1,910 matches
-
noi, cu gă luști, cu mazăre verde sau boabe, cu fasole verde sau țucără, cu do vlecei În floare, cu vinete, cu conopidă sau cu smântână; dar curcanul cu caise?... dar bobocul de gâscă și de rață gătit cu varză acră, cu castraveți acri sau cu măsline trile, turcești, cu sâmburele mic?... și după astea toate, ce credeți că veneau?... În nici un caz mâncarea săracului și a flămândului, cum este cea la care râv nesc de atâta vreme și nu ajung
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
luști, cu mazăre verde sau boabe, cu fasole verde sau țucără, cu do vlecei În floare, cu vinete, cu conopidă sau cu smântână; dar curcanul cu caise?... dar bobocul de gâscă și de rață gătit cu varză acră, cu castraveți acri sau cu măsline trile, turcești, cu sâmburele mic?... și după astea toate, ce credeți că veneau?... În nici un caz mâncarea săracului și a flămândului, cum este cea la care râv nesc de atâta vreme și nu ajung până la ea: mămăliga
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și aburoasă cu Măriuca mea cea frumoasă, pofticioasă și cu stomac bun, cum și din mărunțișul lor de pește sărac, făcut repede o fiertură de ciorbă, și din cașul dulce cu ceapă smulsă „ie sară“, potolindu-ne [setea] cu vinul acru de gust neaoș românesc, din vița ce n-a cunoscut altoiul străin și ră masă locului de la facerea lumii, așa cum o fi sădit-o, cu mâna lui chiar, tata Noe cel bătrân, care, cică, va fi fost pui de român
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și din care să mănânci, vorba ceea, până omori puricele pe burtă și dai cu căciula după câini; după care venea tradiționala mazăre bătută și cu ulei de nucă de la noi, din Argeș, iar alături o inimă gălbuie de varză acră cu zeama ca spirtul - să-ți sară căciula din cap, nu altceva - și cu puțin ulei, ardei pisat, hrean și măs line; apoi, pilafurile de raci, de mânătărci, de ștevie sau de spanac: cum și toate iahniile de pe lume, de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nori, pică spre noi și ne atacă din spate, oblic, de la stânga spre dreapta; ai mei trag îndrăcit, cu toate patru mitralierele din spate, care merg ca niciodată, fără rateuri și blocări; în cabină s-a făcut fum și miros acru de praf de pușcă, încât sunt obligat să deschid geamurile laterale. Echipajul locotenentului Ionescu Ion ("Țiganu"), format din locotenentul Stroia Mircea (observator), submaistrul Bunea Vasile (radiotelegrafist) și segentul Perjescu Constantin (mitralior) trage și el în disperare, la fel ca și
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
place.“ Pe cei șapte comprimați i-a supărat rău de tot refuzul, fiindcă berea urma să fie specială, la bodegă aveau să pună la cale planul de bătaie cu arabul. „Ce suciți mai sunt unii - a zis făcând o mutră acră domnul Fotiade, decanul de vârstă de la Vânzări -, hodoronc-tronc, nu le mai place berea!“ Adrian Butucel l-a așteptat pe patron până seara târziu, iar când i-a auzit mersul târșâit, de arab, pe coridor, i-a tăiat calea hotărât: „Muhamad
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ai mei“ Pe 7 martie 1952, În Valparaíso, cei doi se Întîlnesc cu nedreptatea: victima sa este o bătrînă astmatică, clientă a unui mic birt numit La Gioconda: „Sărmana ființă se găsea Într-o stare de tot plînsul, respirînd mirosul acru și stătut de transpirație și de picioare nespălate care Îi umplea Încăperea, amestecat cu praful făcut de două fotolii, singurele obiecte de lux din casa ei. Pe lîngă astm, femeia avea și probleme cu inima.“ După ce zugrăvește complet imaginea ruinei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
decît noi doi la un loc, plus proprietarul (care făcea pe prostul cu o ușurință grosolană). Am reușit și să dăm de consulul nostru, care și-a făcut apariția Într-un final la ceea ce se numea birou, cu o mutră acră (ceea ce era de Înțeles, avînd În vedere că era duminică) și ne-a dat voie să dormim În curtea interioară. După o diatribă aspră pe tema Îndatoririlor noastre cetățenești etc., ca o culme a generozității sale, ne-a oferit 200
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
fiecare de treburile lui: el mergea să-i caute pe doctori, iar eu mă duceam să consult o biată femeie În vîrstă suferind de astm, clientă a Giocondei. Sărmana ființă se găsea Într-o stare de tot plînsul, respirînd mirosul acru și stătut de transpirație și de picioare nespălate care Îi umplea Încăperea, amestecat cu praful făcut de două fotolii, singurele obiecte de lux din casa ei. Pe lîngă astm, femeia avea și probleme cu inima. În asemenea momente, cînd un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
