1,864 matches
-
și politice, deoarece aducerea învinuitului sau inculpatului în fața organului de urmărire penală sau a instanței de judecată reprezintă o privare de libertate care nu poate fi definită nici ca reținere, nici ca arestare preventivă. Pe perioada executării mandatului de aducere, acuzatul se află, în pofida voinței sale, în custodia organului de urmărire penală. Faptul că textul criticat nu prevede nicio cale de atac împotriva încheierii de ședință prin care s-a dispus emiterea mandatului de aducere este, în opinia autorului, de natură
DECIZIE nr. 743 din 24 iunie 2008 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 din Codul penal, precum şi ale art. 171 alin. 2, art. 278^1 alin. 8, art. 183 alin. 1 şi 2 şi art. 2 din Codul de procedură penală. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/201708_a_203037]
-
96 și 29.903/96, § 63, CEDO 2001-VIII, și Craxi împotriva Italiei (nr. 1), nr. 34.896/97, § 84, 5 decembrie 2002). 224. Pe de altă parte, dacă este adevărat faptul că probele trebuie în principiu să fie administrate în fața acuzatului în ședință publică, în vederea unei dezbateri contradictorii, acest principiu nu este lipsit de excepții, sub rezerva respectării drepturilor apărării. Astfel, drepturile apărării sunt limitate într-un mod incompatibil cu garanțiile art. 6 din Convenție atunci când o condamnare se întemeiază exclusiv
HOTĂRÂRE din 16 decembrie 2008 în Cauza Rupa împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/225013_a_226342]
-
de excepții, sub rezerva respectării drepturilor apărării. Astfel, drepturile apărării sunt limitate într-un mod incompatibil cu garanțiile art. 6 din Convenție atunci când o condamnare se întemeiază exclusiv sau într-o măsură hotărâtoare pe depoziții ale unei persoane pe care acuzatul nu a putut să o interogheze sau să o vadă interogată nici în stadiul de urmărire penală, nici în timpul dezbaterilor (vezi Sa∩di împotriva Franței, Hotărârea din 20 septembrie 1993, seria A nr. 261-C, pp. 56-57, §§ 43-44). 225. Curtea reamintește
HOTĂRÂRE din 16 decembrie 2008 în Cauza Rupa împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/225013_a_226342]
-
sens, nu trebuie uitat faptul că Convenția are ca scop "protejarea unor drepturi nu teoretice sau iluzorii, ci concrete și efective" și că doar numirea unui avocat nu asigură prin ea însăși eficiența asistenței pe care i-o poate acorda acuzatului (Imbrioscia împotriva Elveției, Hotărârea din 24 noiembrie 1993, seria A nr. 275, p. 13, § 38, și Artico împotriva Italiei, Hotărârea din 13 mai 1980, seria A nr. 37, p. 16, § 33). 226. Din acest motiv, statului nu i se poate
HOTĂRÂRE din 16 decembrie 2008 în Cauza Rupa împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/225013_a_226342]
-
226. Din acest motiv, statului nu i se poate imputa răspunderea pentru orice deficiență a asistenței din partea unui avocat numit din oficiu sau ales de acuzat. Din independența baroului față de stat rezultă faptul că organizarea apărării aparține, în mare parte, acuzatului și avocatului său, numit din oficiu cu titlu de asistență judiciară sau retribuit de clientul său (Cuscani împotriva Regatului Unit, nr. 32.771/96, § 39, 24 septembrie 2002). Art. 6 § 3 c din Convenție nu obligă autoritățile naționale competente să
HOTĂRÂRE din 16 decembrie 2008 în Cauza Rupa împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/225013_a_226342]
-
s-a mulțumit să afirme că aceste fapte nu ar putea readuce în discuție vinovăția reclamantului. Curtea găsește regretabil faptul că cea mai înaltă instanță română a omis să tragă concluzii din propriile constatări din punctul de vedere al drepturilor acuzatului. 228. Curtea constată și că până la data de 29 iulie 1998 (paragraful 63), reclamantul a fost asistat succesiv de mai mulți avocați numiți din oficiu, câte un alt avocat pentru fiecare ședință de judecată. Așa cum reiese din elementele aflate la
HOTĂRÂRE din 16 decembrie 2008 în Cauza Rupa împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/225013_a_226342]
-
instanța despre dificultățile pe care le întâmpina în pregătirea apărării, așa cum în mod corect subliniază Guvernul. Totuși, Curtea apreciază că comportamentul reclamantului nu putea, în speță, să exonereze autoritățile de obligația lor de a reacționa pentru a garanta eficiența reprezentării acuzatului. Într-adevăr, atât starea de vulnerabilitate a reclamantului datorată, pe de o parte, afecțiunii sale psihice și, pe de altă parte, condițiilor în care s-au desfășurat arestările și detenția sa, condiții ce au fost denunțate instanțelor, cât și carențele
