2,215 matches
-
au fost jucate pe scena Teatrului Național din București, sub directoratul lui Pompiliu Eliade. Ultima mare realizare a lui R.-M. este jurnalul, început în 1943, în ziua când împlinea șaptezeci și cinci de ani, și încheiat în 1952. Intitulat Revizuiri și adăugiri va fi editat după mai bine de patru decenii (I-VIII, 1996-2001). Paginile sunt un amestec hibrid între memorii și jurnalul intim. Menționabile sunt părerile despre Titu Maiorescu, de pildă, dar mult mai interesante se arată însemnările jurnaliere. Există cel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289110_a_290439]
-
lui Eufrosin Poteca, București, 1943; Morala personalismului energetic, București, 1946; Materialismul și personalismul energetic, București, 1947; Mărturisiri, îngr. Valeriu Râpeanu și Sanda Râpeanu, pref. Valeriu Râpeanu, București, 1990; Etnicul românesc. Naționalismul, îngr. și pref. Constantin Schifirneț, București, 1996; Revizuiri și adăugiri, I-VIII, îngr. Rodica Bichis, Gabriela Dumitrescu și Stancu Ilin, cu un comentariu de Dinu C. Giurescu, București, 1996-2001; Dialectica, postfață Gheorghe Vlăduțescu, București, 2002. Repere bibliografice: Ibrăileanu, Opere, IV, 178-186; A.D. Xenopol, Raport despre „Puterea sufletească”, AAR, partea administrativă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289110_a_290439]
-
a fost matematician, dar a folosit fapte și raționamente cu caracter evident matematic, fapte stabilite încă dinaintea lui de matematicienii școlii pitagoreice. Infinitul este un concept de o importanță fundamentală în matematici. În domeniul mărimilor din ce în ce mai mari obținute prin procesul adăugirilor, al compunerii permanente, se obține infinitul mare: orice segment de dreaptă poate fi prelungit de ambele părți nelimitat. De asemenea, oricărui număr n, oricât de mare ar fi, i se poate adăuga o unitate: devine n+1, care, evident, este
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
la risc, ei preferă să investească treptat aceste resurse. Mai mult, ei preferă să investească resursele acumulate prin desfășurarea curentă a activității pe piața-gazdă, adică profitul reinvestit și expertiza managerială. Privind lucrurile din această perspectivă, modelul de la Uppsala conține deja adăugirea pe care voiau să i-o aducă Petersen și Pedersen (1997). Pe de altă parte, este posibil ca, deși nu au menționat acest lucru, cei doi să se bazeze pe teza conform căreia corporațiile transnaționale urmăresc mai puțin obținerea unei
[Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]
-
Neamțu la seria Opere de D. Gusti, măcar pentru contribuția lor, în condiții destul de ingrate, la punerea în circulație a scrierilor gustiene. Pentru istoricul sociologiei românești informații și idei foarte interesante se găsesc în cele opt volume din Revizuiri și adăugiri, C. Rădulescu-Motru, rămase în manuscris și editate după 1990. Deși este menționat instituțional Centrul de Cercetări pentru Problemele Tineretului, nu se face nici o trimitere la activitatea de cercetare timp de 22 de ani în domeniul studiului problematicii tineretului din perioada
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
pentru a institui conduita noastră. Nu am întîlnit asemenea situații la bolnavii urmăriți. 2. Insuficiența enzimatică Extirparea pancreasului în întregime sau, cum am mai arătat, mai mult de ¾, duce la independența de administrare nu numai de insulină, ci și la adăugirea în alimentație și de enzime pancreatice suplimentare - spun toți autorii, printre care C. P. Artz. Dacă administrarea de enzime nu se practică, circa 50-60 la sută din grăsimi nu sînt digerate, produc scaune tipice și anume - scaune spumoase, scaune în
Pancreatectomiile by Ionescu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/91855_a_92354]
-
și forma de organizare social-economică, satele fiind alcătuite din familii rude între ele și având un moș ca strămoș întemeietor comun. Altfel spus, satul reprezenta o obște gentilică, a cărei caracteristici au fost analizate, fără să mai lase loc de adăugiri și interpretări, de istoricul P.P.Panaitescu . Revenirea la sat a făcut ca așezările romane numite vicus și pagus să fie uitate. Pentru pagus avem o explicație plauzibilă: locuitorii pagus-ului au fost asimilați păgânilor (pagus-paganuspăgân), acelora care nu mărturisiseră credința creștină
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
dorinței voiajorului. La trăsurile cele mari, precum carete grele de drum și altele, de la 4 până la 6 persoane, se vor pune 6 cai, mânându- i un surugiu călare; când însă drumul ar fi greu și trebuința ar reclama și altă adăugire de cai, aceasta se va rezolva pe contul antreprenorului, neputându-se pretinde niciodată un număr mai mare de cai". Personalul care servea poștei era format din: un căpitan de poștă, un ceauș (chehai) și câte un surugiu de fiecare 4
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
