1,761 matches
-
lucrul acesta. Ori poate că, de fapt, acolo, pe malul mării, și-a jucat rolul mult mai bine decât ni s-a părut nouă. Fiindcă, felul decis în care și-a rostit această replică, devenită deja celebră, a reușit să acapareze întreaga atenție și să lase aproape neobservat răspunsul victimei că motivul pentru care nu se poate abține să-l huiduie sunt morții din decembrie. Datorită gustului nostru pentru inedit, toată lumea s-a oprit la nevinovatul vocativ „animalule” și la unghia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
Nu puteam să știu cu siguranță până nu vedeam cu ochii mei. Nu puteam să cred așa ceva. Nu se poate să se fi întâmplat una ca asta. Trebuie să fie o greșeală! De ce să moară bărbatul meu?» Ideile acestea îmi acaparaseră mintea. Nu voiam să plâng. Nu eram sigură... Speram. Îi făceau autopsie, așa că a trebuit să aștept până la 13.30 ca să-i văd trupul neînsuflețit. Am așteptat la secție. Telefonul suna întruna și toată lumea alerga în dreapta și în stânga. Era nebunie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
oriunde mă duc. Școala era în orașul X, la țară. Am luat o singură generație din clasa întâi. În rest, aveam copii din toți anii. O clasă avea patruzeci de elevi, iar la început mi-a fost greu. M-a acaparat cu totul. Cel mai bine îmi aduc aminte că la început elevii se străduiau din răsputeri deoarece venise un nou profesor la clasă. Unul mi-a spus: «Domnule profesor! Domnule profesor! Ia uitați-vă ce rapid sunt.», «Mă uit», răspundeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
am uitat acest lucru, am uitat să trăim cu bucurie fiecare zi, am uitat să privim cu uimire la tot ceea ce ne înconjoară, într-un cuvânt am uitat să ne ascultăm sufletul și altfel spus am rătăcit cărarea. Am fost acaparați de idealuri care nu erau ale noastre, am fost prinși în jocul minții care are nevoie de justificări, care iubește să complice lucrurile și să fie mereu agitată. Ori viața e simplă atunci când o trăiești cu inima. Mintea e cea
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
de toate, reviste ca Schöner Wohnen (Cum să locuim mai frumos) sau Die gute Form (Forma optimă), pe care și le comandase. Și fiindcă W., în stilul lui foarte generos, îi dădea mână liberă în ce privea noile achiziții, era acaparată total de problema creării unei ambience superioare celei din B. Cu un vag ton de regret ne lăsă să înțelegem că visul ei fusese designul de interior. Și în timp ce ședea foarte dreaptă în fața tacâmului ei și, cu manierele ei alese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
se făcuse cald ca în toiul verii, pe băieți și pe fete i-a cuprins o neliniște, încât, năpădiți de-o febră și de-o voioșie ciudate, nu mai aveau ochi pentru grămada de fiare vechi care de obicei îi acapara cu totul pe poteca din câmp, de-a lungul turnătoriei; abia așteptau să ajungă cât mai repede în vestiarele duhnind a rășină și sudoare. De câte ori avea ocazia să se apropie de vreo fată din vecinătatea noastră, Felix făcea „Hm-kmm“, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de grădină pe care se iveau copaci singuratici, mici ronduri de flori, și covoarele parcă se continuau în peluzele de iarbă, mănunchiurile de crengi, frunzele și păsările din model devenind în grădină copaci și flori adevărate. Covoarele de mătase mă acaparaseră de tot. Erau splendide. Niciodată nu mai văzusem asemenea țesături mari ce reușeau, prin varietatea lor, să transforme un spațiu larg și generos. Emanau un suflu de opulență, pentru că aceste covoare de mătase erau o avere întinsă aici, pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
părere Părințelul, mai ales acum cînd așteptarea se apropie de sfîrșit. Stați să-mi pun puțină ordine în gînduri, zice șoferul, s-ar spune că toți suferim de o boală ascunsă, legată de femeile astea care ne sucesc mințile, ne acaparează ca niște caracatițe, cărora le intrăm foarte greu sub piele, dar odată acceptați, nu mai avem scăpare, zice cotind prn fața Gării de Nord în direcția magazinului Automoto, prea am intrat în sufletul clientului, se gîndește. — Ăsta e rolul oricărei opere de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cu deziluzii versificate și trimiteam unui confident de departe periodice rapoarte despre țara imaginară a cărților și cuvintelor prin care cutreieram. „Dublul” care ținuse strâns la piept, În 1945, la 9 ani, coperta volumului de basme românești avea să mă acapareze, din nou, după 20 de ani. Eram și nu eram inginerul „proiectant principal” din Atelierul Hidro I al Institutului de proiectări metalurgice, IPROMET, din București, livrând, ca toți colegii din imensa Încăpere, desene și calcule pentru construirea alimentării cu apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
