7,862 matches
-
Acasa > Strofe > Introspectie > MOMENT DE SEARA Autor: Marius Horvath Publicat în: Ediția nr. 1526 din 06 martie 2015 Toate Articolele Autorului Moment de seară undeva,în adâncuri brațe descărnate frământa vechi dureri sunt brațele demonului ? sunt brațele îngerului ? nu știu. poate sunt brațe de Sisif căci durerile se frământă lung așa ca pâinea. undeva,în adâncuri pașii tăi mici și albi sunt scriși pe lespezile unui timp
MOMENT DE SEARA de MARIUS HORVATH în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382564_a_383893]
-
06 martie 2015 Toate Articolele Autorului Moment de seară undeva,în adâncuri brațe descărnate frământa vechi dureri sunt brațele demonului ? sunt brațele îngerului ? nu știu. poate sunt brațe de Sisif căci durerile se frământă lung așa ca pâinea. undeva,în adâncuri pașii tăi mici și albi sunt scriși pe lespezile unui timp când nu erau dureri. undeva,în adâncuri, îngerii stau nemișcați și tăcuți așa,ca statuile într-o expoziție. brațele descărnate frământa vechi dureri pașii tăi mici și albi duc
MOMENT DE SEARA de MARIUS HORVATH în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382564_a_383893]
-
brațele demonului ? sunt brațele îngerului ? nu știu. poate sunt brațe de Sisif căci durerile se frământă lung așa ca pâinea. undeva,în adâncuri pașii tăi mici și albi sunt scriși pe lespezile unui timp când nu erau dureri. undeva,în adâncuri, îngerii stau nemișcați și tăcuți așa,ca statuile într-o expoziție. brațele descărnate frământa vechi dureri pașii tăi mici și albi duc departe unde totul se îmbraca în întuneric sau se inneacă în cea mai albă mare... Referință Bibliografică: Moment
MOMENT DE SEARA de MARIUS HORVATH în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382564_a_383893]
-
martie 2015 Toate Articolele Autorului Singurătatea Minune, desfătare, copleșitor mister trăiești deplin doar în singurătate. Numai cu ea alături poți munți și văi străbate spre-a mângâia al viselor tău cer. De unul singur umbli urcând către-nălțimi sau în adâncuri te încânți de taine și poți schimba în voie ale visării haine sfidând povața-absurdelor mulțimi. Cu tine însuți nu ești nicicând nefericit și orice suferință nu mai doare. Nu te oprește nimeni să zburzi în exaltare și să-ți transformi
POME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382588_a_383917]
-
și nimeni niciodată n-a mai putut s-o-aducă înapoi. Doar Pluto a-nțeles-o și timp de șase luni i-o trimitea pe Persefona-alături. Atunci piereau deodată și geruri și omături și în natură se-ntâmplau minuni. Când se-ntorcea-n adâncuri, Demetra se-ntrista. Un vifor devenea a ei durere și pân’ la următoarea frumoasă revedere natura lângă dânsa suferea. Anatol Covali Referință Bibliografică: Pome / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1548, Anul V, 28 martie 2015. Drepturi de
POME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382588_a_383917]
-
de zor. Îmi e casa în reconstrucție, se pare. Probabil că e vremea schimbării și abia țin în frâu cântările, tânguirile apei. Din mine se naște universul trăirii, din pământul în care îmi sădesc fiecare gând. Și marea stă în adâncuri, îi simt existența din țâșnirea vizibilei vibrații. De teamă să nu ne copleșeasca dezlănțuirile, ne pregătim de vremuri cu periculoase unde, în care sufletul se poate pierde. O crustă ține valul în adânc, dar nici rodirea n-are șansă între
MUTAȚII de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382595_a_383924]
-
