3,016 matches
-
copii din comună, în pădurile din împrejurimi, în satele din jur și chiar în grădina casei mele, o grădină imensă, contemplănd tot ceea ce mă înconjura și rămăneam uimită chiar și de tremurul unui firicel de iarbă, nefiind vreo urmă a adierii văntului; îmi dădea senzația că tot ceea ce ne înconjoară este viu și trăim unii pentru alții și nu numai pentru noi înșine. Universul cărților m-a fascinat de mică, mintea mea zburda întrebăndu-se, curioasă, ce mistere ar putea ascunde ele
EU ȘI DRUMUL MEU CĂTRE POEZIE … de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340268_a_341597]
-
-i simplu: Te iubesc ! Ce e păcatul ? Ce e păcatul? Nu-i parfumul florii! Deși, nici ea, străină nu-i de asta, Căci prea ades mi-a-ndestulat fiorii, Din plin făcând să îmi atrag năpasta. Ce e păcatul? Nu-i o adiere! Deși zburând, cosițe înfioară, Stârnind în mine gând de mângâiere Și dor de-a reveni a câta oară. Ce e păcatul? Sigur nu-i femeia! Deși, mereu, a fost și ea prezentă, Încătușând cu nurii pe aceia, Prea des cuprinși
ÎNTREBĂRI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1873 din 16 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340418_a_341747]
-
exiști... Gândurile tale nu sunt doar simple gânduri, Ci doinele jelite pe seară, la izvor... Lumina ce-mi pătrunde în suflet printre scânduri, Căzute-n partea stângă, când mă topesc de dor... Atingerile tale nu mai sunt doar atingeri, Ci adieri de aripi suave ca un Rai, Ce-mi potolesc văpaia din macii-n care sângeri În poezii dulceața cireșelor de Mai... Tăcerile din tine au amorțit tăcerea... Acvile au furat-o din cântecul răpus, S-o ducă sus, pe piscuri
UIMIREA CĂ EXIȘTI de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340473_a_341802]
-
pas ... Eu sunt cel verde, cel fraged, cel lăstar Ce-abia am lăstărit la margini de livadă, Tu ești o creangă veche cu frunze de pojar, Eu cresc, tu te usuci și ești a vremii pradă ... Eu sunt abia o adiere pe-o stâncă-n larg de mare, Abia adii și pletele mi le răsfir val după val, Tu ești furtuna care vine, bate și, ucigătoare, Să surpe lumea se izbește sinucigașă-n mal ... Eu sunt un licăr doar, mijind domol
DIALOGURI LIRICE RALUCA NICOLETA BOCU ŞI ROMEO TARHON de ROMEO TARHON în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340454_a_341783]
-
celor 80 de ani de viață, s-au apropiat de mine și unele suferințe, căci nimeni nu este ferit de ele. Sănătatea tinereților a rămas în urmă de la o vreme și chiar dacă tinerețea ne mai trimite câte o undă de adiere în suflet, nu mai sosește cu darurile toate. Când norii s-au adunat peste mine și au început durerile de reumatism să se întețească, distanța de șapte mii de kilometri dintre Toronto și România a dispărut ca prin vrajă prin
RÂNDURI IEŞITE DIN ADÂNCUL INIMII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 954 din 11 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340534_a_341863]
-
gigantici, praguri de șiroire, bușteni smulși și îngrămădiți de torenții de primăvară, păsări vorbărețe, un pat de albie secat, dar încă jilav, șerpării, pereți de loess intens însoriți în care se cască grote inaccesibile, crengi care se mișcă spasmodic în adierea neîntreruptă a celui mai misterios curent de aer. FOTO: Niculae Ardelean Chiar și scufundat în această vale a uitării de sine, echipajul primește indiciul subtil și amăgitor al revenirii în lumea razelor verticale, deci al culorilor total saturate: din loc
Elogiul maidanelor () [Corola-blog/BlogPost/338233_a_339562]
-
Reebok! Ba nu, nu Reebok, vreau Nike!”, se aude vocea ca de clopoțel a unui băiețel de vreo 9 ani, cu păr cârlionțat. Cerul din ochii lui Alex se scurge ca rimelul de pe ochii mamei lui, topit și el de la adierea călduță a soarelui; ochii lui mari și mirați fixează băiețelul care acum s-a agățat de mâna tatălui și nu îi mai dă drumul. „Hai să mergem, Alex!” Vorbele Andreei cad ca o sentință peste asfaltul stors de pași și