să anunțe apariția vreunui nou disc, a unei cărți sau a unui film ce merită interesul. Mi-amintesc unele din frazele sale scăpate neatent, altele Îndelung cântărite. Îl văd, parcă, plimbându-se nerăbdător În fața librăriei unde ne Întâlneam aproape zilnic. Acaparat de atâtea ale cotidianului, avea un fel inimitabil de a se abstrage totuși din zona prea Încărcată și tulbure. Părea neatent și uituc; nu era decât unul dintre efectele imediat vizibile ale unui eficient sistem de selecție și apărare; fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
trebuie să recunosc! - nu e o treabă dintre cele mai ușoare; mă bizui totuși pe marea voastră putere de Înțelegere și de a ierta. Adevărul este că, de câteva luni, am fost prins În două mari proiecte, care m-au acaparat pe de-a-ntregul și m-au făcut absolut indisponibil pentru orice altceva, pentru orice formă de comunicare, vreau să spun, inclusiv pentru cea de natură epistolară. Vorbeam de două proiecte; unul dintre ele privește ediția a doua la Vârstele romanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
o reinițiere dureroasă În propria fisură. Pendularea Între trecutul estic, turmentat de toate vârtejurile Istoriei, și pragmatismul prezentului nu asigură un domiciliu confortabil spiritului său Însetat de pasiune. Continua să scrie, să traducă și să citească, și continua să fie acaparat de nedreptățile de demult și de azi, din preajmă și de departe, dar nu-și regăsise locul. Excesiv adesea, electrizat de intensitatea propriilor trăiri cerebrale și sufletești, Paul a fost, În cele două decenii de când ne Întrunise hazardul, consumat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ca om și ca artist, cu o calmă Înțelepciune, distilând cu deliciu resemnarea, activându-i resursele de toleranță, amiabilitate, Înseninare. * În octombrie 2002, când s-a anunțat Premiul Nobel pentru literatură, mă aflam În plin semestru universitar la Bard College, acaparat de cele două cursuri, unul despre Fernando Pessõa (Scriitorul ca Întruchipare și Mit), al doilea, În seria Maeștrii contemporani. Am decis imediat să Încerc a-l aduce pe Imre Kertész la Bard, În toamna 2003, ca interlocutor În același ciclu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
lansate de B. sau Koves, ci, treptat, și cel al lui Keseru. El crede că B. fusese singurul care și-a asumat consecințele faptului că „toate istoriile sunt pe sfârșite, istoria noastră, a tuturor, este ne-narabilă”. Urgența găsirii romanului Îl acaparează cu atât mai intens. * „Când se va elibera de text, se va elibera, Într-o anume măsură, de el Însuși, poate, și de apăsătorul simțământ care din nou Îl copleșea și Îl Însoțea, ca un trist deziderat, peste tot și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
În filmul-interviu proiectat În fața clasei, despre... „hidrofilia” sa. În cărțile sale apa ocupă, Într-adevăr, un rol central, mereu reluat. Marea și râul, dar și laguna și țărmul de joacă al copiilor. Îmi aminteam, inevitabil, de anii când, student, mă acaparau științele hidraulice, dar și de romanul Atrium, În care destinul eroului central evolua simetric cu cel al râului În care se reflecta. Dinamica și zădărnicia schimbării, melancolia și trufia permanenței, fluiditatea, nemărginirea, senzualitatea selenară nu fuseseră, trebuia să admit, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
depășit obstacolele personale ca să se concentreze asupra imaginii de ansamblu. Pentru el, asta înseamnă siguranța imperiului său, iar pentru ea, rolul de eroină. În retrospectivă, ea nu numai că a încălcat restricția impusă de Partid, dar conduce psihicul națiunii. Este acaparată de viziunea că s-ar putea ca în cele din urmă să continue ea activitatea lui Mao și să conducă China după moartea lui. Ea nu consideră puterea ca pe ceva de la sine înțeles. Nu crede că acum are controlul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
părere am despre cai și cum fusese singura mea experiență în materie de călărie. Se întâmplase la Exeter pe vremea când încă încercam să iau parte la viața de student de la propria mea facultate. Dar atât de repede am fost acaparată de euforia weekendurilor la Bristol cu noul meu grup de prieteni, că nu m-am mai preocupat. Ed se duse la mașină să-și aducă propriul costum de călărie. — De-abia aștept să-ți văd expresia când vom ajunge în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
