KorAP: Find »[drukola/base=acuma & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...54 55 56 ...339 >

8,468 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844

ne facă loc. Abia îmi mișcam picioarele de frică. Ei mă îndemnau, dar nu mai puteam face un pas. Eram în fața Regelui. Știe ce sunt ! M-a văzut ! O să râdă de mine și o să mă alunge cu pietre ! Uite ! Chiar acuma s-a aplecat probabil să ia o piatră ! Și atunci s-a întâmplat ceva. Stăteam în fața lui, iar el se uita la mine. Dacă tot o să mă alunge, mi-am spus, măcar să văd și eu cum arată Regele ! Și m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
mâna ta, nu iubești și nu respecți nici hainele, nici mâncarea, nici munca altora, nici pământul și nici cerul care te hrănește. Și încă ceva: aș fi putut spune "arnici" în loc de "mătase colorată", da' cred că nimeni nu mai știe acuma ce e ăla "arnici" abia dacă mai știe ce e un costum național). Așa că noi eram, ca duminica, îmbrăcați în costumul nostru, alb ca zăpada. El stătea acolo, înfășurat cumva într-un fel de pătură roșcată ne-am gândit că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
că e doar blestemul timpului uitat... Dar m-am luat cu vorba, nepoate... Uite cum s-a întâmplat. Cum îți spun, stăteam, așa, ca tine, în lumina lunii. Eram tare mândru să-mi văd frunzele strălucind așa, ca ale tale acuma, și, tot ca ale tale, nu erau mai mult de trei-patru. Dar eu mă și vedeam un copac mare, cu totul și cu totul de argint chiar și frunzele erau argintii și știam că de acolo, de sus, steaua aceea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
ochii-n soare. Eu mă duc unde-i bine ! Zis și făcut : m-am socotit ce m-am socotit, am pândit și m-am prins tocmai de poalele aceluia care strălucise mai înainte. E drept că veșmântul Lui se făcuse acuma așa ca al celorlalți. Nu l-aș mai fi cunoscut după haine, dar era singurul fără încălțări și, uite, picioarele-I sângerau din nou. Da' ce, credea că scapă așa, dacă nu mai strălucește?! Așa a găsit să se ascundă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
cu flori de lumină în mâini și cântă... și mirosul de acolo vine... de iarbă. De flori, de căldură și de bine... Am dat să spun și celorlalți, dar n-am reușit decât să latru... trecuse ceasul când puteam vorbi... acuma trebuia să-i trezesc pe toți să vadă asta și să se descurce cum or putea... Uite, puștiul chiar s-a trezit. Mamă, ce ochi face ! Crede că visează. S-au trezit și ceilalți. Ce i-o fi apucat să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
clipă s-a uitat după el, dar era atât de frumoasă, că am rămas cu ochii zgâiți la ea știu că nu se face, dar nu mai văzusem o femeie așa de frumoasă nu știu cum să vă spun, când mă gândesc, acuma, parcă n-avea nimic din frumusețile despre care mă învăța tata... una, Esthera, nevasta nu știu cărui rege și care fusese cea mai frumoasă fiică a poporului de-atunci, sau aia, Dalila, care era așa de frumoasă că-și pierduse mintea (și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
asta era frumoasă, dar altfel... Îți venea s-o aperi, să stai lângă ea s-o aperi, să nu spună nimic, să nu-i spui nimic, doar să se uite la tine, fiindcă, atunci când se uita ea, se făcea lumină... Acuma, mă gândesc c-o fi fost lumina soarelui de amiază, care juca în ochii ei... cum de-i vedeam ochii, că doar eram departe, n-aș putea să vă spun... Dar mi-a trecut deodată jalea după bătrân parcă privirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
rău și tare aș fi vrut și eu să merg cu ei... Bărbatul a ghicit și-a spus: Mai târziu, ai să fii nu cu mine, nu cu ea, ai să fii cu el, dar du-te la ai tăi acuma, uite-i cum te caută... Apoi s-au întors și au plecat. Câțiva pași am mai mers în umbra lor (vedeți voi, mergeau cu fața spre soare ), pe urmă l-am auzit pe tata cum mă striga și m-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