HOTĂRÂRE din 16 decembrie 2008 în Cauza Rupa împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/225013_a_226342]
-
detenția sa, condiții ce au fost denunțate instanțelor, cât și carențele vădite ale avocaților numiți din oficiu, enumerate mai sus, obligau autoritățile interne să intervină. Or, din dosar nu reiese că acestea ar fi luat măsuri pentru a-i garanta acuzatului o apărare și o reprezentare eficiente. Din acest motiv, trebuie respinsă excepția Guvernului întemeiată pe neepuizarea căilor de atac interne. 231. Curtea subliniază, în fine, importanța pe care trebuie să i-o acorde, în analiza noțiunii de proces echitabil, aparențelor
HOTĂRÂRE din 16 decembrie 2008 în Cauza Rupa împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/225013_a_226342]
-
în cauză; în situația în care persoana refuză să prezinte un punct de vedere, radiodifuzorul trebuie să precizeze acest fapt. Articolul 42 (1) Orice persoană are dreptul la propria imagine. ... (2) În cazul în care în emisiunile audiovizuale se aduc acuzații unei persoane privind fapte sau comportamente ilegale ori imorale, acestea trebuie susținute cu dovezi, iar persoanele acuzate au dreptul să intervină pentru a-și exprima punctul de vedere; dacă acuzațiile sunt aduse de radiodifuzor, acesta trebuie să respecte principiul audiatur
CODUL DE REGLEMENTARE A CONŢINUTULUI AUDIOVIZUAL din 3 aprilie 2006 (*actualizat*) ( DECIZIE nr. 187/2006 ). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/216223_a_217552]
-
în cauză; în situația în care persoana refuză să prezinte un punct de vedere, radiodifuzorul trebuie să precizeze acest fapt. Articolul 42 (1) Orice persoană are dreptul la propria imagine. ... (2) În cazul în care în emisiunile audiovizuale se aduc acuzații unei persoane privind fapte sau comportamente ilegale ori imorale, acestea trebuie susținute cu dovezi, iar persoanele acuzate au dreptul să intervină pentru a-și exprima punctul de vedere; dacă acuzațiile sunt aduse de radiodifuzor, acesta trebuie să respecte principiul audiatur
CODUL DE REGLEMENTARE A CONŢINUTULUI AUDIOVIZUAL din 3 aprilie 2006 (*actualizat*) ( DECIZIE nr. 187/2006 ). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/216221_a_217550]
-
nevinovăție, întrucât contravenientul este considerat vinovat până ce nu face dovada contrară. Se mai arată că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, prezumția de legalitate și de adevăr a procesului-verbal de contravenție este o prezumție lipsită de rezonabilitate, punând un acuzat penal într-o situație dezavantajoasă (Cauza Anghel împotriva României, 2007). Se mai arată că art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 contravine art. 21 alin. (3) din Constituție , întrucât nu permite judecătorului cauzei să
DECIZIE nr. 1.096 din 8 septembrie 2009 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1), (6) şi (7) , art. 21 alin. (1) şi (3) , art. 26 alin. (1) , art. 28 şi art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi art. 10 lit. b) , art. 11 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) , precum şi art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/216068_a_217397]
-
a nu fi arestată, deținută sau exilată în mod arbitrar din Declarația Universală a Drepturilor Omului, ale art. 9 paragraful 1 privind dreptul la libertatea și la securitatea persoanei și ale art. 14 paragraful 3 lit. g) referitoare la dreptul acuzatului de a păstra tăcerea și de a nu se autoincrimina din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice; - art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală înfrânge dispozițiile art. 24 alin. (1) din Constituție privind dreptul la
DECIZIE nr. 1.401 din 3 noiembrie 2009 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi art. 83 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, art. 3 alin. (4) şi art. 5 alin. (4) din Statutul profesiei de avocat din 2004, art. 171 alin. 2, art. 183 alin. 1 şi 2, art. 262 pct. 1 lit. a) şi art. 278^1 alin. 8 lit. a)-c) din Codul de procedură penală şi art. 281 din Codul penal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/218006_a_219335]
-
persoanele aduse cu mandat nu pot rămâne la dispoziția organului judiciar decât timpul strict necesar pentru audierea lor, în afară de cazul când s-a dispus reținerea ori arestarea preventivă a acestora. De asemenea, textul de lege criticat nu aduce atingere dreptului acuzatului de a păstra tăcerea și de a nu contribui la propria incriminare, întrucât acesta nu este constrâns în niciun fel să facă vreo declarație în acest sens. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea jurisprudenței Curții
