2,088 matches
-
intervenit asupra primelor două ( A si B ) pentru că acestea sunt întărite de consecințele externe pe care le primește copilul; dacă îi oferim altă consecință comportamentul va dispărea prin extincție și este mult mai ușor să-l înlocuim cu un comportament adaptativ; în schimb este foarte greu de intervenit asupra celui de-al treilea tip de comportament problemă pentru că este întărit prin însăși plăcerea senzorială pe care o produce. A fost demonstrat că dacă subiectul se găsește într-o situație de inactivitate
AUTISMUL ÎNTRE TEORIE ȘI PRACTICĂ by BURGHELEA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/345_a_870]
-
uita la mine? Definiția integrării senzoriale (I.S.) Integrarea senzoriala este abilitatea de a acumula și de a selecta informațiile din lumea înconjurătoare, prin intermediul organelor senzoriale și de a corela diferitele informații astfel încât persoana să poată reacționa (răspunde) întrun mod adecvat adaptativ. Dezvoltarea generală La non-autist, procesul integrării senzoriale se desfășoară astfel: evitarea stimulilor » cercetarea stimulilor » ordonarea informațiilor » integrarea informațiilor » formarea conceptelor. În fața unui stimul nou, necunoscut individul are ca primă reacție evitarea datorita faptului ca acel stimul este necunoscut și poate
AUTISMUL ÎNTRE TEORIE ȘI PRACTICĂ by BURGHELEA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/345_a_870]
-
câmpul vizual al copilului Vigilenta / alerta Un aspect care joacă un rol important în prelucrarea informațiilor senzoriale este starea de vigilență / alerță. Vigilența/alerța se referă la faptul că starea de veghe este la un nivel optim astfel încât subiectul reacționează adaptativ adecvat. Starea de alertă poate varia în funcție de moment, având diferite nivele. Nivelul de vigilenta/alerta este determinat de: * Stimuli cunoscuți/necunoscuți * Stimuli așteptați/neașteptați * Stimuli siguri/nesiguri * Emoții ca: durere, frica, tristețe, bucurie * Stimuli senzoriali Prelucrarea stimulilor Modul de a
AUTISMUL ÎNTRE TEORIE ȘI PRACTICĂ by BURGHELEA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/345_a_870]
-
ușurință de la un cadru de referință la altul. Flexibilitatea poate fi: * spontană - însușire care permite adaptarea la specificul temei sau capacitatea de a găsi o diversitate de soluții la o problemă, în lipsa unei presiuni externe; se realizează din inițiativa subiectului; * adaptativă - permite adaptarea la cerințele temei sau schimbarea perspectivelor asupra problemei, este dirijată. J.P. Guilford, Al. Roșca consideră flexibilitaea un factor definitoriu creativității, ducând la performanță creativă. c) Originalitatea - aptitudinea subiecților de a da răspunsuri neuzuale, cu frecvență statistică mică, dar
Creativitatea : latură a personalităţii by Gabriela Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/713_a_1307]
-
ușoară a vechilor legături temporale, a vechilor asociații, în conformitate cu cerințele noii situații, schimbarea ușoară a punctului de vedere, a direcției gândirii, a modului de elaborare, a unei situații. Opusul flexibilității îl reprezintă inerția, rigiditatea gândirii; flexibilitatea poate fi spontană sau adaptativă. Gândirea, prin natura ei poate fi un proces creator, fiind opusă într-un anumit sens proceselor psihice reproductive (memorarea, acțiuni mintale automatizate). Gândirea nu operează însă în gol, ci pe baza informațiilor stocate în procesul de memorare, deci gândirea nu
Creativitatea – fundamente ştiinţifice şi psihopedagogice by Lupaşcu Andreea Milena Neagu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/717_a_1059]
-
largă autonomie nutrițională a femeilor și copiilor și o diviziune moderată a activităților pe sexe. Ocuparea treptată a zonelor temperate sau reci și orientarea decisă a economiei către resurse carnate, clar vizibilă începând cu paleoliticul mijlociu, a reprezentat o macro-opțiune adaptativă ocazional profitabilă, dar riscantă în contextul tehnologic al epocii: ea a impus reducerea consistentă a grupurilor de subzistență și un regim de stres fizic crescut pentru ansamblul populației. Deși poate fi asociată unei creșteri în importanța socială a bărbaților, această
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