era mult facilă. Aici, talentul său muzical nu a putut fi și el coborât în subteran ci a izbucnit neîncătușat și admirativ, tânărul student Horia Moculescu integrându-se ca interpret muzical în cadrul orchestrei facultății. Mina nu a putut înghite în adâncul muntelui aspirațiile artistului Horia Muculescu, iar talentul său l-a absorbit în fascinațiile scenei. A părăsit munții Petroșaniului și s-a stabilit la București, unde avea să cânte la pian și vocal în localuri luxoase și renumite, iar de aici
HORIA MOCULESCU. FAPTELE MUZICII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382578_a_383907]
-
de gânduri , Cuvântul inimii pleacă în sus, mai sus. Dorințe, idealuri, măriri fără de rânduri, Inclus măruntul mult, dar tare greu de spus . Lapsus ce nu dă pace, ce-ntruna zgândărește Spectacolul terestru--- suportu-i pe-o corună, Misterul vieții-al ști, adâncuri scormonește, Taine spre-a dezlega, omul se pune-arvună . Idei amestecate-n cercetători lunatici, O gloată de atomi din microunivers, Triumfători își poartă victoria, emfatici... Un rezultat ce-ajunge banalul fapt divers... Și fiecare stea ce pentru noi se naște , La
DILEME de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382636_a_383965]
-
picioare. Curtea bisericii, albă și mare, sălașul lui Dumnezeu, din mijlocul satului, o cunoșteam bine pe dinafară, fiind locul de joacă al copiilor, când era vreo sărbătoare sau vreo nuntă în sat. De cum am trecut pragul bisericii, am simțit în adâncul inimii un fior de uimire și bucurie. Dar, uimirea nu a ținut mult deoarece, în mintea mea de copil, credeam că tot ce se întâmpla acolo era un joc de oameni mari care începuse când am ajuns noi și preotul
CLIPA... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382620_a_383949]
-
focul mi se stinge, Când nu suntem amândoi! Rupe Legea ce o ține Muritoare pe pământ, Și-o așează printre stele, Niciodată în mormânt! De-a lui cerere nebună Se cutremură văzduhul, Nemișcarea se frământă Negăsindu-i morții locul! Din adâncuri se arată În pulsații nesfârșite, O lumină ce străbate Galaxii nedeslușite. Iar acum s-aud în noapte În îmbrățișări celeste, Două stele ce tresară Și-o iubire de poveste! Referință Bibliografică: AXA CERULUI / Daniel Dac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
AXA CERULUI de DANIEL DAC în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383904_a_385233]
-
județului Suceava, în vecinătatea municipiului Rădăuți, de o parte și de alta a râului Sucevița, la o altitudine medie de 450m. Numele său vine, probabil, de la faptul că se află, pozițional, la marginea pădurii, ori că s-a aflat, în adâncul vremii, la o margine geografică sau politică, adică la o graniță ori hotar de țară. Este atestată documentar în lucrarea „Strămoșii” de Radu Teodoru, în anul 1466. A nu se înțelege că la Marginea, obiectiv turistic din Bucovina, locuitorii se
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383791_a_385120]
-
care o uimi și pe ea, către salon. Cu capul ridicat a sfidare, se reîntorcea pe propriile picioare... nicidecum pe... scut. Simțea că își regasise în sfârșit propria putere și era acum capabilă să înfrunte totul. Doar de undeva din adâncuri, se auzea răzbătând spre conștiința sa, o întrebare timidă: „ și totuși, de ce... și... cum a fost posibil?”. Cum însă nu era prea clar la ce anume se referea întrebarea, pentru moment răspunsul întârzia să vină. Referință Bibliografică: REFLEXII / Tania Nicolescu
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
1881 din 24 februarie 2016 Toate Articolele Autorului https://youtu.be/oum1xqaSEhQ Ritmul, nebun de visare, dansează în mintea mea. E strigatul dorinței desculțe , pe clipe călcând. Goana de simțuri crescânde, Zbor de cuvinte absurde, Cumul de gânduri mărunte, Sapă adâncul, văzduhul surpând, Amorțind sentimentul candid în zeflemea. Oftează acum, amăgind pasiuni ancestrale, Ruga spre ceruri, abisuri uitând, Mistuire de doruri amare, Fulger de zvâcniri bizare, Eșecuri de lungă așteptare, Se-nfruptă din trupul arzând, Culminând cu atingeri voit arbitrare. Tânguire