Femeile românce care aleg să aibă copii singure, între tabu și nou trend social () [Corola-blog/BlogPost/338463_a_339792]
-
numește gara unde coboram, era alt sat: Docăneasa sau Bălăbănești?... în fine, știu că era mult de mers. De la gară o luam peste un câmp verde plin cu maci și albastrele... ici-colo câte o păpădie își scutura puful la prima adiere de vânt. La litiera pădurii curgea un râu... mama spunea că acel râu curge în „amonte”. La început n-am înțeles cum vine treaba cu „amontele”, pentru că oricum nu știam cum trebuie să curgă un râu, știam doar că trebuie
Duzina de cuvinte – Dor () [Corola-blog/BlogPost/339939_a_341268]
-
lumii fierte de o vară verde-n totul, Spirite-n a lor fioruri mai răsună-n vechi porunci, Dar se pierd treptat ecouri, păsări libere ca focul. Eternă-mi ești, Lună dragă, muză-mi ești, suspini și speri, Caldă, blândă adiere, să-ți măngâi chipul aș vrea Și să-ți cânt acordul clipei și să-ți dărui primăveri, Să-ți sărut dorul, iubito, să-ți sărut privirea ta!... Referință Bibliografică: Luna în toamnă / Aurel Auraș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
LUNA ÎN TOAMNĂ de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1850 din 24 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340082_a_341411]
-
Sunt clipa care zboară spre eternitate. Mireasma viselor, pierdute-n poala Lunii, Un zbor firav cu aripile înghețate Într-un sfârșit de toamnă cu tâmple ruginii. Sunt un sărut de raze ce alină marea Un val ce se frământă în adieri de vânt, Un curcubeu măreț ce-nseninează zarea, Când după-o ploaie rece nu se va da înfrânt. Sunt calda-mbrățișare în adierea vremii, De cântecul de codru purtat de-un vânt hoinar, Ecoul unui strigat pe care șoimii Fără teamă
SUNT de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340110_a_341439]
-
toamnă cu tâmple ruginii. Sunt un sărut de raze ce alină marea Un val ce se frământă în adieri de vânt, Un curcubeu măreț ce-nseninează zarea, Când după-o ploaie rece nu se va da înfrânt. Sunt calda-mbrățișare în adierea vremii, De cântecul de codru purtat de-un vânt hoinar, Ecoul unui strigat pe care șoimii Fără teamă-l duc in zborul selenar. Sunt si mireasma florilor de iasomii , Regina nopților cu-a ei savoare dată Îndrăgostiților, s-aline insomnii
SUNT de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340110_a_341439]
-
Am pedalat înviorat, prin aerul curat, pe Tudor Vladimirescu, Sfinții Apostoli, Împăratul Traian, și - pe colț - înainte de policlinica Sfântul Nectarie, m-a cuprins o nouă pală, a aceluiași miros. Eram bucuros, de atâta răsfăț. Trăgeam pe nas, cu nesaț, acea adiere. Sub cerul albastru, și liber. Nici măcar nu m-am gândit că vreun țârcomnic, de sus, de tot, din vreun colț de cer, ar fi putut să tămâieze o Catedrală a unui om dintr-un garaj, sau de colț de stradă
Liviu Florian Jianu: TĂMÂIA BUCURIEI () [Corola-blog/BlogPost/339274_a_340603]
-
strigă un cuvînt, «ajutor», de pildă. Alte țipete îi răspund. Când latră un cîine, se pun pe lătrat toți cei din vecinătate. Femeile încep să alerge. Apar soldații. Ce se întîmplă? Nimic! Lașitatea și nebunia sunt, însă, acolo, ca o adiere primejdioasă. Halucinația e colectivă, epidemică. Un foc de armă tras fără voie. Alte împușcături urmează curînd... Peste doar o oră, bătălia e în toi, incendiu, sânge pe asfalt. Dar imbecilul care a strigat?... Mort sau dispărut? Convins, poate, că a
UNITER 25 si Revolutia la TVR cu spectacolul CE ZI FRUMOASA luni 18 mai () [Corola-blog/BlogPost/339398_a_340727]
-