le fi conferit acestor societăți, cel puțin în ultimele decenii, o semnificație nouă, la fel de apetent etnocentrică, cea de personificări ale adaptării. Devenite, pentru arheologia procesuală, expresii pure ale raportului dintre ecologie și societate, sau laboratoare pentru verificarea miniaturală a modelelor adaptative, pentru neo darwiniști (vezi, pentru o tratare exemplară a problemei, Bettinger 1991), societățile de vînători culegători și-au văzut amenințată, odată în plus, propria istoricitate. Moara abstractizării nu este, după câte se pare, un atribut exclusiv al arheologiei: ea nu
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
lor către vânătoarea - după toate aparențele, foarte eficientă - a ierbivorelor mari și, în genere, cu succesul evolutiv al acestui tip uman. Datele acumulate în ultimele decenii tind, însă, să disipeze întrucâtva misterul Neaderthalian, moderând, în primul rând, semnificația acestui „succes” adaptativ. Astfel, orientarea economiei de subzistență musteriană către surse productive, cu feedback caloric înalt, dar totodată susceptibile de epuizare rapidă, sugerează implicit necesitatea conservării unei demografii foarte scăzute în plan regional, o mobilitate rezidențială cvasi-permanentă (Stiner & Kuhn 2009; Macdonald et al
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
necesar pentru a suplini sărăcia documentară a acestor epoci. Cu toate acestea, câteva mutații somatice cheie (bipedia, encefalizarea, reducerea dimorfismului sexual, cu cohorta de implicații ale fiecăruia) sugerează acțiunea timpurie a unor mecanisme sociale, capabile să fi stabilizat aceste soluții adaptative, vizibile în plan somatic. Pentru că biologia, supusă mecanismelor mendeliene, recuperează greu avansul permanent al culturii, configurația psihosomatică actuală a speciei umane rămâne grăitoare pentru realitățile bio culturale ancestrale. Egalitarismul, efect al mecanismelor de „contra-dominație” (Erdal & Whiten 1994; Knauft 1994), oferă
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
autocontrolul mai ridicat ceea ce le facilitează capacitatea de a se face acceptate de grupul clasei. Față de fete (37,9%) băieții prezintă mai frecvent (62,1 %) tulburări de adaptare. Vârsta copilului este cel mai puțin luată în considerare în aprecierea conduitei adaptative a copilului. Dereglări adaptive apar în toate treptele școlarizării: primar, gimnazial și Iiceal. Ele sunt mai frecvente la elevii de aceeași clasă dar mai mari ca vârstă cronologică, decât la cei care sunt de etape corespunzătoare clasei pe care o
ATITUDINEA PĂRINŢILOR DIN MEDIUL RURAL ŞI EFECTELE ASUPRA ADAPTĂRII ŞCOLARE by SARDARIU ELISABETA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/338_a_598]
-
manifestări dezadaptive prezintă dificultăți de integrare și soluționare optimă în cadrul cerințelor școlare din cauza limbajului că este deficitar. Datorită faptului că limbajul deține un rol important în stabilirea relațiilor inter personale elev-cerințe școlare, elev cadru didactic, elev elev, el blochează mecanismele adaptative ale copilului. Cadrele didactice au apreciat, pe baza observațiilor întreprinse asupra copiilor, că sub aspectul condiției și comportamentului elevii cu adaptare facilă pot fi co nsiderați ca model de conștiinciozitate pentru răspunsurile ce le revin. Ei dau dovadă în atingerea
ATITUDINEA PĂRINŢILOR DIN MEDIUL RURAL ŞI EFECTELE ASUPRA ADAPTĂRII ŞCOLARE by SARDARIU ELISABETA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/338_a_598]
-
strategiile de adaptare, care sunt în primul rând mecanisme utilizate pentru soluționarea disonanței. Strategiile pot fi cognitive sau pot lua forma unor prescripții necognitive, pe care oamenii le folosesc în mod frecvent atunci când primesc un feedback care infirmă. Aceste comportamente adaptative sunt: Motivația - sporirea efortului pentru a îmbunătății feedbackul pe viitor; Desconsiderarea feedbackului - căutarea unui feedback afirmator care să anuleze feedbackul infirmator, sau discreditarea sursei de la care a venit feedbackul; Schimbarea feedbackului - prezentarea unor dovezi, sau argumentarea incorectitudinii evalurării oferite; Disocierea
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
adaptare la viața comunității și oferirea unei independențe acționale și sociale. Modalitățile de educare a comunicării folosite, intenționează să asigure fiecărui copil un limbaj sigur, indiferent dacă este prin cuvinte sau semne, care să-i asigure o comunicare eficientă și adaptativă cu mediul în care trăiește. „A fi profesor la o clasă de elevi deficienți de auz înseamnă a fi mediator între ei și lumea înconjurătoare, iar a fi mediator în astfel de situații înseamnă a fi creativ”. A media, precizează
