3,746 matches
-
și marginea livezii de peri era Întunecat ca un tunel și am avut impresia că am uitat să aprind luminile. O rafală de vînt Îmi smuci volanul În mîini. Dealul și livada de peri se terminau brusc Într-o pantă abruptă. Drumul era perpendicular pe mal. Am văzut imediat un mănuchi de lanterne roșii, dar mi se păreau cu totul altfel decît Îmi imaginasem. Mașinile nu erau aliniate și nici legate una de alta prin cordoane de lumini, nu se cînta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
-și bat capul cu mine. Asociația suportă toate cheltuielile, de parcă ei ar fi rudele apropiate, nu eu... Hainele de doliu le-am Închiriat... — Îți vin bine. Poate ți se pare ciudat că-ți spun, dar negrul te prinde. O pantă abruptă traversa colina dinspre sud presărată cu case... Un șir lung de trepte din piatră... de ambele părți, bambuși pitici bătrîni... linia adînc crestată a cefei ei pe cînd cobora... — Ai Încercat să afli din ce pricină și În ce condiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
fac nici cel tai mic. zgomot, am luat-o spre ușă. Am oprit Încet... ca acționat de un resort aerian. Mi-am mutat greutatea de pe vîrful piciorului stîng pe călcîiul drept și apoi din nou pe stîngul. Panta era prea abruptă. Strada nu avea suprafața netedă, nefiind acoperită cu asfalt, ci cu un fel de beton zgrunțuros În care, cam din zece În zece centimetri, fuseseră săpate niște șănțulețe,. probabil pentru a Împiedica patinarea. Pietonilor Însă nu părea să le fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
căci și eu mă plimbam pe mijlocul străzii. M-am oprit... ca acționat de un resort aerian. Mi-am mutat greutatea de pe vîrful piciorului stîng pe călcîiul drept și apoi din nou pe stîngul... În stînga, pietrele desprinse din povîrnișul abrupt formau un zid protector destul de Înalt, În timp ce la dreapta, dincolo de un șanț și un parapet scund, plasat mai mult de formă, se deschidea un abis cu peretele aproape vertical. Puțin mai Încolo drumul se Înscria toto-o curbă mare spre stînga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cuprins o senzație insuportabilă de singurătate. Mă simțeam nenorocit și vrednic de milă, de parcă mi s-ar fi turnat În cap o călimară plină cu cerneală și am luat-o la fugă În jos, pe drumul pe care venisem. Panta abruptă era mai greu de coborît decît de urcat. Pavajul neted din beton nu-ți asigura stabilitate și șănțulețele antiderapante nu erau de nici un folos pietonilor. Trebuia să-mi mențin echilibrul prin Îndoirea și Întinderea picioarelor. Zidul protector, ce se mută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
biletele de avion în buzunar. Cu câteva zile înainte de plecare, directorul meu m-a informat că "tovarășul ministru Ștefan Andrei vrea să-mi comunice ceva urgent"! M-am anunțat la cabinet și am fost primit imediat. M-a luat ex abrupto: "Macovei, am auzit de tine că ești un băiat inteligent, muncitor...Ce cauți tu la Roma? Acolo te poți duce când vrei, în vizită, iei trenul sau avionul... O să ai ca șef un ambasador și o să fii unul din mulții
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
nostru prieten, ne ajută să trecem peste ceea ce e de neîndurat. Dar tu? —Puțin. Atunci am știut că era rănit grav. Am auzit sirenele în depărtare, s-au apropiat și au devenit mai puternice, apoi erau chiar lângă noi, până când, abrupt, în plin țipăt, s-au oprit. Sunt pentru noi, m-am gândit. N-am crezut niciodată că ni se va întâmpla așa ceva. Aidan a fost scos din mașina deformată, apoi eram în ambulanță și totul a părut să se întâmple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ai întors în oraș. Poți să mă suni, te rog? Ar trebui să vorbim despre... despre... ce... ce-nușă. Vocea i s-a frânt când a spus cuvântul. Am auzit cum încerca să se controleze, dar îi scăpau suspine. A închis abrupt. La naiba, m-am gândit. Va trebui s-o sun. Mai degrabă mi-aș fi mâncat urechile. Parcul gemea de lume. Am găsit un loc pe iarbă și, după câteva clipe, a apărut și Jacqui, bălăngănindu-se. Purta o rochie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a aruncat șapte cărți în fața fiecăruia. Mi-am lăsat capul în jos și m-am uitat lung la ele. Apoi am întrebat: —V-ar deranja dacă am aprinde o lumină? Nu de alta, dar nu-mi văd cărțile. Cu mișcări abrupte, Joey a sărit, a apăsat cu furie pe întrerupător și s-a aruncat la loc pe