24,560 matches
-
zise Bulgarul, adio aeroport, adio obiectiv strategic. — Degeaba încerci să insinuezi altceva, că n-o să ajungi nicăieri, adăugă Croitorașul. Îți faci doar sînge rău. Ascultă-mă pe mine, camioanele alea erau ticsite de teroriști, de aceea trupele care asigură paza Aeroportului i-au ciuruit fără milă. Aveau informații că obiectivul urma să fie atacat de trupe fidele Dictatorului, ce e așa greu de înțeles? — Jur că, încă o vorbuliță dacă mai scoateți, vă treziți amîndoi pe lumea ailaltă, simți Tîrnăcop că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pentru a-și legitima prin eroism venirea la putere. Ideea lui Mortăciune, printre alte măgării puse pe tapet în acea după-amiază de liderii noului Front al Salvării Naționale, cu teroriștii, persoanele loiale Geniului care au reușit să ia controlul asupra Aeroportului Internațional Otopeni. Băieții au fost treziți pe la trei dimineața, armele li s-au împărțit pe la cinci, și în timp ce luau micul dejun li s-a făcut un instructaj scurt din care nu s-au ales cu nimic clar în afara parolei pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
un kilometru, ajung la primul punct de control. Se schimbă parolele, li se ordonă să coboare fiecare pe carosabil, sînt identificați și apoi lăsați să și continue drumul. Pînă să ajungă la ultima intersecție și să cotească pe drumul spre Aeroport, mai dau peste încă două filtre identice, care transmit Marelui Stat-Major prin radio informații asupra itinerarului convoiului. Nu a existat nici cea mai mică abatere de la traseul și planul bine stabilit dinainte. Cu numai cîțiva metri înainte de prima clădire a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mai dau peste încă două filtre identice, care transmit Marelui Stat-Major prin radio informații asupra itinerarului convoiului. Nu a existat nici cea mai mică abatere de la traseul și planul bine stabilit dinainte. Cu numai cîțiva metri înainte de prima clădire a Aeroportului, moartea a-nceput să secere în carnea fragedă. Măcelul a durat cam o jumătate de oră. Prelatele camioanelor nu erau toate lăsate pînă jos, așa că țintele au fost mai ușor de reperat. Focul deschis de bateria de artilerie bine camuflată
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
întindă pe platformă, însă pînă la urmă s-a dovedit că totul a fost în zadar și n-a făcut decît să le prelungească cu puțin agonia. Imediat după ce a încetat focul general, soldații aflați în dispozitivele de apărare ale Aeroportului i-au încercuit pe supraviețuitorii în majoritate răniți și plini de sînge, și făcînd un ultim gest de mărinimie demn de niște adevărați eroi, le-au curmat pe loc suferința slobozindu-și în plin ultimele cartușe din încărcătoare. — Am sărit
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
luminițele alea din depărtare? Se văd ca niște licurici. Nu vrei să mă duci până acolo? Când mă drogam, vedeam tot timpul niște luminițe pe care Încercam să le prind cu mâna, dar nu ajungeam niciodată la ele. -Luminile de pe aeroport. Se văd ca niște licurici pentru că sunt foarte departe de noi. -N-am văzut niciodată un aeroport. Nu am zburat niciodată cu avionul. Mi-aș fi dorit să văd Africa, să ajung În Kenya, să protejez elefanții de gloanțele braconierilor. -Africa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Când mă drogam, vedeam tot timpul niște luminițe pe care Încercam să le prind cu mâna, dar nu ajungeam niciodată la ele. -Luminile de pe aeroport. Se văd ca niște licurici pentru că sunt foarte departe de noi. -N-am văzut niciodată un aeroport. Nu am zburat niciodată cu avionul. Mi-aș fi dorit să văd Africa, să ajung În Kenya, să protejez elefanții de gloanțele braconierilor. -Africa e un continent nesigur, periculos. E plin de războaie, foamete, sida și multe alte boli groaznice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
meaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa, Arta europeană a fost Întotdeauna un vârf de lance ce-a străpuns cu ascuțișul lui cruzimea, insolența, trufia, nerecunoștința, cinismul, abjecția, orgoliul, veninul, grosolănia, invectiva, dezmățul. Nu am dreptate?,, ,,Îți spun pentru ultima oară, Adiooooooooooooooooooooooooooo!. Sunt În drum spre aeroport și-mi pasă de arta europeană, cum Îi pasă mortului de fluctuațiile valutare. Nu te iubesc. ,, -Fantezie și talent, nu glumă!. Ascultă Antoniu, ai publicat cumva vreo carte? Antoniu neagă, dând din cap, apoi iese din Încăpere cu un vas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pradă propriei naivități și dorinței de-a avea. Rate la mobilier, la frigidere, la calculatoare, dar și la iubire. Cea mai adevărată este iubirea În rate, aceea pe care o programezi și-o afișezi impudic pe pereții clădirilor, prin metrouri, aeroporturi, spitale ș.a.m.d. Antoniu Își strânge picioarele lipindu-le unul de celălalt, ca un elev pentru care pupitrul este prea mic și-i Îngrădește mișcările. Se gândește la apropiatul sfârșit al lui Kawabata, și, un sentiment de vinovăție Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