este mai important - sănătatea ta - rămâne pe ultimul plan. Ce noutăți la noi? Ce mai e pe la noi acasă? Din păcate, la noi sunt numai „vechituri“. Ion fuge dis-de-dimineață la nu știu ce muncă grea și are o mutră din cele mai acre, așa că te duce gândul că taică-său, farmacistul, era pe punctul de a pregăti o mixtură foarte corosivă și amară atunci când, fără să știe cum, l-a adus pe lume pe Ion... 14 august 1954 Dragul meu Petrușenca! Ce mult
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
toți turci, sorb cu poftă ca și ienicerii de acum 400 de ani ciorba servită în boluri metalice asemănătoare cu cele utilizate în armata română. Patronii turci sunt amabili, porțiile uriașe, nostalgia clienților, maximă. Magazine: Magazinele balkano-central-europene. Murături, castraveți, varză acră ca la Oborul bucureștean. Contribuția polono-ungură se manifestă prin șiraguri de cârnați afumați și șunci expuse savant, astfel încât să atragă magnetic privirile potențialilor clienți. Șliboviță, vodci diverse, bere "etnică", vinuri puzderie. Marca sârbească "Țarul Lazăr" (eticheta masivă, cu chipul-icoană al
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
sa de viața, Țarina Marița. Vinuri roșii, grele de culori, puternice ca poporul sârb. Vinul "Țarina Marița" este în schimb mai dulce ca gust decât consortul său. Mulți clienți români, ce cumpără mai ales produse cu potențial nostalgic: slănină, varză acră, Cotnari galben la 5 euro sticla. România "căpșunarilor", România pe care o purtăm departe cu noi. Magazinele de fructe și legume. Vânzătorii ce se rotesc tot timpul în jurul etalajelor, strigând gutural allez, allez! Marfa este expusă la vedere, poate fi
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
intuiții, angoase și bucurii. O viață schi monosită de convulsii ideologice și înnobilată de prietenii înalte. O viață-slalom, o viață-arsură, o viață-caleidoscop și, de ce nu?, o viață document. Antoaneta Ralian nu este - și nu știu să fi fost vreodată - grefierul acru al propriului destin. Prezența ei destinde în loc să crispeze. Avem de-a face cu un om care vorbește și scrie șampanizat, cu sinceritate, cu umor și cu o vioiciune pe care nu i-a avariat-o nici una dintre încercările cărora a
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Comitetul Central. Puritanismul ăsta exagerat, exacerbat, venea de la Cabinetul 2, adică de la Elena Ceaușescu, omul care veghea la puritatea ideologică a literaturii. Părerea mea, o deducție absolut personală, este că puritanismul ei provenea din faptul că era o femeie urâtă, acră, invidioasă, uscată și probabil frigidă. Elena Ceaușescu nu suporta femeile tinere și frumoase. Nu suporta să vadă femei cu decolteu. Se știe că întrerupea, printr-un telefon, spectacole de televiziune în care dansatoarele afișau porțiuni anatomice ceva mai decoltate. Pe
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
urma s-o însoțească pe „tovarășa Elena“ într-o călătorie în Spania, cred, dar asta doar dacă avea să treacă mai întâi examenul măsurătorii. Adică să nu fie mai înaltă decât „tovarășa Elena“. Aveam parte de un panopticum de femei acre și urâte: tovarășa Ana, tovarășa Liuba, tovarășa Lina Ciobanu, tovarășa Suzana Gâdea, tovarășa Aneta Spornic. Moda instaurată de ele era un coc împletit în creștetul capului, ca o grămăjoară de baligă. Și un zâmbet de superioritate disprețuitoare când se vorbea
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
de când m-am născut. Poate cel mai frumos. Sala era plină - să fi fost vreo 400 de persoane - și, mai cu seamă, tăcută, ca într-o biserică; erau tineri și bătrâni, fete în minijupe de piele și chipuri de tocilari acri, tovarășe în vârstă cărora li se putea spune și doamne, după cât de îngrijit, aproape festiv, se îmbrăcaseră, și bărbați masivi ale căror bărbii, când dă gerul peste Moscova, seamănă cu a lui Beethoven, din toți și din toate emanând parfumul
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
care îl cunoaștea foarte bine, acela cu cîrciuma-n rai. și el știa un cîntec, ce ? numai Cristi ?... La refren, cei doi veri își uniră victorioși vocile : „Hei, hei, vinu-i dulce/ Cine-l bea nu se mai duce/ Hei, hei, vinu-i acru/ Cine-l bea se duce dracu’“. Cînd ajunseră la „și cei patruzeci de sfinți/ Stau toți cu furtunu-n dinți“, Dănuț se aștepta să se rîdă, pentru că lui i se părea foarte amuzant, dar nu rîse nimeni - copiii stăteau în continuare