că-L strigase când murea... Dar eu Îl văzusem pe El, pe Rege și împărăția Lui, nesfârșită în lumină și mirosind peste tot a pâine caldă și... dar ce să vă mai spun, că tot n-o să mă credeți. Parcă acuma unde fusesem?! Acolo, în piață, să-L caut. Pe urmă m-am dus încet-încet pe drum, până unde spuneau oamenii că fusese omorât... Și rămăsesem acolo, pe deal. Încă mai erau crucile. Poate mai așteptau și pe alții. Nimeni n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
fi luat și din toate ieșea un scandal cu harababură și urlete până la Dumnezeu (ăla de urlam aș fi fost eu, fiindcă m-am plictisit chiar toată ziulica s-o încasez ba peste cap, ba la fund) și mai ales acuma, de când mi-au schimbat și dascălul, sigur că știam ce mă așteaptă (auzi colo: Gamaliel, cică, o să mă învețe să vorbesc! Doar vedeți și voi că vorbesc... cât de cât și lumea înțelege. De-nțeles, înțelege, da' nu pricepe asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
Și am înțeles, după glas, că plângea. Plângea și unchi-mio. Un timp au mers tăcuți. Mohorâți. Cenușii la față, de parcă piatra și praful drumului îi uscase și pe ei. Le uscase și lacrimile. Mergeau înainte. Umbrele de pe drum se scurtaseră, acuma începuseră să se lungească în cealaltă direcție. Bun! mi-am zis. Dacă lor nu le e foame și nici sete, cu toate că e trecut binișor de amiază, nici mie n-o să-mi fie! Uite-așa! Dar drumul era tot mai greu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
uitat în ochii Lui... și am rămas acolo, într-un cer fără uitare, fără lacrimi, fără noapte, în plină lumină, în dulce și lină lumină, surioara mea scumpă... Într-un cer fără trecere... Cum oare să te fi rănit lumina ? * "... acuma ce mai e, iar plângi?! Trezește-te, hai, trezește-te!" O luă ușor de umeri pe sora ei și o strânse la piept. "Faci ca atunci când erai mică și abia murise tatăl nostru. Credeam că ți-a trecut. Atâția ani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
hai, trezește-te!" O luă ușor de umeri pe sora ei și o strânse la piept. "Faci ca atunci când erai mică și abia murise tatăl nostru. Credeam că ți-a trecut. Atâția ani nu ți s-a mai întâmplat și acuma, iar: tot așa, când cu moartea fratelui nostru. Cine-ar fi crezut!... Hai, trezește-te, deschide ochii, uite, bea un strop de apă, să-ți treacă... așa... răsuflă adânc... hai, deschide ochii... așa... liniștește-te... răsuflă adânc, uite, sunt eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
fi scos un cuvânt în fața cuiva străin... tocmai ea!... Auzi colo! Să ia tot ce aveau mai de preț în casă, vasul acela de alabastru, păstrat pentru cine știe ce nevoie (că doar erau două surori singure, cu fratele lor, care ajunsese acuma ciudățenia satului), și să-l spargă, ca să ungă picioarele prietenului lor, acela care-și spunea Fiul Lui Dumnezeu... Chiar așa o fi, doar altfel cum de l-a înviat pe fratele lor?! Nici acum nu-i venea să creadă: se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
nici când Maria, soră-mea, I-a uns picioarele, nici când ceilalți au încremenit de uimire, nici când satul venise să se mire de învierea lui Lazăr, frate-miu, și să-l atingă, nu cumva să fie vreun duh, și acuma... uite ce spune! Mai bine tăcea! Ce mai e și asta?! Ce înmormântare?! Dacă l-a înviat pe frate-miu, te pomenești ca i-o fi tare greu să nu lase moartea să se apropie de El! Cine s-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
nevoie de vreun băiat, să mă ia pe mine... tare-mi părea rău de surorile mele, cum plângeau... Marta, așa mică cum era, și-a șters lacrimile, ne-a strâns pe toți în brațe și a stat, așa, lângă tata... Acuma, la sfârșit, a stat și lângă mine, îmi uda buzele și mă ținea de mână, mă luptam să răsuflu, îmi era greu, dar tare-mi era milă de ea... mi se părea că iau din viața ei, puțin câte puțin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