Abilit??ile ?i aptitudinile profesorului care lucreaz? cu elevi cu deficien?e de auz by Claudia ?orodoc [Corola-publishinghouse/Science/84010_a_85335]
-
adaptare la viața comunității și oferirea unei independențe acționale și sociale. Modalitățile de comunicare folosite cu elevii deficienți de auz intenționează de a asigura fiecărui copil un limbaj sigur, prin cuvinte și semne, care să-i asigure comunicarea eficientă și adaptativă la mediul în care trăiește. Comunicarea cu elevul deficient de auz presupune folosirea comunicării totale, utilizarea tuturor mijloacelor comunicative pentru a transmite un mesaj, pentru ca acesta să fie înțeles. Termenul de „comunicare totală” desemnează o anumită metodă de comunicare în
Aspecte ale comunic?rii la deficien?ii de auz by Rotaru Ana , Leahu Daniela , Lificiu Laura [Corola-publishinghouse/Science/83979_a_85304]
-
dependent, definit de obligații și cerințe sociale coercitive. Instabilitatea se manifestă în aria sensibilității afective, ca și în cea atitudinală și comportamentală, fiind atât produsul structurării individuale (al predispozițiilor constituționale ale tipului de sistem nervos), cât și rezultatul unor dificultăți adaptative apărute în cadrul relațiilor interpersonale familiale sau al proceselor de integrare socială. Tendințele către instabilitate apar amplificate în cazul unor familii dezorganizate, caracterizate prin spirit de dezordine, conduite antisociale și deficit afectiv, contribuind uneori la agravarea comportamentului deviant și la transformarea
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
relațiile cu colegii, părinții și profesorii, cât și felul de a munci, de a te relaxa. Se știe că în condițiile unei tensiuni emoționale, examinarea lucidă a situațiilor, evaluarea adecvată a avantajelor și riscurilor este dificilă; elaborarea de noi tehnici adaptative, de răspunsuri raționale pe măsura cerințelor/solicitărilor este îngreunată. c) Reexaminarea și reevaluarea propriului comportament, restructurarea atitudinilor noastre față de semeni, înlăturarea tendințelor iraționale, realizarea unui control rațional al atitudinilor proprii (prin ierarhizarea trebuințelor, motivelor, aspirațiilor)-toate acestea reprezintă condiții psihologice
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
a ambianței social-economice afectează, într-o proporție încă insuficient avută în vedere, potențialul uman. Pe fondul acțiunii acestor multipli factori de degradare a ambianței sociale, social-economice și naturale antropizate a omului, rezistența naturală dobândită de specie printr-o îndelungă experiență adaptativă se reduce din ce în ce. Forme acute ale incapacității de apărare față de factori naturali agresivi (temperaturi extreme, forme de viață patogenă, fenomene hidroclimatice excesive) și față de agresiunea mediilor artificiale de locuit, de muncă etc., se manifestă printr-o morbiditate
Geografia mediului by Irina Ungureanu, Valerian Dragu, Ionel Muntele, Constantin Gheorghiţă () [Corola-publishinghouse/Science/880_a_2388]
-
Ele trebuie utilizate în raport cu condițiile de apariție. IOAN PAUL12 NECROZA CELULARĂ Necroza celulară, citonecroza, moartea celulară accidentala, moartea celulară violență este un răspuns al celulei la acțiunea unor factori tanatogeni, interni sau externi, a căror citopatogenitate depășește posibilitățile adaptative ale celulei. Ea cuprinde adesea un cuib de celule. După o primă faza de tumefiere celulară, de unde și denumirea de oncoză, folosită uneori în literatura occidentală, celula se dezagrega până la liza totală - citoliza - cu eliminarea frecvență a unor stimuli proinflamatorii
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
conservării sale." I.1.2. CARACTERISTICI ALE ADAPTĂRII Adaptarea are câteva caracteristici și anume: a) Are la bază motivația, cu grad înalt de impulsionare și ca atare progresează de la forme simple la forme complexe, datorită sistemului de a elabora comportamente adaptative corespunzătoare. Din perspectiva psihologică, comportamentul adaptativ exprimă eficiența sau gradul în care individul atinge standardul independenței personale și a responsabilității sociale cerute de grupul social căruia îi aparține. b) Este creatoare, aloplastică, fapt ce îi conferă omului statutul de ființă
Prevenire, remediere şi înlăturare a dificultăţilor de adaptare şcolară by Paraschiva Butuc, Constantin Butuc () [Corola-publishinghouse/Science/91586_a_93260]
-