a treia, ZBORUL ÎNFLĂCĂRAT, pledează pentru frumusețea zborului spiritual contemplate de ochii poetului. Sunt aici tratate teme precum adevăr, transcendență, vis, dragoste, lumină, spirtualitate, tristețe, univers, călătorie. Ochii poetului contemplă lumina transcendentă: ,,Ascultați-mi ochii/ în care trăiesc/ ca o adiere/ desenată de razele/ absolutului din lucruri” (p. 233), iar cititorii sunt chemați să facă împreună cu poetul o călătorie spirituală spre izvorul universului: ,,N-ați îndura să vă spun/ mai luminat/ cum trec amintitor/ picături sonore/ prin ecoul ecourilor/ când crește
Dr Adriana Mihaela Macsut: N. N. Negulescu, Oglinda misterelor (Recenzie de carte) () [Corola-blog/BlogPost/339415_a_340744]
-
din oficiu Bunăvoia la stăpâni Dacă ei, cum sunt păgâni, I-au deprins numai la viciu Primăvara se întoarce Totdeauna îndărăt Dintr-o lume de omăt Carele să și le-ncarce Arde-n noi câte-o feștilă Și la orice adiere Suflul ei îndată piere Dup-o lege mai subtilă Unde merg, unde adast Doar pe tine eu te văd Pregătind un alt prăpăd În decorul meu fantast Prind mașinile viteză Pe traseul vieții noastre Populată de dezastre Și o nouă
VINE NOAPTEA de ION UNTARU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340751_a_342080]
-
pe șine spre Vlădeni. „Mai este puțin și Iașiul mă va primi cu zumzetul străzilor.” Diseară, la librăria din centrul orașului, îmi voi lansa antologia de povestiri „Cărticica de dat în leagăn gândul”. Domnișoara de alături îmi zâmbi, ca o adiere de aripă de înger. Că o străfulgerare, în gând, mi-au venit cuvintele lui Iisus: „... s-a nascut așa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu.” Al.Florin Țene Referință Bibliografica: Până ce mintea îmi adoarme, până ce genile-mi clipesc / Al
PÂNĂ CE MINTEA ÎMI ADOARME, PÂNĂ CE GENILE-MI CLIPESC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340765_a_342094]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > CERULE... Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 580 din 02 august 2012 Toate Articolele Autorului Cerule, Cerule, dă-mi un pic de nemurire, să mai pot trăi sub Tine, să pot urca prin adieri de vânt, să-Ți mângâi rugăciunea cu propriul cuvânt. sub bolta Ta albastră să pot să râd în soare, în râsul meu să fie și formă și culoare, cuprinsul Tău e hohot de râs strălucitor, căci el îmi dă speranțe
CERULE... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 580 din 02 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340809_a_342138]
-
Cu toate că ne-au părăsit, din punct de vedere fizic, ei rămân în sufletele noastre și ne veghează în chip nevăzut. Nu trebuie să-i uităm. Pentru că ne-am uita rădăcinile. Iar cine nu are rădăcini, poate fi smuls la prima adiere de vânt. Ucenic al Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae, Părintele Constantin Galeriu avea preocuparea constantă pentru dialogul știință - religie, teologie - știință. Tema dialogului între credința creștină și cunoașterea științifică a rămas o preocupare constantă a Părintelui Constantin Galeriu. Această preocupare a
NOUĂ ANI DE LA NAŞTEREA ÎN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ A PĂRINTELUI PROFESOR CONSTANTIN GALERIU DE LA BISERICA „SFÂNTUL SILVESTRU” DIN BUCUREŞTI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 586 din 08 august [Corola-blog/BlogPost/340862_a_342191]
-
că data viitoare îi va aduce și lui mult mai multe jucării. Înainta cu calul la pas prin zăvoi, pe lângă un izvoraș, când deodată i se păru că aude o melodie duioasă. Se opri câteva minute și ascultă. „O fi adierea vântului? O fi trilul păsărelelor?” - se întrebă nedumerit. Continuă să înainteze în liniște. Deodată se deschise un luminiș în mijlocul căruia se aflau mioarele și Ionel. Boierul se ascunse după un tufiș și ascultă. Băiatul cânta din fluier. O melodie duioasă