aproape opt. M-am hotărât să mă mut în salonul destinat plecărilor ca să-mi găsesc o poziție discretă înainte de venirea lor. Voiam să-i văd pentru ultima oară. Era în seara zilei de unsprezece și îmi petrecusem toată ziua în aeroport. Nu-mi fusese greu să aflu cu ce avion urmau să plece Palmer și Honor. Era o cursă de seară. Cum mă hotărâsem să fac acest demers cu ceva timp în urmă, când a venit ziua plecării n-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
între noi. Când m-am întors, ea a închis ușa în urma ei. Am continuat să ne privim în tăcere. În cele din urmă ea rosti cu un zâmbet mai pronunțat care-i îngusta ochii: — Ai plecat atât de repede de la aeroport că n-am mai reușit să te prind. Nu eram sigur că am să fiu în stare să vorbesc dar, când am încercat, cuvintele au sunat destul de bine. Credeam că pleci, am rostit. — După cum vezi... — Ceilalți doi au plecat? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pe Chancellor Avenue duminica de la nouă la unu, într-o combinație perfectă de măscărici și luptător, de chibiț șmecheraș și jucător la bătaie superpericulos. Unde? Când îmi vin toate astea în minte? În timp ce căpitanul Meyerson face ultimul viraj lin deasupra aeroportului din Tel Aviv. Stau cu fața lipită de hublou. Da, cred că aș putea să dispar, să-mi schimb numele și să nu se mai audă de mine în veci - apoi Meyerson înclină aripa de pe partea mea și, pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
întregului meu sejur o tentă de absurdă a fost un fapt simplu, dar pentru mine absolut neplauzibil: mă aflu într-o țară de evrei. În această țară toți sunt evrei. Visul meu începe de îndată ce cobor din avion. Sunt pe un aeroport unde n-am mai fost niciodată și toți oamenii din jur - pasageri, stewardese, casierițe, hamali, piloți - sunt evrei. Să fie chiar atât de diferit de visele pe care ți le povestesc pacienții tăi? Să fie chiar atât de diferit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
căutarea închisorii. Ce nevoie aveam? Știam unde e Stadionul Ruppert, fieful echipei Triple A Bears din Newark. Știam pe unde vine varieteul Empire, cu vitrina ce o înfățișa pe „Evelyn West, cu sipetul ei de comori“. Știam să ajung la aeroportul din Newark, la Biblioteca Publică din Newark, la organizația tinerelor evreice; v-aș fi putut arăta drumul spre magazinul universal Bamberger’s, spre Parcul Militar, Primărie, Bell Telephone, Gara Penn, Autostrada Pulaski, hotelul Robert Treat, hotelul Father Divine’s Riviera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
unde coeficientul de strălucire al unui grup care merge la plajă dimineața rivalizează cu acela al unui rând din față la o prezentare de modă a lui Valentino. Unii soți, ca Jamie Bellangere, sunt uitați de Îndată ce s-a ajuns pe aeroportul din Barbados, un terminal atât de monden, Încât se crede că e de-a dreptul riscant pentru tinerii Însurăței să treacă prin el chiar și după un an de căsătorie. Așa cum spune mereu În propria-i apărare și fosta doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
lor de aproape patruzeci și șase de metri lungime). Și mai celebră decât Barbados este mica pistă din Mustique: jurămintele matrimoniale par să fie uitate de o tânără mireasă de Îndată ce s-a apropiat de caruselul din bambus pentru bagaje de pe aeroport. De obicei, asta se Întâmplă pentru că Mick Jagger tocmai a invitat-o la cină, lucru care pare să aibă loc imediat după aterizarea unui avion În care se află o tânără căsătorită de curând. Caracteristicile socio-demografice ale stațiunii litorale Careyes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
veni data viitoare, dar nu și dacă te superi pe ea. Și pe urmă, folosește Întotdeauna niște motive atât de exotice pentru a contramanda - de genul „trebuie să merg să văd meciul echipei lu’ tati În L.A./sunt blocată În aeroport În Aspen/Boo Boo (un câine de rasă Vizsla Maghiar) are alergie“ - Încât este imposibil să fii supărat. Dacă te plângi, ar Însemna să fii gelos pe tatăl ei/reședința ei din Aspen/câinele ei. Lauren este atât de puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