ALE ADAPTĂRII Adaptarea are câteva caracteristici și anume: a) Are la bază motivația, cu grad înalt de impulsionare și ca atare progresează de la forme simple la forme complexe, datorită sistemului de a elabora comportamente adaptative corespunzătoare. Din perspectiva psihologică, comportamentul adaptativ exprimă eficiența sau gradul în care individul atinge standardul independenței personale și a responsabilității sociale cerute de grupul social căruia îi aparține. b) Este creatoare, aloplastică, fapt ce îi conferă omului statutul de ființă stăpână pe sine și pe ambianță
Prevenire, remediere şi înlăturare a dificultăţilor de adaptare şcolară by Paraschiva Butuc, Constantin Butuc () [Corola-publishinghouse/Science/91586_a_93260]
-
în parte sau combinate într-o manieră adecvată, încât vehiculează valorile socio-culturale derivate din ariile curriculare propuse pentru nivelul / clasa pe care o conduce învățătorul/institutorul/profesorul de învățământ primar. Comunicarea pedagogică integrează o multitudine de resurse specifice stimulării comportamentelor adaptative și de integrare socială: spațiul școlar (sala de clasă), timpul școlar (orarul școlar), partenerii (elevii și învățătorul), un conținut conform programei, metode și mijloace etc., într-o situație educațională definită generic: lecție. Aceasta, definită ca "formă de bază", "formă dominantă
Prevenire, remediere şi înlăturare a dificultăţilor de adaptare şcolară by Paraschiva Butuc, Constantin Butuc () [Corola-publishinghouse/Science/91586_a_93260]
-
în propria noastră casă. Există încă multă confuzie între ceea ce facem și ceea ce știm. Căci, nu tot ce știm este corect în raport cu ceea ce trebuie știut și cu ceea ce rezultă din ceea ce facem.” Învățătorul/institutorul/profesorul este solicitat la un efort adaptativ continuu. Identitatea sa psihică suferă reajustări sau impulsuri empatetice specifice actului pedagogic. Dacă învățătorul nu intră în concordanță afectivă cu fiecare subiect, el nu poate declanșa resursele interne. Comunicarea pedagogică este reglată de impulsurile empatetice care determină conversiunea energiei subiecților
Prevenire, remediere şi înlăturare a dificultăţilor de adaptare şcolară by Paraschiva Butuc, Constantin Butuc () [Corola-publishinghouse/Science/91586_a_93260]
-
subiect, el nu poate declanșa resursele interne. Comunicarea pedagogică este reglată de impulsurile empatetice care determină conversiunea energiei subiecților în scopurile pe care le urmărește educatorul. În viziunea lui Jean Piaget, empatia este în deplină concordanță cu cele două procese adaptative: asimilare acomodare. Efortul adaptativ al elevului se intersectează cu cel al educatorului său. În mod empiric se apreciază deseori că activitatea învățătorului/institutorului/profesorului este o muncă de uzură, dar și teoretic trebuie admisă această aserțiune. Învățătorul își extinde continuu
Prevenire, remediere şi înlăturare a dificultăţilor de adaptare şcolară by Paraschiva Butuc, Constantin Butuc () [Corola-publishinghouse/Science/91586_a_93260]
-
declanșa resursele interne. Comunicarea pedagogică este reglată de impulsurile empatetice care determină conversiunea energiei subiecților în scopurile pe care le urmărește educatorul. În viziunea lui Jean Piaget, empatia este în deplină concordanță cu cele două procese adaptative: asimilare acomodare. Efortul adaptativ al elevului se intersectează cu cel al educatorului său. În mod empiric se apreciază deseori că activitatea învățătorului/institutorului/profesorului este o muncă de uzură, dar și teoretic trebuie admisă această aserțiune. Învățătorul își extinde continuu câmpul său energetic spre
Prevenire, remediere şi înlăturare a dificultăţilor de adaptare şcolară by Paraschiva Butuc, Constantin Butuc () [Corola-publishinghouse/Science/91586_a_93260]
-
se desfășoară ciclic. El conduce o promoție de elevi timp de 4 ani, perioadă în care însăși identitatea sa biopsihică suferă modificări și reajustări, iar revenirea la începutul activității cu o nouă promoție de elevi, îi solicită un nou efort adaptativ / readaptativ. În plus, schimbările inerente ale documentelor curriculare necesită mobilitate, flexibilitate intelectuală și deschidere spirituală spre activități de informare și perfecționare neîntreruptă. B. FACTORI FAMILIALI Atmosfera prielnică de la școală, unde copilul își desfășoară activitatea la nivelul maxim al posibilităților sale
Prevenire, remediere şi înlăturare a dificultăţilor de adaptare şcolară by Paraschiva Butuc, Constantin Butuc () [Corola-publishinghouse/Science/91586_a_93260]