Metaxas s-a reîntors în Grecia, declarând în mod publica că acceptă schimbarea de regim. În ciuda faptului că era unul dintre cei mai de seamă politicieni regaliști și a
Ioannis Metaxas () [Corola-website/Science/320855_a_322184]
-
Texas a fost înființată din partea nordică a statului mexican Coahuila y Tejas ca rezultat al Revoluției Texane. Mexicul era în agitație întrucât liderii încercau să determine forma optimă de guvernământ. În 1835, când președintele Antonio López de Santa Anna a abolit Constituția din 1824, dându-și puteri enorme, coloniștii îngrijorați din Texas au început să organizeze Comisii de Corespondență și Siguranță, coordonate de o comisie centrală din San Felipe de Austin. În interiorul Mexicului, mai multe state s-au revoltat împotriva noilor
Republica Texas () [Corola-website/Science/320918_a_322247]
-
pelerinajului haji la Mecca de către musulmani chinezi sunt din 1861, dar probabil că au avut loc și înainte de această dată. Temporar, în timpul Revoluției Culturale nu le-a fost permis să meargă în pelerinaj, dar după 1979 această restricție a fost abolită. În 2007, 10.700 de chinezi au mers în pelerinaj la Mecca. Asociația Islamică din China (chineză: 中国伊斯兰教协会, pinyin: Zhōngguó Yīsīlánjiào xiéhuì), fondată în 1953 la Beijing, susține că îi reprezintă pe musulmanii chinezi. În încercarea sa de a contracara
Islamul în China () [Corola-website/Science/317335_a_318664]
-
transforma țărănime într-o clasă conservatoară, așa cum era cazul în Europa Occidentală. Reformele lui Stolîpin au început cu proclamarea dreptului inviolabil la proprietate a țăranului asupra pământului pe care îl lucrează (ucazul din 9 noiembrie 1906). Reformele lui Stolîpin au abolit sistemul obștilor sătești și l-a înlocuit cu o formă capitalistă de proprietate agricolă, punând accent pe proprietatea privată și sprijinirea formelor moderne de exploatare agricolă. Reformele au avut ca rezultate: Reformele agrare ale lui Stolîpin au fost aplicate de
Reforma lui Stolîpin () [Corola-website/Science/317387_a_318716]
-
independență ai Mexicului, în Texasul Mexican (pe atunci parte din statul Coahuila y Tejas) s-au stabilit numeroși imigranți americani, încurajați de guvernul mexican. În 1835, ei s-au revoltat împotriva guvernului mexican al lui Santa Anna deoarece acesta a abolit constituția democratică din 1824, a dizolvat Congresul Mexicului și legislativele statelor și și-a asumat controlul dictatorial asupra întregii țări. După capturarea unor mici avanposturi și după înfrângerea tuturor garnizoanelor mexicane din regiune, texanii au format un guvern provizoriu și
Bătălia de la San Jacinto () [Corola-website/Science/321352_a_322681]
-
modernizare Imperiul Otoman a existat, din punct de vedere legal, până în momentul în care a fost proclamată republica și, odată cu el, au mai supraviețuit până în acest ultim moment și moștenirea sa religioasă și a autorității dinastice. Dinastia otomană a fost abolită de guvernul de la Ankara, dar simbolurile, cultura și tradițiile au rămas active în rândul oamenilor de rând (și mult mai puțin în rândul elitelor). Reformele politice ale lui Atatürk au vizat o serie de schimbări ale unor instituții fundamentale și
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
schimbări au fost semnificative atât din punct de vedere conceptual, cât și cultural. Sistemul de învățământ religios a fost înlocuit, la 3 martie 1924, de sistemul public național de învățământ. Instituția califatului, care fusese înființată încă în 1517, a fost abolită în aceeași zi. Tribunalele islamice și tribunalele canonice islamice au fost desființate, locul lor fiind luat de o structură juridică bazată pe Codul Civil elvețian. Reformele kemaliste au produs schimbări sociale majore în sistemul educațional, prin înființarea sistemului de învățământ
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
1934, care , precum vălul sau turbanul, și care a promovat, în mod activ, îmbrăcămintea de tip occidental. Schimbările sociale au atins și structurile sociale religioase vechi de mai multe secole, care erau puternic înrădăcinate în societatea turcă. Abolirea califatului a abolit și cea mai înaltă poziție religios-politică de la nivelul conducerii statului, dar a lăsat neatinsă frățiile musulmane (asociații ale credincioșilor musulmani destinate diferitelor scopuri), care funcționaseră sub patronajul mănăstirilor și chiliilor dervișlor, adică a structurii oficiale înființate ca o extensie a