CHEMARE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383962_a_385291]
-
gând în fapt de seară. SERI ÎNMIRESMATE Gândul unduitor în liane, praguri Trecute prin inimi, timide șiraguri În viața aceasta mai stau în delir Din cupe de ambră parfumul inspir Mai trece prin arbori duhul cel bun Și perle-n adâncuri mereu o s-adun Cuvinte acumulate, prețioase mărgăritare Strălucesc nestemate, alintate de mare Prin cerul albastru se plimbă privirea Mereu în rărunchi sălășluiește fericirea AMINTIRE DESPRE ARSENIE BOCA I. Ca o iederă încolăcită pe arbore Bunica mea cu ochii negri dorea
DIAMANTE ŞLEFUITE (POEME) de GEORGETA BLENDEA ZAMFIR în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383969_a_385298]
-
cu flori din cea mai abruptă pantă, ascunsă în spatele unui grad viu mai mare decât un om. ` Acolo, pierdută între margarete, maci, clopoței și albăstrele rupea cu dinții spice de iarbă ascultând vuietul așezării din vale, inima pământului pulsând spre adâncurile stâncoase și copacii sălbatici răsăriți unde le plăcuse locul. Și într-o după-amiază se întîmplă minunea că termină mai devreme treaba casei și fugi pe cărăruia greoaie oricărui pas obișnuit dar nu și sprintelor ei picioare și se așeză cu
POVESTEA BRADULUI de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383975_a_385304]
-
din 10 februarie 2016 Toate Articolele Autorului TRECEREA VREMII În insomnia vieții, capul se cufundă în pernele din apă, înăbușind strigătul jalnic al trecerii vremii. Căci, -precum norii de pe cer- gândurile îți schimbă chipul suav. Și cum valurile urcă din adâncul tenebrelor, suspini încet, sufocând plânsul amar din întunericul imens. Apoi te învingi, căzând în ispita bucuriei din jur. Noaptea se risipește într-un sacrificiu subtil. Speranța, --zgâlțâită puțin-- pare să fie o rază de soare. Atunci, liniștit, privești cum gândurile
TRECEREA VREMII de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383998_a_385327]
-
și miros îmbietor. - Fugiți, fugiți hoților și mincinoșilor de la poarta mea!... Pleacă prăpăditule din calea ortacilor mei... Pleacă Ștefane cu ceata ta!... Dispari Ștefane cu aghiotanții tăi din rai... Văleuuu, ăsta coboară raiul pe pământ!... Credincioșii mei cu codiță din adâncul pământului, nu mă părăsiți!... Pleacă cu fumul ăsta înecăcios că-mi alungi puișorii... Văleu, parcă a erupt un vulcan de tămâie!... Pleacă cu ploaia ta din busuioc că-mi îneci cetele!... Aoleuuu, ce mă fac întunecimea ta?... S-a abătut
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
secat? Ia să văd! Poate dau peste vreo comoară și nu mă întorc cu mâna goală! Sau chiar descopăr ascunzătoarea acelui legendar castel și dau de aurul ascuns!” Zâmbi satisfăcut de ideea năzdrăvană și, dând pinteni calului, se îndreptă către adâncurile pădurii. Hoinări la întâmplare, ascultând foșnetul codrului și trilul melodios al păsărelelor în liniștea sufletească ce-l cuprinsese. Stejarii seculari făceau parcă parte din familia lui. Ajunse la un iaz acoperit aproape în totalitate de un pod de verdeață. Orăcăitul
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
verdele ierbilor sunt imagini grăitoare care contemplă imagini ale sentimentului de dor mângâiat de vise și memorii calde, pe filele cărora au curs lacrimi pure. Departe de negura vremilor și zgomotele surde, frumusețea neștirbită a iubirii își are cuibul în adâncurile sale, acolo unde se poate regăsi cu sine. “Te caut în roua ce-ți plânge pe gleznă,/ Din frageda glie călcată de cerbi,/ În razele lunii străpunse prin beznă,/ În verdele prea necositelor ierbi./ Te caut în vise și în
