2,048 matches
-
plouă și de la stânga la dreapta, tot nu îmi păsa. Îl căută din priviri pe moșulică. Acum chiar că îi voi trage un mare pumn în nas, mai ales că nici nu se mișcă, parcă suntem în Frumoasa din Pădurea Adormită, numai că aici va fi Bătrânul din Orașul Adormit. Nu-l văzu. Dispăruse. Ca și cum nici nu ar fi existat vreodată, iar el ar fi vorbit singur despre un accident al unui taximetrist care îl stropise și despre ziarul de a
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
păsa. Îl căută din priviri pe moșulică. Acum chiar că îi voi trage un mare pumn în nas, mai ales că nici nu se mișcă, parcă suntem în Frumoasa din Pădurea Adormită, numai că aici va fi Bătrânul din Orașul Adormit. Nu-l văzu. Dispăruse. Ca și cum nici nu ar fi existat vreodată, iar el ar fi vorbit singur despre un accident al unui taximetrist care îl stropise și despre ziarul de a doua zi. Un ziar pe care îl ținuse, totuși
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
este aici!... Vorbea el nu numai cu sine, ci si cu cei care erau într-însul. Iarba, desișurile înecau mormintele si crucile. Totul părea într-o încremenire, ca de piatră... Doar câte un foșnet în iarbă, în răstimpuri, frângea tăcerea adormită, din cimitir. Trilurile unei mierle îl făcu să tresară. Zbrr... zbrr și mica pasăre se așeză pe o cruce albă în apropiere. El fără să se clintească se privi în ochi cu mica minunăție... Și, un simțământ suprestițios îi fulgeră
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
pregătise. O așteptă pe Frusina la poartă. - Vă văd venind în fiecare duminică la cimitir. Și eu vin la mormântul soției mele. - Da, acesta este locul meu de reculegere după slujba de duminică. Aici mă simt bine printre sufletele celor adormiți, dragi mie, aici îmi deschid sufletul pentru că nu mai am pe nimeni, decât pe tata. - Vă înțeleg foarte bine. Sunt Alexandru Popa, se recomandă el, întinzând mâna către Frusina. Aceasta o întinse și pe a ei spunând, zâmbind: - Frusina Popa
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
După ce, la facerea lumii, orice Împreunare dintre bărbat și femeie aducea viață, numai viață; nicăieri, la Începuturi, nu s-a vorbit despre plăcere, aceasta probabil că fusese mai tîrziu sădită În om, de către vreun demon neștiut. Perversiunile răscoleau instinctul uneori adormit; Într-un extaz de cîteva clipe, bărbatul risipea o sămînță tot mai rar sortită procreației. Protecție, sex oral, anal, protecție, mai ales, se ivise o boală nimicitoare: În jurnale, reviste, la TV, numai Îndemnuri la grijă: amorul se dovedea un
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
mîndrie. Iată, pentru prima dată, se simțea un cetățean conștient al lumii, un om implicat. Decizia de a face o listă cu problemele lumii îl trezise parcă din somn. De acum, își promise domnul Busbib, nu mă voi mai lăsa adormit niciodată. Cu un gest curajos, hrănit de o conștiință trează, domnul Busbib notă pe foaia albă cifra treI și scrise în dreptul ei : obezitatea. sorbi din nou de cîteva ori din cafea și, cu o rapiditate dictată de un acces de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cu ajutorul căreia pot întâlni și pot îmbrățișa umanitatea altora. De asemenea, Domnul Cristos, în ceasul suferinței și al morții sale, va face să curgă din pieptul său străpuns «sânge și apă» (In 19,34). Domnul Isus, asemenea lui Adam cel adormit, va ști cum să ne aducă la viață și cum să ne transforme în mirese ale sale, pentru a desăvârși prima poruncă a iubirii: «Aceasta, în sfârșit, este os din oasele mele și carne din carnea mea» (Gen 2,23
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
și frații mei îl vedeam foarte puțin, datorită muncii pe care o făcea, însă știa mereu să lase un semn al trecerii sale: de multe ori găseam pe noptieră o ciocolată, care era semnul că sosise pe când noi eram deja adormiți și că plecase mai înainte ca noi să ne fi trezit. Lucrul cel mai important, pe care l-am moștenit de la părinții mei, este libertatea. Am fost educat de părinții mei întru libertate, deși erau persoane simple și fără vreo
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
a nasului corectau printr-o notă voluntară întîia impresie. Din chipul dezorientat cum trecea de pe un trotuar pe altul în căutarea unui anume număr, se vedea că nu cunoștea casa pe care o căuta. Strada era pustie și lumea părea adormită, fiindcă lămpile de prin case erau stinse sau ascunse în mari globuri de sticlă mată, ca să nu dea căldură. În această obscuritate, strada avea un aspect bizar. Nici o casă nu era prea înaltă și aproape nici una nu avea cat superior