scaun. —Mulțumesc, am murmurat. La lumina becului, toate florile și lumânările și căpșunele și ciocolatele au părut deodată puțin stânjenite. Bănuiesc că vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Ne întorceam de la parcul de distracții din Coney Island, unde ne dădusem în comédii puțin cam prea posomorâți. Dar era bine și așa. Nu ne dusesem să ne distrăm, doar să ne umplem timpul. Metroul a luat o curbă destul de abruptă și amândoi am fost aproape aruncați de pe scaun. Când ne așezasem la loc, am întrebat deodată: —Cum erai înainte? —Înainte...? — Da, ce fel de persoană erai? Cum sunt acum? Foarte tăcut. Nu spui prea multe. Cred că vorbeam mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
că totul se terminase, trebuie să recunosc că eram puțin curioasă - oare Detta îi împărtășea cu adevărat lui Racey secretele lui Harry? Era ciudat pentru că aducea mai degrabă a subiect de soap-opera decât a viață reală, dar se terminase cam abrupt. În decursul celor două săptămâni care au urmat, eu și Wendell am fost supuse unor nenumărate repetiții până când ne știam rolul pe de rost. Ariella și Franklin ne-au intervievat, jucând rolul directorilor de la Devereaux. Ne-au bombardat cu întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
neocupat îl petreceam cu Jacqui, citind cărți despre bebeluși și repetând ce jigodie e Joey. Nu plângeam niciodată și nu mă simțeam niciodată obosită: mă împingea înainte focul nestins al amărăciunii. Nu mi-am reprogramat ședința cu Neris Hemming și, abrupt, am renunțat să mai merg la întâlnirile cu Leisl. În prima duminică, m-a sunat Mitch. —Ți-am simțit lipsa azi, copilaș. Cred că o să iau o pauză o vreme. Cum a mers cu Neris Hemming? —Prost și nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
care o iubeam; iubeam și alți oameni. Îmi iubeam surorile, o iubeam pe mama, îl iubeam pe tata, îmi iubeam nepoatele, îmi iubeam nepoții, o iubeam pe Jacqui. În clipa aceea iubeam pe toată lumea. Mai târziu, muzica s-a schimbat abrupt de la Kylie la Led Zeppelin și Bărbații Adevărați au luat cu asalt ringul de dans. Erau ditamai gașca și deodată au început să scuture coame bogate de nu se mai vedea nimic și să cânte frenetic la chitare electrice. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
zăvorâse poarta în urma mea. Luându-mă atunci de mână, mă duse printr-un coridor îngust care cotea, apoi, fără să-mi dea drumul, alergă prin ploaie trecând printr-o curte interioară și o porni pe o scară strâmtă, cu trepte abrupte, care ducea la odaia ei. Mă trase ușurel spre fereastră: „Uită-te, asta e mânia lui Dumnezeu!“ M-am aplecat cu teamă. Eram în vârful colinei Mauror. La dreapta mea se vedea noua Casba, noul palat al Alhambrei, la stânga, vechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
noastră întâlnire, în anul acela, nu mi-au rămas decât amintiri încețoșate. Mă apropiasem de cetate călare pe catârcă, jalnic cuceritor pe jumătate adormit, sprijinit cu o mână fermă de tata, căci toate drumurile erau în pantă, uneori atât de abruptă încât animalul nu mai putea înainta decât cu pas nesigur și șovăielnic. La fiecare zdruncinătură mă îndreptam de șale, după care ațipeam din nou. Deodată a răsunat vocea tatei: — Hassan, trezește-te dacă vrei să-ți vezi orașul! Ieșind din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
capitala, își luase un titlu regesc și înțelegea să fie recunoscut ca atare de către toți principii islamului. Cât despre mine, după regăsirea de la Jijil, o pornisem iar la drum. Obosit să mai rătăcesc și frustrat de experiența mea cairotă, prea abrupt întreruptă, trăgeam nădejde să arunc ancora la Tunis, măcar pentru câțiva ani. Mă îmbrăcasem din capul locului după moda țării, purtând un turban acoperit de un văl, hrănindu-mă cu bazin, iar uneori chiar cu bessis, ajungând chiar să înghit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
era puternic și avea să învingă cu ușurință. Vitellius aprobă ordinea luptelor și perechile de adversari. Puse să se imprime acordul lui pe programul jocurilor care aveau să se încheie cu moartea lui Valerius. În valul de pământ înalt și abrupt care juca rolul de zid de apărare pentru amfiteatrul construit din ordinul legatului Caecina Alienus, soldații Legiunii a treisprezecea trebuiseră să sape o încăpere unde gladiatorii urmau să se îmbrace. Era o sală mare, cu multe rafturi pe care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