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
departe prin cabluri întinse cum timpul simte când fericirea intră în trupul tău afară e ceață cu umbre împânzită soarele însă se răsfață la orizonturi deasupra câmpiei de nori. marea nu-și mai încape în țărmuri sămânța se vrea încolțită, adâncurile își desțelenesc rădăcinile cu svonuri de muguri văzând lumina cum se aprinde în sufletul tău. pe cer se ivește din hăuri lumina albastră, drumul dragostei măsurându-l cu fericirea ce vine năvalnic dinspre leagănul trupul tău. se aude din codri
EXTRAS DIN CHIPUL UNOR CUVINTE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384082_a_385411]
-
Iunie 2017 Când te privește-un înger, oricât ai fi de trist Se luminează noaptea din jurul tău deodată, Precum se luminează citind din Acatist Icoana sfânt'a Mamei cu dragoste brodată... Când te privește-un înger se umplu de lumină Adâncurile ființei și cele mai de jos, Simți zbaterile tale în trup cum se alină Și gândurile toate se umplu de miros; Când te privește-un înger cu ochi dumnezeiești Auzi cum îți pătrunde fiorul sfânt în soartă Și inima tresaltă
CÂND TE PRIVEȘTE-UN ÎNGER... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2360 din 17 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384095_a_385424]
-
Pe Mine Domnul m-a făcut Chiar întâia Lui lucrare Să fiu un soare și un scut Lumină să fiu— îndurare Mai ”nainte de-nceput Eu am fost din veșnicie Nici pământul când făcut Nu a fost atunci să fie Adâncuri— nu existau Nici izvoarele de apă Undele nu-și revărsau Apa— nefiind creată Însumi Eu am fost născută Mai ”nainte decât munții Când lumina nevăzută Nu își regăsea pierduții Mai ”nainte de-ntărirea Munților Eu am venit Căci sunt dragostea— iubirea
MEȘTERUL DIN UNIVERS de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2360 din 17 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384096_a_385425]
-
ochiul tău de cicoare și buza trandafir, salcie plângătoare, lângă ruinele tale aș sta o viață-ntreagă să-ți șterg lacrima udă din irișii-izvoare, fântâni de dor,pierdute, secate de dureri; vise fantomă cu vele mari de stele vin din adâncuri în semicercuri grave și mi te poartă ca pe o regină prin câmpul înghețat cu amintiri pe unde toamna jefuia copacii și verbele nebune alergau după tine să-ți îmbrățișeze ramurile brațelor crucificate pe irișii mei beți. voiam să fugim
POEZIA TOAMNEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384100_a_385429]
-
încremeni. - Ce rămăseși cu gura căscată ca la dentist? În împărăția iadului nu sunt facultăți de stomatologie! Sunt numai întreprinderi de prelucrarea smoalei! Ha, ha, ha! - Nu merg cu tine pe același drum! - Am o sarcină de la împăratul nostru, din adâncul pământului, și trebuie s-o duc la îndeplinire. Dacă refuzi, va fi vai și amar de familia ta! Aștepți un copil sau vrei să se nască un monstru? Deci, pregătește-te să mă însoțești în cea mai palpitantă aventură pe
IX. UN MUSAFIR CIUDAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384104_a_385433]
-
îl considera etalonul poeziei românești, spunând: Dacă nu ne vom hrăni cu Eminescu, vom rămâne în cultură mai departe înfometați”. Tot în acea carte citează un vers găsit în caietele lui Eminescu: „Focul meu a-l stinge nu pot în adâncul/ Apelor mării” și, mai adaugă Constantin Noica: „Zilele i-au fost lungi din prea plinul, și nu din golul lor”. Un alt scriitor spunea despre Eminescu: „Înainte de a fi idee, sentiment, amintire, filosofie, regret, istorie, autenticitate, travaliu, eres, revoltă, pesimism
CU DORUL „LUCEAFĂRULUI” O ÎNTREAGĂ NAȚIUNE A RĂMAS! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1621 din 09 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383306_a_384635]