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ca să alunge pletele peste urechi. Îl luă în mâini și îl răsuci, simțind în nări parfumul părului Otiliei. Așadar, Otilia nu-i lăsase nimic. De acum încolo avea să stea singur, exilat pe acest vast coridor, într-o curte mereu adormită, întîlnindu-se o dată sau de două ori pe zi cu un bătrân morocănos. Otilia îl trădase. Felix luă iarăși lampa în mână, vîrî pieptenele în buzunar și se-ntoarse în odaia lui. Se dezbrăcă și se sui în pat, după ce suflă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
superior. „Dacă toate nevoile rămân nesatisfăcute și organismul este dominat de nevoile fiziologice, toate celelalte nevoi pot fi anulate și împinse în umbră (...). Toate capacitățile persoanei sunt puse în sprijinul satisfacției (...). Capacitățile care nu sunt folositoare în acest sens rămân adormite și sunt puse în umbră”. Satisfacerea și integrarea nevoilor de bază este o condiție indispensabilă pentru a permite să iasă la iveală valorile superioare. Nevoile de pe nivelul doi au un caracter mai social, adică sunt corelate cu siguranța în interiorul contextului
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
ce se lansase, excelând, în teribila înscenare de la En-Dor, interpretîndu-l înaintea întregului Univers și, mai ales, înaintea Regelui Saul, pe defunctul prooroc Samuel, imitat ca și cum s-ar fi ridicat din mormânt, contrafăcut ca și cum nu o bîzdîganie de demon, ci însuși adormitul prooroc i s-ar fi adresat cu înțelepciunea cuvenită: "Pentru ce mă întrebi pe mine când Domnul s-a depărtat de la tine și s-a făcut vrăjmașul tău?...Yahveh a rupt împărăția din mâinile tale și a dat-o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
auzit decât un foarte lung cârâit, Regele învîrtind, în cerul gurii lui, tot o tumoare. În urmă cu douăzeci de ani, o promoție de pacienți de la Mociornița, mărșăluind de-a lungul râului Teasc, din vecinătate, dăduseră peste un biet ciobănaș adormit, se apropiaseră de el și-și vărsaseră în trupul lui, ca într-un hârdău, toate bolile lor multiple, transformîndu-l într-o clipită, pe păstor, într-un Rege, bolnav de absolut toate bolile nervoase posibile. Înfățișarea sa era când normală, când
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Miliție (pe care, din pricina disperatei nevoi de arme de foc, Necuratul îl cam ispitea pe Iarba Fiarelor s-o prăduiască), Fisente și Regele Bolilor Nervoase dădură, în crăpatul zorilor, chiar în intersecția străduțelor Stoica Spătaru cu Radu Calomfirescu, peste trupul adormit și despuiat al prietenului lor, Doru Sinistratul, cu picioarele răsturnate pe carosabil și cu mutra așternută somnoros pe rigolă. Zburase pînă-l duruse burta, i se revărsase febra musculară până în cel mai neînsemnat mădular și-acum sforăia. Le trebuiră mai bine
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Cmena 6, iar ele își arătau talentele fizice care nu erau de neglijat. Târziu într-o noapte mohorâtă și friguroasă de toamnă, cum numai în Pontul Euxin poți întâlni, Stani se pusese cu burta pe carte sub privirea de sfinx adormit a motănașului fermecat cu nume de maimuțică. Îl apucase febra tocitului în liniștea nocturnă a cartierului. Tamba căruia îi mergea la inimă căldura radiatorului, stătea tolănit în fața lui și fredona melodia preferată din coadă lovea grilajul de protecție cadențat și
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
noapte, Grigore auzea lunecarea tăcută a gunoaielor. Pe acoperișul bordeiului se topea zăpada. Bătrânul simțea cum tot pământul acela sterp se trăgea mai spre fund, așezîndu-se strat peste strat. Ieșea afară și chema câinii. Ceata se aduna împrejur. Privea mahalaua adormită și cerul limpezit. Stelele călătoreau peste Cutarida. Dinspre groapă adia vântul de martie. Își aprindea luleaua și aștepta ivirea zorilor. Dulăii se așezau pe labe și moțăiau. Spre dimineață răsunau strigătele ascuțite ale cocoșilor. Se chemau de departe peste câmpul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
subteran melodios și indefinit. O neurastenie a... sângelui, la artistul care și-a proiectat fastuos și măreț nervii în mitologie. Și de aceea, în încîntarea wagneriană, valuri îndepărtate și pline de amurg tălăzuiesc în preajma tâmplelor obosite sau răstoarnă peste vine adormite leacuri de vis și de pieire. Răbufnirile morții împestrițează peisajul gramatical al existenței, așa cum ni-l prezintă excesul de sistem al plictiselii, și-n locul lipsei de surprize ne așază la pândă, cu postul instalat în neliniștea noastră. Din plictiseală