hotelului Bristol erau două mașini, care ne așteptau pe mine și pe Hunter, cu bagajele noastre deja puse la locul lor. Hunter pleca la Frankfurt, apoi În Danemarca și, de acolo, la New York. Eu plecam la Moscova de pe un alt aeroport decât el și apoi mă Întorceam la New York. Săptămâna noastră minunată la Paris se Încheiase, dar nu mă simțeam tristă, chiar dacă nu aveam să-l văd pe Hunter timp de două săptămâni. De fapt, mă simțeam refăcută. Căsnicia era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cu bărbatul În cauză. Era prea mult. De când părăsisem Park Hyatt cu câteva ore mai devreme, Lauren de-abia dacă Își scosese vreun pic ochelarii de soare de la ochi sau căștile iPod-ului din urechi. Nici măcar când am găsit În aeroport singurul exemplar disponibil al revistei New York, tot nu s-a mai luminat la față. Unul dintre titlurile de pe copertă titra: „NYTV: Oamenii de televiziune ai orașului“. Poate că era menționat și noul show al lui Hunter. Tocmai răsfoiam revista În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Începuse să plouă puternic, cu stropi reci ca gheața, și, până am intrat Înăuntru, eram pe jumătate udă și respiram cu dificultate. Domnul Mortimer e acasă? l-am Întrebat pe Luccio, portarul, În timp ce treceam val-vârtej pe lângă el. — A plecat la aeroport acum o oră, zise Luccio. Unde pleacă? Am Înțepenit pe loc, În mijlocul holului. Hunter plecase? Îl făcusem să plece, din cauza acuzațiilor mele? Dacă așa era, nici nu prea puteam să-l condamn. —Vă simțiți bine? Întrebă Luccio. Da... nu... eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
vină să crezi unde sunt! Era ora 4 A.M. În aceeași noapte. Lauren, cât se poate de vioaie, se afla la celălalt capăt al firului și, tot ce se putea, la celălalt capăt al lumii. Unde? am Întrebat-o somnoroasă. —Aeroportul Narita din Tokyo. M-am ridicat În capul oaselor În pat și am aprins o veioză. Poate că aventurile lui Lauren puteau să mă scoată din starea de Îngrijorare. Ce cauți tu la Tokyo, Lauren? am Întrebat-o. —G.M. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
din Vanity Fair, fără nici un rezultat. Unele articole de presă sugerau că fusese zărită urcându-se singură la bordul unui mic avion la Teeterboro cu câteva zile Înainte, altele că ar fi fost văzută hoinărind, beată, prin magazinele duty-free din aeroportul din Geneva, cumpărând ceasuri cu cuc elvețiene. Vă puteți imagina șoaptele de la dineuri: „Era Îngrozitor de nefericită“; „Prea mulți bani“; „Nu, diamantele au fost de vină. Mult prea multe diamante la o vârstă tânără provoacă o nebunie prematură“; „Dacă s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
vine de la un acvariu plin de șopârle. Atunci când cineva apasă o pernă pe fața unui copil, legistul califică asta drept „omucidere blândă“. Cel de-al cincilea copil mort la care mă duc e într-o cameră de hotel undeva pe lângă aeroport. La fermă și la apartament găsisem din nou Versuri și poezii din lumea-ntreagă... Deschisă la pagina 27. Aceeași carte de la biblioteca locală, însemnată de mine pe marginea paginii. În camera de hotel nu e nici o carte. E o cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
probabil, la grafică. Hawley, de la grafică, zice că e la biroul de documentare. Schott, de la documentare, zice că Duncan e la corectură. Cam astea sunt luate drept realitate pe-aici. Același gen de securitate pe care o avem acum în aeroporturi; imaginați-vă genul ăsta de măsuri de siguranță în toate bibliotecile, școlile, teatrele și librăriile după ce o să transpire descântecul. Oriunde poate fi diseminată informația veți vedea și paznici înarmați. Eterul va fi pustiu ca o piscină publică în timpul unei epidemii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
a fost prima casă pe care am călcat-o în picioare. O moștenire de familie fără moștenitor. Candelabrele minuscule, focul de sticlă si farfuriile. Înfipte în pantofii mei - mi-am lăsat urmele de ușițe, rafturi, scaune, ferestre și sânge până la aeroport. Mai departe, urmele mele s-au oprit. Și, stând jos aici, am rămas fără piese. Toate zidurile, acoperișurile și balustradele. Și dinaintea mea, pe podea, e încleiată doar o mizerie sinistră. Nu e ceva perfect sau isprăvit, însă asta este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]