1,632 matches
-
capete de vită, numele protagonistului este un hipocoristic al lui Grigore, nume a cărui semnificație era clară pentru lumea greacă postclasică: verbul gregoréo însemna "sunt complet treaz", egrégora "m-am trezit, veghez", iar forma adjectivală are sensul "treaz", fie în accepția concretă de "sculat din somn", fie în aceea figurată, "cu mintea trează, activ" (ngr. Grégoros "rapid, iute")216. Semnificația acestei variante desacralizate a numelui aduce în discuție două probleme. În primul rând, se referă la experiența ieșirii din profan pe
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
care aduce argumente de natură să infirme mitologia construită Leanei ("mi-a lăsat impresia unui om perfect normal. O femeie tânără, frumoasă, echilibrată, trăind în lumea noastră, aici, pe pământ - cu toată melancolia ei..."581) de către Hrisanti, să-i dea accepția desacralizată a colportajului ("Zic mitologie, pentru că circulau fel de fel de zvonuri pe seama ei - că era protejată de cutare ministru, că era marea pasiune a unui foarte distins ambasador..."582) sau să o situeze într-o perspectivă raționalistă ("Exista o
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
indiană, în contrast cu cea occidentală, care restrângea metafora în cadrul îngust al stilisticii și retoricii. Metafora însemna pentru gândirea tradițională religioasă brahmanică un transfer orientat spre o realitate superioară, o deplasare către transcendent, un salt dinspre realitatea empirică către transcendentul sacru. De la accepțiile religioase ale metaforei s-a trecut apoi, fără o etapă intermediară estetică, la valorizarea epistemologică, ontologică și metafizică. Toate trecerile dintre planuri antinomice, de la sensibil la inteligibil, de la individual la universal, de la unu la multiplu, au fost interpretate ca acte
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
pentru care logica, identificată tacit cu cea clasică, nu face decât să "închidă" misterul în corsetul noncontradiției, prin actualizarea totală a uneia dintre laturile antagoniste, ceea ce înseamnă și potențializarea absolută a celeilalte, adică dispariția ei, la Lupașcu tot logica, în accepția ei dinamică, însă, este capabilă să mențină contradicția"540. În sfârșit, pentru Lucian Blaga metoda antinomiei transfigurate este o modalitate de raportare la acele realități care transcend cunoașterea și logica obișnuite și o formă de potențare a misterului lor. Pentru
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
a se dizolva în textura lingvistică a unor complexe figurative - deschide perspectiva subînțelesului, a unui prag nevăzut în care totul abia începe, se prefigurează ca posibilul germinativ al ființării? Ființa guvernează apariția ființărilor; avem însă în vedere nu ființa în accepția sa generală - definiția sa lungă - de garant al apariției tuturor celor ce sunt. Ne preocupă ființa specială a poemului, ca organism viu de sine stătător, structurat într-un text care vorbește și apare în ipostaza sa de corp poetic și
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Alean, în vol. La curțile dorului (1938). 13 Poetul, în vol. Nebănuitele trepte. 14 Ceea ce Blaga numește "corpul sensibil al cuvântului", ca element constitutiv prin sonoritatea, ritmul, așezarea și structura sa concretă, reprezintă "densitatea intuitivă a cuvântului", de fapt - în accepția noastră - corpul poetic văzut ca semn lingvistic în structura sa bivalentă semnificant - semnificat; astfel încât "mijloacele sensibile" ale poeziei "țin de natura cuvântului, privit atât ca un corp sonor în sine, cât și ca un purtător de semnificații" (Artă și valoare
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de comunicare și verificare să evalueze spre lecții practice (cu caracter practic aplicativ, aplicativ experimental, practic demonstrativ, etc.) spre lecții de creație precum și spre lecții de evaluare a calității și eficienței învățării, de evaluare a modurilor de acțiune etc. În accepția didacticii actuale, o lecție modernă, activ participativă se distinge prin caracterul ei solicitant, ceea ce presupune implicarea personală și deplină a subiectului, până la identificarea lui totală cu sarcinile de învățare în care se vede antrenat. Întrucât participarea elevilor este influențată
NOŢIUNI DE DIDACTICA CHIMIEI SUPORT PENTRU PREGĂTIREA EXAMENELOR DE DEFINITIVAT, GRADUL II, TITULARIZARE, SUPLINIRE by MARICICA AȘTEFĂNOAEI ELENA IULIANA MANDIUC VASILE SOROHAN () [Corola-publishinghouse/Science/91826_a_107357]
-
prin recurs la metafora "sistemului solar..." (Ioan Milică, Lumi discursive, 2013 http: //www.academia. edu/8264659/Metafora stiintifica extras din Lumi discursive Resemantizarea diferitelor straturi metaforice, metamorfozele conceptuale (produse la nivelul reprezentării) determină "migrația" constructelor metaforice de la o disciplină la alta, acestea "fiind reînvestite cu noi accepții și valori". "Planul interacțiunii cu receptorul" are în vedere contactul "retoric" dintre emițător și receptor. Din această perspectivă "tipurile de conceptualizare și exprimare metaforică se schimbă în timp asemenea modelelor..." (idem). Ioan Milică reține patru clase tematice ale desemnărilor metaforice