se află și portrele ctitorilor. În partea dreaptă a ieșirii din pronaos este prezentat Logofătul Ioan Golia � urmat de familia sa � dar, și de domnitorul Ieremia Movilă, care, după cum am mai spus, se pare că a făcut unele reparații și adăugiri. Ioan Golia oferă în tablou � o biserică, iar Ieremia Movilă oferă o construcție civilă, care azi, probabil, nu s-a mai păstrat. În partea st�ngă a ieșirii din pronaos există un alt tabloul votiv, care îl prezintă pe Vasile
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
de biserica Lozonschi, care serbează atât hramul Sfântului Gehorghe (23 aprilie), cât și pe cel al Sfintei Mucenițe Ecaterina (25 noiembrie). Peste drum, se află palatul lui Mihai Sturza, construit în anul 1834 și restaurat în anul 1890 1894 (cu adăugiri), în care a funcționat seminarul Veniamin Costachi, apoi Facultatea de Teologie. Nici anul de ctitorire și nici adevărații ctitori nu sunt cunoscuți. Pe la începutul veacului al XVII-lea, această biserică era cunoscută sub numele de Biserica Doamnei, Biserica Domniței sau
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
anul 1758, când a fost restaurată de Ion Teodor Calimachi. Ajunsă din nou în paragină, a fost reconstruită între anii 1884-1904 de către arhitectul francez Lecomte de Noűy, care, refăcând-o din temelie, i a redat aspectul inițial, făcând să dispară adăugirile survenite între timp și tot ce s-a știut că este neconform cu înfățișarea originală. La solemnitatea sfințirii (2 octombrie 1904), au participat: Familia domnitoare, Împăratul Nicolae al Rusiei, delegați ai lui Frantz Iosef și personalități de seamă din țară
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
aici reparații capitale sub îngrijirea Epitropiei sfântul Spiridon. Încep�nd din anul 1958, pe lângă deservirea cimitirului a căpătat și statut de biserică parohială. În plan, biserica are formă de navă și de-a lungul timpului i s-au mai făcut adăugiri. În anul 1950 i s-a construit un pridvor, iar în anul 1978 i s-a mai adăugat și o clopotniță. Interiorul este pictat în stil neobizantin, catapeteasma fiind elementul care atrage atenția. Deține obiecâte de cult deosebite, dintre care
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
cioturi la nivelul umerilor, posteriorul fiind puternic bombat, cu fesele despărțite. Personajul masculin, de la care se păstrează doar partea inferioară, are picioarele modelate din aceeași bucată de lut, fiind despărțite printr-o incizie fină, iar indicația sexului este realizată prin adăugirea, în zona inghinală, a unei pastile de lut, alungite (Ibidem,fig. 17/2). La Cernica a fost descoperit un alt fragment dintr-o figurină antropomorfă, din ea păstrându se doar partea superioară a corpului, inclusiv capul (Gh. Cantacuzino, S. Morintz
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Livian Rădoescu () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_649]
-
o lungă scrisoare în care a făcut un rezumat al Criticii. Ulterior, în Propozițiile eretice, a trecut la expunerea și respingerea celor opt propoziții în care Iulian își concentrase doctrina. Acesta a publicat o a doua ediție a Tomului, cu adăugiri; a urmat Contra blasfemiilor lui Sever, în zece tomuri; după aceea, pentru a se apăra de acuzația că a aderat la maniheism și la eutihianism, Iulian a compus Apologia (citată și ca Discurs împotriva maniheilor și a eutihienilor), rezumîndu-și propria
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
apăra de acuzația că a aderat la maniheism și la eutihianism, Iulian a compus Apologia (citată și ca Discurs împotriva maniheilor și a eutihienilor), rezumîndu-și propria poziție în zece anateme. Pentru a combate aceste tratate, Sever a scris succesiv Contra adăugirilor și Contra Apologiei lui Iulian. La tratatul Contra blasfemiilor lui Sever nu a răspuns imediat; a făcut-o poate mai tîrziu, într-o operă intitulată Contra lui Felicissimus, din care s-au păstrat doar cîteva fragmente. Scrierea lui Iulian este
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
această culegere trebuie să fi fost alcătuită în secolul al VI-lea, pe baza unui epistolar în esență autentic, căruia i-au fost adăugate unele falsuri, și, mai cu seamă, în care au fost multiplicate scrisorile prin fragmentare și prin adăugiri de nume și titluri de destinatari, în special generali, prefecți și viri illustres. De fapt, cu excepția a foarte puține cazuri, destinatarii lui Nilus sînt cu toții personaje necunoscute. Cameron crede că după 553, atunci cînd unele scrieri ale lui Evagrie Ponticul
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de Efes, a constatat că nici unul din marii autori dinainte nu le menționase și, în consecință, le-a declat neautentice. într-adevăr, primele citate din Dionisie se găsesc în scrierile lui Sever de Antiohia Contra apologiei lui Iulian și Contra adăugirilor, compuse între 518 și 528, și în a treia epistolă către egumenul Ioan, din 532 (sau, potrivit altora, din 510). Să ne oprim asupra acestor opere. Prin 137 de manuscrise grecești, copiate între 827 și secolul al XVII-lea, ni