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
și înțeleptul Socrate, cât și Phedru, Pausanias, Aristofan și cine va mai fi fost cu ei, n-au găsit tocmai ușor drumul locuințelor lor, nici n-au ajuns fără obstacol acasă... Cât despre Socrat, dacă ceea ce se pune în sarcina acrei Xantipa e adevărat, n-aș dori nimănui să se găsească vreodată într-o situație la fel cu a lui. Și, mai mărturisesc un lucru. Eu nu cred că vechii atenieni au posedat vreodată vinuri mai bune decât poseda, la epoca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
trăsura. Casa de la Lonea era primitoare, grădina era plină cu alei, straturi cu flori și pomi fructiferi. Vișinii erau plini de roade. Bucuros am alergat să mănânc cireșe, pentru că așa credeam eu, dar la prima degustare m-am cutremurat, erau acre, nu aveau gustul pe care-l știam. Atunci am aflat că, de fapt, erau vișine, nu cireșe. Dar până la urmă am reușit să mănânc, dar numai pe cele foarte coapte. Tot acum l-am cunoscut pe soțul lui Mariți, Nicolae
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
urcarea în tren, în momentul în care s-a lovit de privirile noastre așezându- se pe locurile indicate pe bilet, regreta faptul că va fi nevoită să călătorească atâtea ore, mai ales noaptea având ca vecini de compartiment asemenea fețe acre, nestoarse și pline de draci, pe care le aveam eu și Boancă la plecarea din Oradea. Acum în schimb regreta că drumul se apropia de sfârșit, iar noaptea petrecută împreună a fost ceva de neuitat și a râs cu multă
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
exemplu, Lazăr Șăineanu definește „vitriolul” ca fiind „numele dat odinioară tuturor sulfatelor” <endnote id="(295)"/>. Un sulfat pe care țăranii și cârciumarii obișnuiau să-l pună În băuturi alcoolice era alaunul (sulfat de potasiu și aluminiu), denumit În popor „piatră acră” (sau „sare acră”). Este o substanță care se procura ușor, de la orice „băcălie” sau „spițerie jidovească”. „Jupân Strul, din Târgul-Neamțului, negustor de băcan”, dar și „spițer” - personaj Într-o nuvelă a lui Ion Creangă -, vinde astfel de substanțe, ierburi tămăduitoare
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
definește „vitriolul” ca fiind „numele dat odinioară tuturor sulfatelor” <endnote id="(295)"/>. Un sulfat pe care țăranii și cârciumarii obișnuiau să-l pună În băuturi alcoolice era alaunul (sulfat de potasiu și aluminiu), denumit În popor „piatră acră” (sau „sare acră”). Este o substanță care se procura ușor, de la orice „băcălie” sau „spițerie jidovească”. „Jupân Strul, din Târgul-Neamțului, negustor de băcan”, dar și „spițer” - personaj Într-o nuvelă a lui Ion Creangă -, vinde astfel de substanțe, ierburi tămăduitoare „și alte otrăvuri
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
vinde astfel de substanțe, ierburi tămăduitoare „și alte otrăvuri” <endnote id="(457, p. 232)"/>. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, În catastifele vamale ale orașelor Bârlad, Focșani și Galați, de pildă, sunt Înregistrați negustori evrei care aduceau „chiatră acră”, pentru a o comercializa În Țările Române <endnote id="(416, II, p. 140 ; 236, p. 194 ; 535, pp. 519-520)"/>. Soluția de „piatră acră” nu se folosea doar pentru stropitul viei Împotriva manei. Ea se punea și În vin, pentru a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
catastifele vamale ale orașelor Bârlad, Focșani și Galați, de pildă, sunt Înregistrați negustori evrei care aduceau „chiatră acră”, pentru a o comercializa În Țările Române <endnote id="(416, II, p. 140 ; 236, p. 194 ; 535, pp. 519-520)"/>. Soluția de „piatră acră” nu se folosea doar pentru stropitul viei Împotriva manei. Ea se punea și În vin, pentru a-l limpezi și pentru a-l face să stea mai mult fără să se acrească. Iată cum sună o rețetă populară, culeasă În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
stea mai mult fără să se acrească. Iată cum sună o rețetă populară, culeasă În nordul Moldovei de Dimitrie P. Lupașcu la sfârșitul secolului al XIX-lea : „Pentru ca să ție vinul mult, fără să se strice, să arunci În vas peatră acră, că păzește vinul de nu se acrește” <endnote id="(323, p. 121)"/>. Interesant este că folcloristul D.P. Lupașcu a cules astfel de rețete nu numai de la românii din Bucovina și Moldova, ci și de la evreii din această zonă (fapt inedit
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]