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
oprim asupra subclasei prefixelor rare este că ab- (abs-), ex- (e-), epi-, hipo- (ipo-); hiper/ hipo; infra; meta-, para, peri-, dia-, per, sin- (sim-) intrând în structuri derivate în limbile latină/ greacă își confirmă statutul de formanți semantici numai prin accepția lor originară. O abordare lingvistică ar putea oferi câteva argumente. Relațiile sintagmatice se desfășoară pe axa contiguității și sunt condiționate de caracterul linear al semnului (prin semnificant) și al enunțului lingvistic. Saussure considera raporturile sintagmatice raporturi in praesentia, bazate pe
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
supus unor interdicții care îl vor obișnui cu spiritul disciplinar și cu spiritul de ascultare, Herbart admițând chiar și bătaia atunci când vorbele blânde nu-și ating scopul. Deoarece la vârstele mici copilul nu poate dobândi ideile morale, guvernarea seamănă în accepția sa mai degrabă cu dresajul. Cea de-a doua etapă, instrucția (învățământul), semnifică modalitatea de ocupație destinată doar copiilor apți pentru instrucție, în cazul celorlalți copii, munca fizică urmând să devină cea mai indicată formă de activitate. Scopul învățământului îl
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
norv. sønnesønn. Corespondentul german este însă termenul Enkel, care are derivatul Urenkel cu aceeași structură formală și cu aceeași semnificație ca rom. strănepot. Limba italiană uzează de construcții perifrastice pentru ambele semnificații ale cuvîntului moștenit nipate (lat. nepas), încît fiecare accepție este distinctibilă înainte de orice context: il figlio del figlio (sau della figlia) și il figlio del fratello (sau della sorella). Se poate totuși observa că această limbă romanică nu lexicalizează denumiri speciale în aceste cazuri, deși relațiile de rudenie redate
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
apă otrăvită, iar în timpul agoniei și-ar face apariția oracolul care ar filosofa asupra destinului și a salvării eroului : refu zând crima, el a învins de fapt destinul, formal împlinit. Indiferent de viabilitatea sa estetică, rezolvarea sugerată de critic corespunde accepției consacrate a tragicului pe care Radu Stanca o refuză. Nu s-a păstrat vreo scrisoare în care dramaturgul să fi răspuns comentariilor și sugestiilor formulate de prietenul său. Un articol teoretic al lui Radu Stanca din 1960, Tra gedia și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
determină o concepție despre viață, despre rostul și sensul ei moral. Această valoare a spiritului uman fiind compatibilă cu contemporaneitatea, se impune nu doar reluarea tragediilor clasice cu o eventuală scenografie modernă, ci adaptarea genului vechi la spiritul nou. În accepția modernă, tragicul se asociază în chip necesar cu puterile rațiunii ca stare care angajează ființa umană în totalitatea ei : în afara rațiunii ar fi posibilă doar o stare traumatică specifică dramei. Aflat în directă legătură cu conștiința de sine, tragicul se
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
forță de mobilizare a maselor cu mult mai puternică decît lupta de clasă, transformîndu-se de acum înainte într-un instrument de contestare și distrugere a ordinii existente, într-o perspectivă ce nu avea mare lucru în comun cu "revoluția" în accepția sa marxistă. Caracterul ambiguu al fascismului derivă din această dorință de sinteză între idealurile de extremă-stîngă și cele ale dreptei radicale, acestea din urmă în contextul înflăcărării patriotice care domnea în Europa de la începutul secolului și care după război avea
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
esență sensibilă și afectiv-pozitivă. DE LA GENERAȚIA PAȘOPTISTĂ LA GENERAȚIA TÂNĂRĂ Extrem de interesante sunt definițiile date termenului "generație" de Mircea Vulcănescu, cel pe care Constantin Noica l-a prețuit din multe puncte de vedere. Și nu numai el. Șapte sunt principalele accepții ale termenului: cu sens biologic, sociologic, istoric, statistic, cultural, psihologic și economic. Generația tânără ar fi a 6-a cunoscută în istoria României moderne, după cele existente în viziunea filozofului și cărturarului Mircea Vulcănescu: generația premergătoare (apărută după revoluția lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
și detaliile, în aparență neînsemnate, topindu-le apoi în vasul magic al dragostei pentru urbe. Vom descoperi spații culturale nebănuite, fie și numai pentru că pe acolo au trecut pașii unui filozof, ai unui poet, cărturar, artist, savant... Într-o anume accepție, aceste locuri au găzduit cândva miezul unei gândiri, sclipirea unei idei care aveau să ducă la nu știm ce mare descoperire. Cum să nu căutăm și să nu iubim orașul acesta, purtător de "amprente" intelectuale peste tot? Cetatea gânditoare își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