DECIZIE nr. 1.401 din 3 noiembrie 2009 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi art. 83 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, art. 3 alin. (4) şi art. 5 alin. (4) din Statutul profesiei de avocat din 2004, art. 171 alin. 2, art. 183 alin. 1 şi 2, art. 262 pct. 1 lit. a) şi art. 278^1 alin. 8 lit. a)-c) din Codul de procedură penală şi art. 281 din Codul penal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/218006_a_219335]
-
o infracțiune este următoarea: Articolul 117 Expertiza obligatorie "Efectuarea unei expertize psihiatrice este obligatorie în cazul infracțiunii de omor deosebit de grav...". 70. Codul de procedură penală prevede că viciile de formă din procedură, cum ar fi neaudierea în persoană a acuzatului de către instanțe, constituie o încălcare a drepturilor de apărare, ceea ce va duce la nulitatea hotărârii pronunțate. Prevederile relevante din dreptul și practica interne sunt descrise detaliat în Cauza Ilișescu și Chiforec împotriva României (nr. 77.364/01, §§ 18-19, 1 decembrie
HOTĂRÂRE din 6 decembrie 2007 în Cauza Bragadireanu împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/222994_a_224323]
-
acuzării (vezi cauzele Colozza împotriva Italiei, Hotărârea din 12 februarie 1985, seria A nr. 89, p. 15, § 29, și Ilișescu și Chiforec, menționată mai sus, § 34). 104. Curtea a stabilit deja că legislația românească permite casarea unei hotărâri pronunțate fără ca acuzatul să fi fost prezent și interogat de instanțe (vezi paragraful 70 de mai sus). 105. În cazul de față, Curtea observă, alături de Guvern, că reclamantul a fost audiat, în prezența avocatului său ales, în fața instanței de fond și a instanțelor
HOTĂRÂRE din 6 decembrie 2007 în Cauza Bragadireanu împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/222994_a_224323]
-
fine, Curtea ia notă de modificările legislative aduse de Legea nr. 281/2003 Codului de procedură penală, care prevede în mod expres un recurs imediat împotriva unei hotărâri ce dispune menținerea unei măsuri provizorii după trimiterea în judecată a unui acuzat. 47. Având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că reclamantul nu a beneficiat de un recurs în fața unei instanțe, în conformitate cu cerințele art. 5 § 4 din Convenție . Prin urmare, a avut loc înc��lcarea acestei prevederi. III. Asupra celorlalte
HOTĂRÂRE din 31 martie 2009 în Cauza Mihuţă împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/219220_a_220549]
-
observă că, din totalitatea elementelor aflate la dispoziția sa, rezultă că ele nu sunt întemeiate. Ea reamintește că, în principiu, instanțelor naționale le revine obligația de a aprecia elementele culese de ele și relevanța celor a căror prezentare o doresc acuzații (Barbera, Messegue și Jabardo împotriva Spaniei din 6 decembrie 1988, seria A nr. 146, p. 31, § 68). Din hotărârile instanțelor interne rezultă că reclamantul a beneficiat de o procedură publică și contradictorie și că temeiul condamnării sale consta într-o
HOTĂRÂRE din 31 martie 2009 în Cauza Mihuţă împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/219220_a_220549]
-
008/02, § 36, 13 octombrie 2005, și Ivanov împotriva Ucrainei, nr. 15.007/02, § 86, 7 decembrie 2006). Curtea reiterează că nu este o chestiune discutabilă în sine faptul că statul poate aplica diferite măsuri preventive ce limitează libertatea unui acuzat pentru a asigură realizarea eficientă a unei cercetări penale, în măsura în care o astfel de măsură - și în special durata sa - este proporțională cu scopurile urmărite [vezi, mutatis mutandis, Nagy împotriva Ungariei (dec.), nr. 6.437/02, 6 iulie 2004, Fedorov și
HOTĂRÂRE din 24 aprilie 2008 în Cauza Rosengren împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/219601_a_220930]
-
hotărâri judecătorești definitive, prin care să se stabilească vinovăția, penală ori contravențională. În același sens, potrivit principiilor de drept procesual penal, nimeni nu este obligat să își dovedească nevinovăția, sarcina probațiunii revenind acuzării, iar situația de dubiu îi profită celui acuzat (în dubio pro reo), pe când, în cazul constatărilor făcute de către inspectorii de integritate, în baza cărora se cere confiscarea averii, persoana cercetată trebuie să își dovedească nevinovăția. În consecință, Curtea constată că dispozițiile art. 46 din Legea nr. 144/2007