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
s-a întors la locul cuvenit recuperând, prin ceea ce s-a numit realismul neoclasic 5, viziunea conform căreia pasiunile umane, nu constrângerile sistemului explică evenimentele politicii internaționale. Ce relevanță are astăzi, pentru cititorul român, această carte peste care, cu toate adăugirile menite să o actualizeze și cu toate articolele mai noi din anexe, timpul s-a așezat în mod inevitabil? De ce am ținut să o situăm între primele volume ale celei dintâi colecții academice de relații internaționale din România? Dacă titlul
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
1985 nu pot fi ignorate - iată, deci, a doua noastră hotărâre editorială. Ca o parte a efortului nostru de a sugera continua relevanță a ideilor profesorului Morgenthau chiar și în circumstanțele dramatic schimbate ale vieții internaționale contemporane, am făcut două adăugiri operei consacrate. Prima se regăsește la începutul cărții: este un eseu introductiv în care prezentăm contribuțiile perene ale abordării realiste a politicii internaționale de care este atât de strâns legat, notăm unele aspecte ignorate ale gândirii sale, așa cum apar în
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
loc schimburi între membrii lui. Ea caracterizează unul din aspectele construcției reprezentării și se desfășoară în mai multe faze: selecția formarea unei scheme figurative naturalizarea * Selecția implică o filtrare a informației disponibile despre obiectul reprezentării, făcînd loc distorsiunilor, inversiunilor, reducțiilor, adăugirilor de date și/sau evaluărilor, eliminărilor, stratificărilor și suprimărilor de atribute. Aceste alterări sau distorsiuni cognitive rezultă din intervenția modului de gîndire, a ideologiei, cadrului cultural și sistemelor de valori a acelora (grupuri și/sau individzi) care primesc un obiect
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
apare în cea dea treia ediție în America și în Anglia și că ea a fost tradusă în spaniolă, italiană, japoneză, coreeană, germană, portugheză, ebraică și gujarati. Din nou am adus la zi bibliografia și am făcut mici corecturi și adăugiri în text. Dar în esență a III-a ediție este o reeditare a ediției a II-a. In legătură cu anumite probleme rai-am dezvoltat ideile sau le-am prezentat într-o formă modificată în diferite studii publicate în 1963
[Corola-publishinghouse/Science/85055_a_85842]
-
dincolo Voința sa mai Înțeleaptă, apetitul său istovit! Să fie aceasta pentru plăcere? Învață un gust mai just: Și află că temperanța e adevăratul lux350. Notetc "Note" 1. Ediția germană nu conține referirea la un public (germanofon) și comportă câteva adăugiri; primul volum În germană are 203 pagini cu tot cu introducere, iar anumite porțiuni noi sunt adăugate În engleză (spre exemplu: cele câteva sfaturi medicale versificate ale lui Honigberger prezente la sfârșitul ediției); cf. Früchte aus dem Morgenlande, oder Reise-Erlebnisse, nebst naturhistorische-medizinischen
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
494). 95. Despre epoca lui Ranjit Singh și interferența cu civlizația europeană, vezi studiul introductiv. Maharajahului Ranjit i s-au dedicat foarte multe volume biografice și de analize, crescând exponențial cu interesul pentru lumea sikh din Panjab Înainte de 1849. Câteva adăugiri la bibliografia de până acum ar putea fi: vechea sinteză a lui M.A. Macauliffe, The Sikh religion, 6 vol. (reed. New Delhi, 1963); S. Jehangir, Representative Men of India, Calcutta, 1890-1901, 27 vol. (În vol. 16); G.L. Chopra, The
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
-ui (a) (M): unuia, altuia, fiecăruia, oricăruia -ei (a) (F.): uneia, alteia, fiecăreia, oricăreia. La genitiv-dativ pronumele nehotărâte prezintă particula deictică -a: uneia, alteia, oricăreia, oricărora etc. Pronumele altul primește frecvent la nominativ-acuzativ articolul nedefinit un, care introduce ideea de adăugire: „A venit un altul.” Pronumele oarecare, oarecine sunt totdeauna precedate de articolul nehotărât un: un oarecine, un oarecare. Pronumele compuse pe baza pronumelui cine au flexiune neregulată, dar marcată de aceeași dezinență de G.D. -ui: oricui, cuiva, fiecui, altcuiva. Plural
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
scoliilor. Drepturile de autor și de editor erau necunoscute în Antichitate. Orice scriitor putea să încredințeze simultan reproducerea textului său mai multor editori. Orice posesor al unei cărți putea să o dea la recopiat cum dorea și chiar să facă adăugiri și modificări. Cînd ai publicat un volum de poezii, ți-ai pierdut orice drept asupra lui; o dată ce este publicat, un tratat este un lucru care aparține tuturor", scria Symmachus lui Ausonius în secolul al IV-lea. Nu existau onorarii pentru
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]