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
a fost abolită prin decretul-lege nr. 6 din 7 ianuarie 1990, abolire reconfirmată de Constituția României din 1991. Pedeapsa cu moartea are o istorie lungă și variată în România. Vlad al III-lea Țepeș (care a domnit în Țara Românească, în principal în
Pedeapsa capitală în România () [Corola-website/Science/321480_a_322809]
-
Militar. Constituția din 1866 adoptată în timpul regelui Carol I și inspirată de modelul belgian liberal din 1831, nu prevedea pedeapsa cu moartea pentru crime pe timp de pace. Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, doar alte șase țări europene au abolit pedeapsa cu moartea: Belgia, Finlanda, Italia, Luxemburg, Olanda și Portugalia. Romanul scris de Liviu Rebreanu în 1922, "„Pădurea spânzuraților”" (la fel filmul din 1965 bazat pe acest roman), este inspirat din viața fratelui său Emil care a fost spânzurat pentru
Pedeapsa capitală în România () [Corola-website/Science/321480_a_322809]
-
a membrilor grupurilor de rezistență etc. Sentințele trebuiau să ofere aparența de legalitate necesară îmbunătățirii imaginii regimului și, de asemenea, aveau un rol preventiv general. Deși juriști de prim rang au dezbătut problema pedepsei capitale și au încercat să o abolească în 1956, prevederile legislative și aplicarea lor s-au înăsprit în 1958, când liderul stalinist Gheorghe Gheorghiu-Dej a inițiat un nou val de represiuni. Aceasta datorită procesului de destalinizare ce a urmat morții lui Stalin în URSS, evenimentelor din Ungaria
Pedeapsa capitală în România () [Corola-website/Science/321480_a_322809]
-
prin intermediul ziarelor centrale, prin asociere cu execuțiile pentru tâlhărie cu omor. Spre deosebire de acestea, cazurile de trădare erau dezbătute în secret la întâlnirile la nivel înalt, de către cuplul conducător, din ce în ce mai intransigent și nepermițând niciun act de dizidență. În aceeași perioadă, RDG abolea pedeapsa cu moartea iar majoritatea statelor est-europene reduceau aplicarea acesteia. În acest sens, România a constituit o excepție, nu numai pentru aplicarea excesivă a pedepsei capitale, ci mai ales pentru aplicarea sa neuniformă, dictată de interesele politice, ceea ce face din
Pedeapsa capitală în România () [Corola-website/Science/321480_a_322809]
-
în România de factorul politic de-a lungul întregii perioade comuniste. În România, în timpul regimului Ceaușescu, au fost executate 104 persoane. Între 1965 și 1989 Tribunalul Militar București a condamnat la moarte 47 de persoane. Pedeapsa cu moartea a fost abolită prin Decretul-Lege nr. 6 din 7 ianuarie 1990 și a fost înlocuită cu pedeapsa închisorii pe viață. Ultimele persoane condamnate la moarte și executate au fost soții Ceaușescu (25 decembrie 1989).
Pedeapsa capitală în România () [Corola-website/Science/321480_a_322809]
-
naștere în 1871, tranziția spre acesta începând din 1869, când patru lorzi locali ("daimyo") au fost convinși să-și cedeze pământurile curții și au fost numiți în calitate de guvernatori, cu salarii considerabile. În 1871 împăratul a anunțat că domeniile au fost abolite în totalitatea și Japonia era organizată în 72 de prefecturi. Noua administrație a eliminat treptat cele mai multe privilegii ale samurai, inclusiv dreptul lor la un stipendiu de la guvern. Spre deosebire de "daimyo", mulți samurai au suferit din punct de vedere financiar odată cu această
Împăratul Meiji () [Corola-website/Science/316409_a_317738]
-
puteri străine la pedeapsa maximă aplicabilă în virtutea articolului 76 din codul penal, deportarea pe viață într-o incintă fortificată, adică la ocnă, însoțită de destituirea din funcție și degradarea militară. Dreyfus nu a fost condamnat la moarte, pedeapsa capitală fiind abolită pentru crime politice încă din 1848. Pentru autorități, presă și public, cele câteva îndoieli dinaintea procesului s-au disipat; vinovăția era sigură. Și la stânga și la dreapta eșichierului politic, au apărut regrete că se abolise pedeapsa capitală pentru o asemenea
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