FLUIERUL FERMECAT, DE CRISTINA NĂLBITORU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340920_a_342249]
-
-i mai găsești în viață să-i aduci la conacul nostru! Și voinicul încălecă sprinten pe murgul său și se pierdu pe cărarea din pădure care ducea către falnicii munți de la miazăzi. Se strecură pe o vale sălbatică unde doar adierea vântului și urletele fiarelor sălbatice se făceau auzite. Înaintă pe lângă râu până la izvorul său, apoi urcă culmea muntoasă, traversă creasta și coborî la vale. Ajunse într-o poieniță unde zări o colibă. Se opri în fața casei, dar nu văzu nici o
FLUIERUL FERMECAT, DE CRISTINA NĂLBITORU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340920_a_342249]
-
și-a trimis căldura-n cuvinte, sorbindu-mă, dintr-o înghițitură, pe mine și pe lacrimă. Erai tu. Îndrăgostit. Ia-mi inima! Ia-mi inima! Ține-o în palma ta! Privește-o! Tremură, ca o frunză, la cea mai mică adiere, de dragoste, dor, singurătate. Te aștept, ca pe o rază de soare, după prelungi zile de ploaie, ca pe un fir de iarbă, ce apare timid, după o iarnă grea, anunțând primăvara. Ia-mi inima, ca o ultimă speranță, o
DE INIMĂ... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340978_a_342307]
-
primăvăratic.Timpul veghează liniștit spiritul veacurilor de dragoste și dăruire! Respiri ușor cu răsuflarea harului din harpa îngerilor creatori. Ei ți-au dat numele și harul lor divin de a bucura sentimentele presărate cu pulberea stelelor călăuzitoare. Ne contopim cu adierea mângâierilor ce răcoresc dogoarea vulcanilor din fluidul rubiniu al ființei umane. Privește încrezător prin puritatea ochilor de copil jucăuș și spală fața lumii cu nevinovăția lor celestă. Lasă lumina să patrundă în ungherele ființei nemuritoare. Căldura universului să aștearnă speranța
NUME DE COD...IUBIRE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341246_a_342575]
-
Spunându-și frumoasele cuvinte de dragoste, tinerii se apropiau tot mai mult de patul care îi atrăgeau ca un magnet. Așezați unul lângă celălalt, Mircea explora cu buzele și cu mâinile lui puternice, ce treceau peste corpul fetei ca o adiere, fiecare centimetru, pentru a-i transmite întreaga sa pasiune. Săndica se frământa lângă el, plimbându-și mâinile dibace și curioase peste fesele și apoi peste intimitatea partenerului său care se tot dezvolta la atingerile sale delicate. Îl împinse cu mâna
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XI PLĂCERE SI SPERANŢĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1136 din 09 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341217_a_342546]
-
se ocupau de aspectul împrejurimilor. Straturile de flori erau strategic aranjate, să fie în permanentă curățenie între ele. Era curioasă care dintre cele două mame ale copiilor își pusese amprenta mai mult pe aranjamente. Respiră cu nesaț aroma florilor și adierea ușoară creată de frunzele copacilor. Își așeză șevaletul și se cufundă în plăcerea de a picta minunile naturii pline de nuanțe și culori diverse. Se adâncea în creația fermecată a tabloului de var ă . Pălăria îi alunecase pe spate și
MY LORD (3) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/341184_a_342513]
-
dăruit ție, Și te-am rugat Din culori să mă zămislești. Te-am lăsat să mă răsfiri În fâșii de vise Pe care să le-arunci spre Infinit, Să-mi risipești gândurile-n zări, Precum umbrela de păpădie Ce sub adierea vântului, Se preface în zeci de fluturi zburători. Referință Bibliografică: De dragoste / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 763, Anul III, 01 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Floarea Cărbune : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
DE DRAGOSTE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 763 din 01 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341366_a_342695]