concepțiile, gustul rafinat și preferințele proprietarului. Istoria bibliofiliei este tot atât de veche ca și cartea. În antichitate, amatorii de texte rare (bibliofilii) colecționau manuscrise autografe, iar în evul mediu codexuri miniate. Ne gândim aici la Petrarca, Jean Grolier (primul bibliofil în accepția modernă a termenului), episcopul Richard du Bury (cancelar al Angliei), Richelieu, Mazarin, Colbert, Frederic cel Mare, de la noi Despot Vodă, D. Cantemir, C. Brâncoveanu, Mavrocordații, cronicarii și umaniștii Ureche, Costin, Neculce, Udriște Năsturel, mitropoliții Dosoftei și Ivireanul, apoi mulți boieri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
se oferă unui public larg. Ea are un pronunțat caracter comercial, distribuind, sub pavăza accesibilității, produse populare. Dar, să nu uităm ne previne un Kellner atent la nuanțe -, nu este pur și simplu un instrument de dominare ideologică (într-o accepție consensuală). Fiindcă, azi, pe de o parte, ne confruntăm cu o diversitate de opțiuni (vezi culturile alternative în ebuliție) iar, pe de altă parte, cu rafinate metode de supraveghere și manipulare. În alt sens, într-o epocă de mare confuzie
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
însă avide de dezmărginiri, libertăți, neacuprinderi, deoarece nu puține subiecte "se întâmplă" în transrealitate (sau, mixt, în realitate-irealitate), în infinitul fantasticului, în volniciile fascinante ale imprevizibilului, până la urmă "captat", regizat, subiectivizat (aici: ca punere în rigorile subiectului; subiectivismul propriu-zis, în accepția existențial-filosofică existând apriori în narațiune, literatură ca dat "organic" al... neorganicității). Și, țin să menționez, anumite subiecte se întind pe arie românească... transfrontalieră, putând să înceapă la București, trecând prin Iași, poposind la Chișinău, după care ,,o iau" spre Moscova
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ale cetățenilor, ale Românilor, care aveau nevoie Înainte de orice de unitate pentru a gera satisfăcător, pentru ei și generațiile ulterioare, noua stăpânire a teritoriului numit România Mare. 6 În ceea ce mă privește, absența aș putea zice totală a resentimentului, În accepție nietzscheniană, În reflexele mele morale sau psihologice dintotdeauna, la orice vârstă, m-a ajutat decisiv În a nu cădea În toate acele false probleme, chiar depresiuni sau pulsiuni paranoide care Îi vizitează adeseori pe extrem de mulți contemporani ai noștri și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și liberală - din această țară nu l-a condamnat deloc, spre deosebire de nemți, care au repudiat cu vehemență nazismul și continuă să-și facă mea culpa până în prezent“. Replica rusului Alexei Varlamov: „De fapt, Rusia nu a avut niciodată intelectuali în accepția termenului vehiculat în Occident, ci doar niște «mujici» cu oarecare știință de carte. Este o tradiție a culturii ruse, la care eu țin foarte mult“. (Varlamov, care scrie o proză cu tematică rurală și semnează studii de antropologie culturală, pare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
găsim și noi azi, cu alte sentimente, însă! - în Plutarh, printre primii, acele modele de inși excepționali care întruchipează în mod fericit calitățile fizice, morale și militare. Deși, „atunci”, viețile acestea exemplare erau mai mult decât „cariere”: erau destine, în accepția ce se împrumuta, atunci, acestui cuvânt, iar unii dintre acești „eroi” se învecinau cu zeii, dacă nu erau de-a dreptul semizei, ca Hercule. Azi îmi dau cont că admirația și „solidaritatea” incondițională a adolescentului patetic și inflamat care eram
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
astfel de „studii”, probabil faptul că mai publicam câte un roman și mă întorceam la doi-trei ani pentru câteva săptămâni în țară mă exclude din rândurile „exilaților”. Exilul, văzut în aceste cărți strict politic, iar acest cuvânt, el însuși, în accepția sa strict „consulară”, adică: cei ce nu se mai întorceau în țară de frică de a nu mai putea ieși, probabil, deoarece singurul scriitor care într-adevăr nu mai putea păși pe teritoriul țării era Țepeneag, căruia Ceaușescu, prin decret
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mână de ajutor? Visului grandios numit Revoluție i-au trebuit două secole pentru a fi dezactivat (1789-1989). Fenixul Cruciadă preia ștafeta și crapă de sănătate. Atâta doar că o face pe un front inversat, și sub numele de jihad în accepția războinică a cuvântului (care nu e singura). Noi, europenii, ne-am pierdut în același moment și cultura religioasă și pe cea a războiului. Spiritul de cruciadă occidental care consta într-o fuziune a celor două suflă în sens invers, de la
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
vecuire, iar stringența rupturii de ceea ce este încheiat și instaurarea unui început perfect constituie mecanismul de bază al inițierii. Prin el creația însăși este salvată, societatea recapătă suflul vital și indivizii ei beneficiază din plin. Procesul, specific culturilor simple, în accepția primară, tradițională a cuvântului, urmărește „inducția ceremonială sistematică a adolescenților în participarea completă la viața socială” pentru „generarea unei identități sociale”. „Modificarea radicală în statutul social” se face printr-un „ansamblu de rituri și de instrucțiuni orale”. Astfel, inițierea a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]