la moarte, pedeapsa capitală fiind abolită pentru crime politice încă din 1848. Pentru autorități, presă și public, cele câteva îndoieli dinaintea procesului s-au disipat; vinovăția era sigură. Și la stânga și la dreapta eșichierului politic, au apărut regrete că se abolise pedeapsa capitală pentru o asemenea crimă. Antisemitismul a atins culmea în presă și s-a manifestat în rândul populației până acum scutite de asemenea sentimente. Jean Jaurès a regretat blândețea pedepsei într-un discurs adresat Camerei, și scria: „un soldat
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
prin care țărănimea era supusă atât nobilimii locale cât și armatei. Deși ideea din spatele acestei legi a fost, posibil, pentru a asigura un număr constant de soldați țărani, mai târziu a fost privată ca subjugarea țărănimii daneze. Actul a fost abolit în 1788. Politica externa a lui a fost una pașnică iar Danemarca a rămas strict neutră. În comerț și industrie, a fost o epocă de avansare, fiind fondate unele companii și bănci. Planurile sale de a-și face singura fiică
Christian al VI-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/316482_a_317811]
-
imperii vedeau în adoptarea constituției sârbe un pericol pentru propriile sisteme autoritare de guvernare. Ministrul de externe austriac Metternich a ridiculizat Șerbia, noul său steag și pe ministrul ei de externe. Ca urmare a presiuiunilor rușilor și otomanilor, Miloš a abolit constituția. Miloš a abdicat în 1839 în favoarea unuia din fii săi, Milan, care a murit câteva săptămâni după urcarea pe tron. I-a urmat la conducerea statului fratele Mihailo. Mihailo a fost detronat în 1842. Familia Obrenovici a rămas în afara
Miloš Obrenović, Prinț al Serbiei () [Corola-website/Science/322413_a_323742]
-
Electorul de Wittelsbach Carol Theodore a impus neutralitatea imperiului în timpul conflictului. Maximilian Joseph a fost un conducător luminat progresiv care a făcut mult pentru a îmbunătăți dezvoltarea țării sale. El a încurajat agricultura, industria și exploatarea mineralelor țării și a abolit cenzura iezuită a presei. În 1747 a fost înființată fabrica de portelan din Nymphenburg în timp ce "Codex Maximilianeus bavaricus civilis" a fost scris în 1756. Prima instituție academică din München, Academia de Științe bavareză, a fost fondată în 1759 de către Maximilian
Maximilian al III-lea, Elector de Bavaria () [Corola-website/Science/322432_a_323761]
-
fost folosit pentru eradicarea creștinismului ("shūmon aratame", inchiziția religioasă), dar budismul însuși a fost supus puterii regulatorii stricte a șogunatului. După Restaurarea Meiji (1868), statul a încercat să facă din șintoism religie de stat, multe temple fiind desființate ("haibutsu kishaku", „abolește-l pe Buddha”). De atunci organizațiile budiste au supraviețuit prin adaptare la vremurile noi. După al Doilea Război Mondial, multe grupări religioase noi s-au organizat ca mișcări budiste laice. Unele dintre cele mai mari dintre aceste religii noi (shin
Budismul în Japonia () [Corola-website/Science/316896_a_318225]
-
am putut stăpâni. Aveam și noi câteva pistoale. Dar nu am făcut uz de ele niciodată. Numai cu câteva petarde oarbe am respins pe atacanți"" . La 11 februarie 1938, regele Carol al II-lea al României a instaurat dictatura regală, abolind constituția din 1923 și impunând o nouă constituție prin care toate puterile erau concentrate în mâna regelui, iar parlamentul avea doar rolul de instituție auxiliară legislativă. Printr-un decret lege, toate partidele politice parlamentare au fost regrupate într-un Front
Nichifor Robu () [Corola-website/Science/316967_a_318296]
-
Pe data de 6 iunie 1919, armata roșie maghiară a intrat în Prekmurje și a dezființat republica. Tkálecz a fugit în Austria și comuniștii au declanșat o "teroare roșie" asupra opozanților. Pe 1 august 1919, Republica Sovietică Ungaria a fost abolită de către armata română, și imediat după aceea armata sârbă a intrat în Prekmurje. În 1920, Tratatul de la Trianon a fixat granița definitivă a Ungariei. Populația totală a republicii a fost de aproximativ 100.000, din care 20-22.000 maghiari; alte
Republica Prekmurje () [Corola-website/Science/325405_a_326734]
-
pe când Imperiul încă mai exista, Napoleon I, devenit împărat al Franței, a pretins coroana Italiei pentru sine, punându-și deasupra capului Coroana de fier a Italiei, la Milano în data de 26 mai 1805. Sfântul Imperiu Roman însuși a fost abolit un an mai târziu, punând capăt și existenței teoretice a Regatului Italiei.
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]