coridor luminat de flacăra tremurătoare a torțelor, atât de lung încât părea că nu se mai sfârșește. Se opri în fața unui zid și dispăru, de parcă ar fi intrat în pământ. Valerius se aplecă și îl văzu coborând pe o scară abruptă ce ducea sub pământ. — E drumul fără întoarcere, se auzi glasul batjocoritor al lui Flamma. Pe aici intră gladiatorii, dar nici unul nu urcă treptele acelea la întoarcerea din arenă. Cei morți ies pe porta libitinaria, iar cei vii - pe poarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
rotunde, cu insinuările și clipiturile lor viclene din ochi. Și în câteva luni, Kulfi se mutase din căminul strămoșesc, masiv și amplu, chiar dacă apa picura prin acoperiș și vopseaua se scorojise, în camerele cele mici ale familiei Chawla din străzile abrupte ale Shahkot-ului. Cu timpul domnul Chawla ajunsese să resimtă o afecțiune exasperată pentru soția sa, chiar și atunci când deveni clar că ea nu era fiica normală a unei familii de nebuni, așa cum bănuise Ammaji, ci fiica nebună a unei familii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
explorării. Croindu-și drum către partea cea mai întunecată a pădurii, pierdută printre desișurile de bambus, prin pădurile de sal, printre copacii înalți, acoperiți cu mușchi, urca din ce în ce mai mult, urmând poteci croite de caprele ce se încumetau spre cele mai abrupte pante, abia suficient de late pentru picioarele ei micuțe. — Ai grijă la pisicile sălbatice, îi spuneau păstorii de capre cu care se întâlnea, surprinși să o vadă pe orășeanca delicată de una singură prin pădure. Ai grijă la șerpi, scorpioni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
legate strâns și avea înăuntru crini de ghimbir și trufe, mostre de semințe și bucățele de scoarță. Uneori aducea câte o potârniche sau un pitpalac de junglă, înfipte într-un băț și cărate astfel pe umăr. Se întorcea pe poteca abruptă ce ducea exact în spatele adăpostului paznicului, ca să evite vizitatorii și discuțiile care încetaseră să o mai intereseze. Pe veranda acoperită cu tablă, cea construită de domnul Chawla în spatele casei, își stabilise ea bucătăria în aer liber, care dădea spre un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
văzut aceste clădiri, ridicate pe piloni, cu niște coșuri înalte, cu piepturile bombate scoase mult în afară, semn al unei mândrii culturale bine stabilite. Locul nu avea nimic să-mi spună în plus față de ce știam. Am abordat acum meterezele abrupte ale castelului cu mâna lui Fielding sprijinită pe umărul meu. Ne-am aplecat peste balustradă, privind prin vălmășagul de crengi ale copacilor înclinați, care se rupseseră în ultima lor încercare de a escalada stânca. În spate se întindeau milele pătrate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mi-am umflăturile și i-am șters una cu dosul palmei, și am plecat mai departe. Ceea ce nu a fost un lucru înțelept. Ceea ce era o porcărie... Am intrat pe ușă. Pe jumătate orbit de întuneric, am zărit o scară abruptă și m-am, îndreptat spre ea. Apoi am auzit în urma mea pași și scârțâitul ușilor în balamalele țepene și zgomotul mortal al lanțurilor agitate. Ascultă la mine, am urcat scările alea mai repede ea un curist fript, mânat de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o strânse violent. Era pentru amândoi o declarație ireversibilă, ieșind într-un final la iveală dintr-o eternitate de tăinuiri. — N-aș putea suporta să te pierd, spuse ea. Vultur-în-Zbor ridică privirea înspre muntele Calf, luminat în amurg. Se înălța abrupt prin păduri pierdute, amenințătoare, verzi, care se opreau undeva sus, pentru a face loc orașului K. Muntele Calf: tot atât de străin pentru el ca și pentru lumea pe care o cunoscuse. Și totuși exista o asemănare: o asemănare între el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Ea îl privi cu adorație și-i cântă cu vocea ei groaznică: — Până când mările vor seca, iubirea mea. Deggle găsi interpretarea bătrânei țăcănite nespus de hilară. Zise printre hohote de râs: — Nu ți se pare că e o trecere cam abruptă de la Liv, doamnă O’Toole? — Nimic nu se schimbă, spuse Dolores O’Toole. Nu-i așa, iubitule? — Presupun că nu, zise Deggle, ca să umple tăcerea plină de așteptări. Femeia zâmbi fericită. — O, Virgil! zise ea către Deggle, care se trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]