eu am continuat să emit o serie de sunete guturale condimentate cu ocazionale înjurături. Lucrul bun era că acum mă simțeam complet pregătită pentru naștere. Nu se putea să existe o contracție mai puternică decât cercul de durere care-mi acaparase terminațiile nervoase. Lui Ed nu i-am pomenit însă de această constatare. Până ne-am întors, se făcuse ora 4. Eram șocată. — Unde s-a dus ziua? am întrebat eu. Ed era bucuros că vorbeam din nou normal. Asta se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
degenerați (handicapați). Membrii înaltei societăți conduc lumea în interesul lor și sunt interesați în menținerea clasei sociale „ vulgus profanum”, deoarece înalta societate trăiește din „ exploatarea filonului de aur din mina prostiei omenești” (Ștefan Zweig), prin sistemele sociale organizate. Înalta societate acaparează bogățiile lumii, lipsind pe majoritatea numerică a populației, de mijloacele necesare educației și unui trai civilizat omenesc. Acum lumea este ca o junglă, în care cei șmecheri îi păcălesc și îi subjugă pe cei slabi. Individul este „pradă sau prădător
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
și mențin gânduri de ură. Ura lor fiind reacția la nepăsarea celorlalți. Ei se simt nedreptățiți și îi urăsc pe cei pe care ei îi cred responsabili pentru nefericirile și suferințele lor. Săracii îi urăsc pe cei bogați, care au acaparat bogățiile Pământului, la care cei săraci nu au acces. Pentru că săracii consideră acapararea bogățiilor, ca fiind o faptă nedreaptă și de multe ori făcută pe alte căi, decât prin muncă cinstită. În acest fel, cei ce urăsc își fac rău
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
scopul de a avea acces la butoane și bani. Să facă politică și să conducă Statul, în interesul echitabil al tuturor membrilor societății. La baza tuturor evenimentelor istorice se află lupta pentru acapararea bogățiilor Pământului. Se află lăcomia pentru a acapara bogății, pentru a deveni bogat și automat avansat pe o treaptă cât mai de sus a claselor sociale și pentru acapararea puterii, pentru a hotărî soarta celorlalți, pentru ca ceilalți să i se supună și să i se închine. Lupta pentru
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
și se înlătură singuri. Este edificator în acest sens romanul „Oblomov” scris de Ivan Goncearov. În decursul istoriei, ura dintre bogați și săraci a provocat răzbunări înfiorătoare. Dar aceste evenimente istorice sunt ignorate de toți. Dacă cei ce reușesc să acapareze bogățiile pământești și să devină bogați, ar înțelege că ei sunt doar administratorii temporari ai acestor bogății și ar accepta 111 110 să dea, de bună voie și celorlalți, din ele, pentru școlarizare, pentru retribuirea corectă a muncii, pentru azil
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
după cum bănănăiai tu prin școală, după cum ne frecam amândoi pe lângă turma de orfani oligofreni... În fine, bine că ai scăpat de acolo. Bine că ți s-a deschis capul, auzi, cică la doar șase luni de la revolta românilor, deturnată și acaparată în folosul lor de către cei care au tras pe acest popor și l-au supt vreme de patruzeci și cinci de ani, până le-a venit acru-n gură, și tot nu li s-a aplecat... Asta chiar e bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
le mersese bine. Dar, chiar din primul lor an, între ei își făcuseră apariția fricțiunile și neînțelegerile. Irina îi reproșa lui că își iubea meseria de ziarist mai mult decât o iubea pe ea, dar și ea era la fel de mult acaparată de balet și de Operă, fiindcă aspira să devină cât mai repede și cu orice preț primă balerină. La Operă nu ducea lipsă de bărbați care să-i facă ochi dulci sau avansuri amoroase, ceea ce era în firea lucrurilor să
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
sale de voiaj... 7. Amorul - să-i zicem pe nume: amorul senzual, amorul tuturor vârstelor, afară de cea de 20 ani - amorul acesta nu apropie sufletește. Pasiunea arzătoare de primitiv, îndoiala nedezlipită de amor, care enervează și ofensează, dorința de a acapara cu totul ființa iubită, transformarea ei în izvor de plăcere, cunoscuta netoleranță a ființei care iubește, gelozia fără motiv, sentimentul de teroare, că ea e ea, că e o ființă de sine stătătoare, asupra gândirii și voinței căreia n-ai
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]