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
strălucită a rotundelor sale membre; în părul ei blond așezasem o citadelă de diamante, sânul ieșea vergin, rotund și mic din haina decoletată? astfel ne primblam, eu cu mâna în jurul gâtului ei, prin umbroasele și balsamatele dumbrăvi ale lunei, pe lângă adormitele lacuri, pe lângă plîngîndele izvoare, și numai privighetori cu glas de argint zburau cântând din creanga-n creangă și umpleu aerul {EminescuOpVII 139} de note divine. Când ne așezam în luntre, valurile ascultătoare mânau neporuncite, după gândirea noastră, luntrea cea aurită
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pin cărări rătăceau umbre diafane și fericite și se pierdeau {EminescuOpVII 201} prin verdura întunecată a dumbravelor sânte. În depărtare vedeam o dumbravă de aur care, cu freamătul frunzelor sale, cânta o melodie molatecă și lină ca aceea a undelor adormite. Între toate umbrele sânte și albe numai eu aveam corp... Rătăcii ce rătăcii prin pădure, până dedei de un râu cu undele de argint, în mijlocul râului o insulă incungiurată de ape, cu păduri și grădini din a căror mijloc se
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
da fugind mă cutremura în toate fibrele corpului. Lancea ce-o țineam de-a umere fulgera la lumina lunei și sfâșia aerul nopții, pe când cremenea de munte de sub copitele de fier a calului zburând scânteia trosnind și trezind ecoul cel adormit al munți lor. Calul mă ducea mereu, astfel încît în urmă neci să părea că aș călări, ci că aș pluti între cer și pământ, dus de-un geniu nevăzut, mereu înainte, răpit de-un bălaur din poveste, de-un
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
rând. El văzu cărți vechi, în dulapuri vechi, sfeșnice de alamă, copii ce dormeau la pământ, caftane de atlas și caftane sărace. Astfel lumina le revedea pe rând aceste odăi de-o pestriță diferință, deși casele păreau uniforme. În mijlocul mahalalei adormite, templul sur - Sionul ruinat - de jur împrejur proptit de bârne de stejar și, înaintea casei cahalului, un bou jungheat ca spre jertfă. Era un aspect trist ca o viziune a lui Isaia, ca o tânguire a lui Iezechil. Sur era
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mai periculoși... par că sunt flori de inocență și bunătate. Teme-te de ele... în genere am început a mă teme de soarta ta, Angelo... demonul se-ntrece-n astă - sară pe el însuși... Vezi-l cum trece palid, frumos, adormit pin grupele de bărbați și femei... pentru nimeni nu are un surâs, pentru nimeni o vorbă {EminescuOpVII 264} ... parecă abia ar fi căzut din cer și că desperarea eternă n-ar fi atins încă cereasca sa frumusețe... - Știu... nu mă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
spectacular prin care au frapat imaginațiile, cît și explicațiile ce li s-au dat. Natura hipnozei, modul în care sugestia acționează asupra sistemului nervos sînt în continuare puțin cunoscute 125. Cel puțin se știe că anumite persoane pot fi ușor adormite. În această stare, o anumită parte a spiritului lor constrînge trupul să se supună sugestiilor date printr-un operator, un medic de obicei. El își comunică sugestiile pe un ton cît se poate de hotărît. Pentru ca pacientul să nu simtă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
fie frig etc. "Este o idee, declară Bernheim, făcută de și prin hipnoză; această stare este determinată de o influență psihică, nicidecum de o influență fizică sau fluidică"129. Ideea își croiește drum în persoana mai mult sau mai puțin adormită. Și îi impune un nou mod de a se vedea pe sine și de-a vedea obiectele, o judecată rapidă și directă însoțită de o convingere intimă. Apare o întrebare: ce anume face acest miracol, ce dă ideii forța necesară
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
este susținută de faptul că cei hipnotizați declară că sînt invadați de iluzii vizibile, ca în vis, și încearcă impresii puternice în raport cu ideile sugerate. În plus, iar cele ce urmează le explică pe cele de mai sus, memoria unei persoane adormite este foarte bogată și foarte întinsă, mult mai bogată și mai întinsă decît cea a unei persoane în stare de veghe. Spre marea mirare a tuturor, și a ei în primul rînd, ea-și amintește în timpul transei locuri, fraze sau
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]