nu știu nici eu ce e... Mi se strânge inima de frică și nu știu de ce. O fi spaima Mariei, o fi fost apusul acela sângeriu și mirosul de nard și cuvintele Lui... Mai ales cuvintele Lui... Cine știe... Uite, acuma soarele-i sus... acuș or să vină acasă... De-ar da Dumnezeu să vină acasă... să-i văd teferi pe toți. Așa vine vorba "teferi" dar nimic nu mai e cum a fost. Nici soarele. Nici măcar soarele. Oricât ar străluci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
cald peste zi. De cum se înserase, ne adunaserăm, cu mic, cu mare, pe nisip, să-i ascultăm. Se întorseseră de câteva zile acasă și tot mai povesteau minunile văzute dincolo de mare. Dar eu cred că-și terminaseră pățaniile adevărate și acuma mai născoceau câte ceva: ici o înfloritură, colo încă una, mai amestecau poveștile lor cu ale altora (știam asta, fiindcă pe unele le mai auzisem și altădată), dar ne plăcea să-i ascultăm și stăteam, așa, până când glasul lor se amesteca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
de oameni în jur... când mi-a spus să stau jos, el începuse deja să vorbească: "Fericiți cei săraci în duh, pentru că a lor este împărăția cerurilor..." Uite, vezi am auzit multe de la El atunci. Nu ți le pot spune, acuma, pe toate. Poate că nu-mi sar pe buze... Știi, vorbele Lui apar numai atunci când ai nevoie de ele... când ți-e sete și foame de Cuvântul Lui... Vorbele astea mi-au răsărit în gând pentru tine. Ți-e dor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
să mâncăm. Era o biată turtiță de făină, dar mi s-a părut dulce, dulce și bună și m-a încălzit (doar știți cât poate fi de frig la mare când plouă și bate vântul) și m-am săturat... și acuma, când vă spun vouă, am gustul acela dulce în cerul gurii și căldura pe care am simțit-o atunci, uite aici, în piept... Dar dacă vindeca oamenii și dădea de mâncare la toți, de ce nu L-au pus rege pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
l-oi fi supărat cu ce i-am zis și am continuat, cu jumătate de glas: ...cel puțin oamenii din satul meu... așa-s ei... Tocmai asta e îmi zise hai, spune, băiat mare ce ești! Ce ai ?! Ca să vezi, acuma mă mai și îngână. Auzi colo : "băiat mare ce ești !..." Las' că-i arăt eu lui : chiar am să-i spun tot să văd ce mai zice. Decât să mă frământ eu, mai bine să nu doarmă el ! Asta e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
a dus la mal... Ce spui, marea avea dreptul să fie liberă, nu-i așa ? Dacă vroia, putea să te înece, și pe tine, și pe tata, doar ea e cea mai puternică de pe aici. Iar dacă vrea, poate chiar acuma să se ridice și să măture totul în cale, și țărmul unde stăm acuma, și satul tău și tot ce-i iese-n cale, până la munți, nu-i așa ? Dacă e mare și puternică, e liberă să facă tot ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
așa ? Dacă vroia, putea să te înece, și pe tine, și pe tata, doar ea e cea mai puternică de pe aici. Iar dacă vrea, poate chiar acuma să se ridice și să măture totul în cale, și țărmul unde stăm acuma, și satul tău și tot ce-i iese-n cale, până la munți, nu-i așa ? Dacă e mare și puternică, e liberă să facă tot ce poftește, fără să-i pese nici de tine, nici de alții, nu ?! Cum adică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
să-ți dea de mâncare, ba chiar să nu-și iasă din malurile ei. Dacă e liberă (doar tu ai spus că ești liber ca marea și ca vântul) dacă e liberă, continuă el, poate să-și aleagă, uite, chiar acuma, alte maluri, iar fundul mării să se facă într-o clipă uscat fiindcă așa vrea ea ! E liberă, nu ?! Mă uitam îngrozit la el. Mă întrebam ce s-ar întâmpla dacă-l aude marea. Pe la noi, marea se răzvrătea de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
mi-am zis că nu numai necazurile mele le luase, ci și pe ale bătrânului, care pe atunci era ca mine, și pe ale tatălui lui, și pe ale copilului aceluia care fusese ciung și pe care-l vindecase, și acuma era învățător, și pe ale... dar cine-i mai ține minte pe toți ?! Și oare ce face cu necazurile, grijile, povara vieții și frica morții ale atâtor și atâtor oameni... Le duce mereu cu El? Bătrânul mi-a spus că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]