10,749 matches
-
ajuta pe Tripp să se ocupe de rețeaua sa, acum mult mai extinsă, de agenți. Funcționarul este un tip tânăr, cu un puternic accent de suburbie londoneză și cu o înclinație clară spre a venera eroii și mai ales eroinele. Admiră cu aceeași înfocare ceea ce el consideră a fi experiența și curajul lui Tripp, dar și sânii și picioarele doamnei Tripp. Tânărul se numește Cobb și are obiceiul enervant de a pune întrebări. Chiar el spune: Nu e cazul să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
parcă s-au contopit. Încă un desen animat: fabricile comuniste dispar mărunțite într-o uriașă mașină de tocat. Din ea, se scurge o pastă roșie. Se transformă în vile, mașini luxoase și iahturi, firește. Apare un fel de roboțel, le admiră, țopăie mulțumit. Desenul animat îl transformă într-un rechin. George Pădure n-are nici pești, nici acvarii. E un peștișor pe uscat. Balta a cam secat și acum se zbate în uitare, la fel ca decrepitul său tată, fostul primar
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
histrion. O fac cu plăcere... Era un boier. Era cult, manierat, totdeauna elegant, mirosind a colonie bună...Alături de Geo Barton și Kovacs Gyorgy, părea un ultim mohican al lumii bune, care se cam dusese, prin anii post belici... L-am admirat și fiindcă nu putea să joace ilegaliști, țărani răzvrătiți, proletari indignați, secretari de partid Înțelepți. Ce purificatoare “neputință”! L-am văzut, odată, prost distribuit - În Firs din Livada. El nu era pentru Firs, ci pentru Gaev! Nu pui nobilul, În
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
manie : fiecare articol pe care-l viza (ca redactor șef-adjunct) era rescris de el pînă la limita ininteligibilului! Hm... Exactă, sinceră, camaradă, cu umor și nonconformism, scria Florica Ichim - care a rămas, se pare, penultima mohicană, și pe care o admir fiindcă reușește să publice Teatrul azi, gazetă excelentă, de ținută. Dinu Kivu, marele meu prieten, critic de rară finețe și boier minunat, care menaja neajunsurile reprezentațiilor, Încercînd să nu-i rănească pe realizatori. Boem, admirator de femei interesante și votcă
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
copleșitoare. Îl ascultasem la Teatrul radiofonic - unde, poate, a fost unul dintre actorii cu cea mai tulburătoare și inubliabilă voce. Am văzut, la Studioul Cassandra, prin 1968-69 două spectacole În care demonstra că este și un excelent pedagog. L-am admirat În filme - Începînd cu genialul Moara cu noroc, al lui Iliu. Și totuși, totdeauna mi s-a părut un om complicat. Avea o reticență, o Îngîndurare incontinentă, o umbră pe chip care nu se „lipeau” de imaginea unui artist unanim
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
toată gratitudinea & aprecierea noastră. E greu să epuizezi, Într-o pagină de revistă, o carte; pot spune că am reținut din volum multele gînduri limpezi, ale unora din Înaintași - Odobescu, Maiorescu, Hasdeu, Caragiale. Nu mai revin la esteticienii ultracunoscuți. Am admirat, din nou, stilul genialului Arghezi („Am fost un martor de fotoliu, priceput mai mult În emoții de ignoranță, decît În despicarea tehnică a firului În șuvițe și mi-a zburat petecul de suflet, În mijlocul entuziasmului din sală”; sau „fluieratul e
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Boruzescu). Țara fericirii mi-a plăcut prin pirandellism. Iar la Geamandura am fost alături de Paul Stratilat (eram elevul lui, la Școala Populară de Artă), la Constanța, cînd o monta Într-un spectacol preluat și de Radio, prin 1969. E de admirat faptul că după 1950 nu a mai scris nici o piesă. Deci, nu are texte datate, ori aservite noii Puteri. A scris mușatisme și a trăit comod din tantieme, căci nu există nici un teatru românesc care să nu-i fi jucat
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
aer de săndăluțele tale zburătoare, de la petuniile magice, ale căror clopote dansează în adierea khamsinului, vântul cald care durează cincizeci de zile. șase în al cincilea loc: privești la armonia grădinii suspendate a dragostei tale, te așezi pe prispă și admiri, din apropiere și până în depărtare, ornamentele suflețelului tău, tăietura de aur a construcției așteptării tale, ecuatorul creației tale, cu jumătate zi, jumătate noapte, jumătate dulce, jumătate sărat, jumă tate foc, jumătate munte. nouă deasupra: acum îi ierți pe toți conducătorii
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