DECIZIE nr. 415 din 14 aprilie 2010 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor cap. I "Dispoziţii generale" (art. 1-9), ale art. 11 lit. e), f) şi g), ale art. 12 alin. (2), ale art. 13, ale art. 14 lit. c), d), e) şi f), ale art. 17, ale art. 38 alin. (2) lit. f), g) şi h), ale art. 42 alin. (2), (3) şi (4), ale cap. VI "Verificarea averilor, a conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor" (art. 45-50) şi ale art. 57 din Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/222159_a_223488]
-
Curtea reamintește că art. 7 § 1 din Convenție consacră, la modul general, principiul legalității delictelor și a pedepselor (nullum crimen, nulla poena sine lege) și interzice, în mod special, aplicarea retroactivă a dreptului penal atunci când ea se face în dezavantajul acuzatului (Kokkinakis împotriva Greciei, Hotărârea din 25 mai 1993, seria A nr. 260-A, p. 22, § 52). Dacă interzice în mod special extinderea domeniului de aplicare a infracțiunilor existente asupra faptelor care, până atunci, nu constituiau infracțiuni, el prevede, pe de
HOTĂRÂRE din 24 mai 2007 în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/223474_a_224803]
-
nr. 260-A, p. 22, § 52). Dacă interzice în mod special extinderea domeniului de aplicare a infracțiunilor existente asupra faptelor care, până atunci, nu constituiau infracțiuni, el prevede, pe de altă parte, neaplicarea legii penale în mod extensiv în dezavantajul acuzatului, de exemplu prin analogie. Rezultă că legea trebuie să definească în mod clar infracțiunile și sancțiunile care le pedepsesc (Achour împotriva Franței [MC], nr. 67.335/01, § 41, 29 martie 2006). 34. Noțiunea "drept" ("law") folosită la art. 7 corespunde
HOTĂRÂRE din 24 mai 2007 în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/223474_a_224803]
-
40.403/02, § 34, 10 octombrie 2006). 43. Din interdicția de aplicare extensivă a legii penale rezultă că, în lipsa cel puțin a unei interpretări jurisprudențiale accesibile și rezonabil previzibile, cerințele art. 7 nu pot fi considerate ca respectate în privința unui acuzat. Or, lipsa de jurisprudență prealabilă în ceea ce privește asimilarea faptelor de luare de mită ale angajaților unei bănci cu cele ale "funcționarilor" și ale "altor salariați" ai organizațiilor prevăzute la art. 145 din Codul penal rezultă, în speță, din faptul că Guvernul
HOTĂRÂRE din 24 mai 2007 în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/223474_a_224803]
-
în special dacă este vorba de riscul ca inculpatul să comită o nouă infracțiune sau de reacția publică declanșată de faptele comise. Rezonanța în opinia publică, o anumită stare de nesiguranță generată de faptele comise sau aspectele referitoare la persoana acuzatului au fost evidențiate ca elemente constitutive ale pericolului pentru ordinea publică, noțiune care nu trebuie confundată cu cea de "pericol social al faptelor" comise (deciziile din 28 februarie 1997 și 16 noiembrie 2005 ale curților de apel Brașov și, respectiv
HOTĂRÂREA din 1 iulie 2008 în Cauza Calmanovici împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/210626_a_211955]
-
15 martie 2002 referitoare la fapte de corupție, Curtea Supremă de Justiție a considerat că existența unui pericol pentru ordinea publică trebuie analizată atât în funcție de profilul personal al inculpatului, cât și de pericolul social al infracțiunii pentru care este urmărit acuzatul, de reacția publică la comiterea infracțiunii și de posibilitatea ca alte persoane să comită fapte similare în lipsa unei reacții ferme împotriva persoanelor acuzate de asemenea fapte. În mai multe decizii în care instanțele interne au constatat lipsa unor motive concrete
HOTĂRÂREA din 1 iulie 2008 în Cauza Calmanovici împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/210626_a_211955]
-
au oferit niciun element de fapt pentru a demonstra că el ar fi încercat să obstrucționeze urmărirea penală, iar necesitatea de a finaliza ancheta penală nu poate constitui în sine un motiv relevant și suficient pentru arestarea preventivă a unui acuzat. În sfârșit, instanțele au analizat în același timp menținerea în arest a reclamantului și a coinculpatului său, fără a face vreo diferență în ceea ce privește situația lor personală. 85. Făcând trimitere la hotărârile în discuție și la jurisprudența Curții (vezi, printre altele
HOTĂRÂREA din 1 iulie 2008 în Cauza Calmanovici împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/210626_a_211955]