în miezul zilei, zărești ursa mare, zărești până și satelitul alcor, semn că noaptea se unește cu ziua, soarele cu stelele, semn că în curând și tu te vei uni cu dragostea vieții tale, poți merge la pas acum, poți admira ursa mare, care pe cerul de parc de distracții este un montagne russe, te poți și da cu acest montagne russe, ce vei simți va fi nimic față de ce vei simți când o vei strânge din nou în brațe pe
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
sandalele tale cu aripi, primite de la hermes când erai mică, uf, cum graba de a fi fericită poate să orbească o minte atât de bine organizată și prevăzătoare, ca a ta. șase în al cincilea loc: zeița chuang-mu, care își admiră în fiecare seară forma sa zveltă, multiplicată de lampadarul de bronz al lui goibniu în grădina suspendată a dragostei tale, și care se înfruptă adesea din castronul tău mic de aur, cu musaca de cărniță de pajiște, simte primejdia în
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
pălăria să cadă la locul ei, ce-ar fi de făcut? (scurtă pauză) Te-am întrebat, ce-ar fi de făcut pentru ca pălăria să stea la locul ei? VANITOSUL: N-am auzit. Nu aud niciodată decât laudele. Recunoști că mă admiri foarte mult? MICUL PRINȚ: Ce înseamnă "a admira"? VANITOSUL: A admira înseamnă a recunoaște că eu sunt cel mai frumos, cel mai priceput, cel mai cu gust îmbrăcat, cel mai inteligent de pe planetă. Omul fără de care nu se poate face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
fi de făcut? (scurtă pauză) Te-am întrebat, ce-ar fi de făcut pentru ca pălăria să stea la locul ei? VANITOSUL: N-am auzit. Nu aud niciodată decât laudele. Recunoști că mă admiri foarte mult? MICUL PRINȚ: Ce înseamnă "a admira"? VANITOSUL: A admira înseamnă a recunoaște că eu sunt cel mai frumos, cel mai priceput, cel mai cu gust îmbrăcat, cel mai inteligent de pe planetă. Omul fără de care nu se poate face nimic. MICUL PRINȚ: Dar tu ești singur pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
scurtă pauză) Te-am întrebat, ce-ar fi de făcut pentru ca pălăria să stea la locul ei? VANITOSUL: N-am auzit. Nu aud niciodată decât laudele. Recunoști că mă admiri foarte mult? MICUL PRINȚ: Ce înseamnă "a admira"? VANITOSUL: A admira înseamnă a recunoaște că eu sunt cel mai frumos, cel mai priceput, cel mai cu gust îmbrăcat, cel mai inteligent de pe planetă. Omul fără de care nu se poate face nimic. MICUL PRINȚ: Dar tu ești singur pe planeta ta. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
tu ești singur pe planeta ta. Sunt măcar oi pe aici? VANITOSUL: Oi? Nu, oile sunt prea neînsemnate pentru un geniu. De altfel nimeni nu poate fi important pentru mine. MICUL PRINȚ: Atunci cum îți împaci nevoia de a fi admirat? VANITOSUL: Mă uit în oglindă. Eu sunt aici, iar în oglindă e cel care mă ascultă, îmi imită gesturile, mă aplaudă. Fă-mi plăcerea și admiră-mă. MICUL PRINȚ: Păi dacă n-ai nici măcar o oaie, de ce te-aș admira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
fi important pentru mine. MICUL PRINȚ: Atunci cum îți împaci nevoia de a fi admirat? VANITOSUL: Mă uit în oglindă. Eu sunt aici, iar în oglindă e cel care mă ascultă, îmi imită gesturile, mă aplaudă. Fă-mi plăcerea și admiră-mă. MICUL PRINȚ: Păi dacă n-ai nici măcar o oaie, de ce te-aș admira? Întoarce-te la oglinda ta, eu am treabă, plec mai departe. (semn de despărțire. Vanitosul se întoarce spre oglindă, reîncepe să gesticuleze. Cade perdeaua-nor.) Oamenii mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
admirat? VANITOSUL: Mă uit în oglindă. Eu sunt aici, iar în oglindă e cel care mă ascultă, îmi imită gesturile, mă aplaudă. Fă-mi plăcerea și admiră-mă. MICUL PRINȚ: Păi dacă n-ai nici măcar o oaie, de ce te-aș admira? Întoarce-te la oglinda ta, eu am treabă, plec mai departe. (semn de despărțire. Vanitosul se întoarce spre oglindă, reîncepe să gesticuleze. Cade perdeaua-nor.) Oamenii mari sunt, de bună seamă, tare ciudați! (Trece la al treilea asteroid. Se repetă jocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
la celălalt, ca să nu se prăpădească prematur. Dar faptul că își cumpărase televizor color, ba chiar două, dovedește că televizorul spune foarte multe despre statutul posesorului. Chiar și pentru un om care nu avea prea des musafiri care să-i admire achizițiile. Mă rog, ce vreau să spun e că zgârcenia asta era justificată cumva. Sau măcar explicabilă. Cărți învelite în hîrtie ca să nu se strice, telecomandă împăturită într-o folie ca să nu intre praful și să nu-i afecteze funcționarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
a muiat, dar îl preveni că îl așteaptă maximum zece minute. Doar puțin mămică, puțin, vreau să mai trag câteva șuturi la poartă. Simona se așeză pe o bancă și îl privi cu nesaț. Ce frumos este copilul meu!" Îl admiră cum își ia avânt, intuind că trăiește cu adevărat frumusețile acestui joc. Acum avea în plus prilejul să se împăuneze știind că fiecare lovitură în minge este urmărită de mama lui. De altfel, Răducu îi spusese de mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
de echipament. Fiecare lovitură în minge era însoțită de chiote și răbufniri zgomotoase și de o larmă specifică vioiciunii exuberante a celor care trăiau la cea mai înaltă tensiune jocul lor îndrăgit. Simona îi privi un timp cu interes, le admiră vioiciunea și dăruirea dar, deodată, în creierul ei se produse o conexiune care o duse înapoi în timp. Îi reveni în minte ziua când urmărise în curtea grădiniței cum se juca Răducu, care o implorase să-l mai lase câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
care este cel mai profund, mai nobil și mai răscolitor sentiment, pe care l-a cunoscut vreodată omul, sentiment ce intră năvalnic în sufletele deschise și le întregește. Așa se spune. Nici măcar n-o cunoștea personal pe fată, dar o admira fără încetare, mângâind-o cu privirea, de la distanță. Deși, la început, Marius n-o prea remarcase, nu după mult timp, ea ajunsese să-i stârnească sentimente ascunse, alcătuindu-se cu toatele într-o zonă furtunoasă în sufletul său, ce-l măcina
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
dorința să nu mă mai trezesc decât, Într-o după-amiază blândă de toamnă, stând la povești cu Borger pe băncuța din fața casei părintești. Doar mi-a promis... că o să vină să culegem struguri și, mai apoi, seara să ne găsească admirând Împreună - amurgul Încărcat de taine.... Necunoscuta Mergea Înaintea mea, fără grabă, balansându-se ușor de pe un picior pe altul. Nu știu ce m-a făcut să am o oarecare trăsărire sau ce m-a fascinat În prima clipă În care am zărit
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
se aflau deja aici, aliniați câte doi. Fetițele de o parte și băieții de partea cealaltă. Am prins-o strâns de mână pe prietenea mea, Lora, și ne-am așezat În rând. Emoțiile ne-au copleșit pe toți. În timp ce ne admiram reciproc, ușa s-a deschis și aliniați În spatele unei măicuțe am Înaintat spre altar. Aceasta, măicuța, s-a ocupat de așezarea noastră , noi urmând-o Îndeaproape, În cea mai desăvârșită liniște și ordine. Am reușit să trag cu coada ochiului
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
doi În doi metri). Este o binecuvântare pentru cei care vor să scurteze drumul spre casă. Nu-și mai rup tocurile În pietroaie și nu mai adună tot noroiul atunci când plouă. Am urcat aceste trepte cu pas domol, fără grabă, admirând natura și savurând aerul proaspăt ( după ploaia din timpul nopții). Mai sus de Casa de Cultură se află o florărie. Am traversat strada și am cumpărat câteva garoafe. În fața Casei de Cultură se aflau doar șase-șapte persoane. „Trebuie să fie
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
sfori, și la geam, covrigi de toate mărimile. Nu lipseau nici câinii... stăteau undeva la umbră. Nu mâncasem nimic până la acel moment, așa că am cumpărat doi covrigi proaspeți. Urcată În tren, am căutat un loc lângă fereastră pentru a putea admira peisajul care urma să se Înfățișeze privirilor, pe tot parcursul până acasă. Vântul adia ușor, jucându-se șiret În pletele timpulului, timp ce se lăsa strivit, uneori de roțile atâtor trenuri, călători, fiecare mărșăluind inconștient În același spațiu Închis, dintre
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
era o pictură În ulei. Artistul se afla acolo, printre ei, poate chiar blondul cu figură de comediant. Dincolo de aparențe, se putea ghici limpede rafinamentul și profunzimea detaliilor din pictură, delicata combinare a culorilor, trasarea și accentuarea liniilor, șlefuirea contururilor. Admirând frumoasa pictură... gândul mi-a fugit Într-un timp trecut, când Încercam să-mi fac drum prin hățișul poeziei. Tipăream cel de-al doilea volum de poezii Clipe arse, la editura Timpul din Iași. Editorul era, nimeni altul decât actualul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]