1,915 matches
-
chinurile mai adînci. Liniștea, dacă există, paralizează talentul stihuitorului. Sporul la scris Îi vine cînd se deschide În fața lui priveliștea durerii. Și dacă este o mulțumire, o Împăcare a spiritului, acestea nu pot fi decît În scrierea care eliberează și afundă, totodată, sufletul, seduce obiectul și Înlănțuie și mai rău subiectul. În relația poezie - eros, un alt poet de Început, Barbu Paris Mumuleanu introduce (În prefața la volumul Rost de poezie adecă stihuri, 1820) un element nou: fantezia („acel năluc al
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
unei imaginații fidele. Acum, În exil, poetul este În căutarea unui peisaj asemănător. „Caut cerc peste tot locul vrun pustiu, vro adîncime”, spune exilatul sentimental, „oțărit” de bucuriile lumii, Îngrețoșat de tot. Caută vreo „grozăvie, vreun loc Întunecat să se afunde În durere... și nu află. Fuga nu rezolvă nimic dacă „amurezata” nu-i aproape. Este limpede că exilul nu c o soluție de salvare pentru omul Îndrăgostit. d) Obiectele, peisajul exilului amoros mai vin o dată În niște poeme de tonalitate
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
înseamnă să rămâi zile-ntregi să păzești animalele la pășune; îți trec prin cap atâtea gânduri, îți faci mii de planuri, încerci să tălmăcești glasul vântului, rumorile câmpiei, zbieratul celorlalte animale. Eu vorbeam cu copacii, cu ierburile, cu norii; mă afundam în cele mai stranii închipuiri. Acasă mama vitregă, ce se numea tot Catarinella ca mama mea bună, mă muștruluia dacă mâncam o bucată de pâine mai mult, iar eu mă uitam fix în ochii ei, fără să scot un cuvânt
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
acum te călăuzesc și te vei alege în cele din urmă cu o ireversibilă debusolare, fără repere adevărate pentru a găsi calea spre Dumnezeu, spre creația Sa, spre finalitatea acesteia. N-o fac cu intenție, Dionisio, aș prefera să mă afund în conversații sau în observarea Naturii, dar dacă încep să studiez, nu mă pot abține. Da, dar nu treci cu vederea nimic: mai ales în ochii confraților noștri mai în vârstă tu ești un fel de enciclopedie fără de sfârșit. Ceea ce
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
urmându-l pe șarpe. Aș vrea să-ți mai spun cum am și făcut ocolul pământului, am ajuns la Taprobana 39, și am fost constrâns să pun piciorul pe pământ iar apoi, cum am fugit de furia pândarilor m-am afundat în pădure, și am ieșit într-o mare cîmpie la echinox. Mai mult de două luni i-a depănat lui Carlo o poveste fantastică, istoria unei cetăți unde trăiau oameni cinstiți și inteligenți care se respectau și se iubeau. Omul
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
a face cu jivinele de prin canale. Nimic de spus, mi-am meritat soarta cu vârf și îndesat". Monologul totuși nu-l întrista, ci, dimpotrivă, îl elibera, îl ferea de excesele de mânie sau mâhnire: poate tocmai de aceea se afunda în el. De câtăva vreme poezia se întorsese să-i țină de urât: scria pradă unei furii fățișe, își dorea ca versurile să colcăie de viață și adevăr, căci poezia cu muzica ei înaltă și setea de libertate era în
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
oarecare. Continuă să citească și să se oprească la fiecare expresie pentru a-i pricepe pe deplin noimele. Era sigur, astrele, susținuse asta dintotdeauna, aveau o înrâurire directă asupra oamenilor, era vorba de a estima proporțiile și mecanismele relației. Se afundă în lectură până ce simți că amintirea acelui ciudat căpitan bețiv devenea tot mai stăruitoare: Spune-mi și mie, fra' Tommaso, de ce cardinalii și episcopii se tem atât de mult de schimbări? Se uitase lung la el, întrebarea aceea putea fi
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
butoaiele de rom. O să vezi cum o să le păzesc, ca nimeni altul. Oh, firește, chiar dacă îți va fi dată ocazia să ridici cetatea asta în rai, nu uita de mine. Prea mulți ani trăise în singurătate, iar acum, trezindu-se afundat în mulțime, în zăpăceala din port, se simți pus în mare încurcătură. Gloata nu stătea pe loc nici măcar o clipă, își făcea loc cu coatele, se oprea când avea în față un blocaj (un flăcău cu o desagă pe spate
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ori pom. Petrache știa și, ca de obicei, îi dădu binețe, apoi, tot ca de obicei, se duse în ungherul dinspre răsărit și se cățără cu îndemânare pe ieșiturile din perete. Sub zidurile cetății se căsca o prăpastie al cărei afund zăcea înecat încă în cețuri. În schimb, cerul era limpede ca un geam lipsit de abureală. În ceruri nu respira nimeni. Apoi, dintr-odată, marginile se rupseră și se putură privi, omul, de-o parte, soarele urcând, de cealaltă, și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
acolo întotdeauna. Când degetele ne înghețau prea tare, le țineam pe cap, lipindu-le de creștet, unde părul, până la prima despăduchere, adică rasul pe țeastă, creștea de doi-trei centi metri. Tot așa, când zgomotele te copleșeau, îți venea să te afunzi în propriul sânge. Numai că regulile închisorii erau în așa fel întocmite, încât să-ți zădărnicească orice întâlnire cu sângele tău. Atunci când nu auzeai niciun alt zgomot pe care să-l poți identifica, simțeai un huruit care venea din felul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
trebuiau stârpiți. Încât, la un moment dat, toți ajung să semene între ei. Toți poartă un singur chip care este al tău. Cei care te tortu rează, cei care îți pândesc somnul și îți vatămă starea de veghe, care îți afundă gura în hârdăul cu nevoile altora, care îți împing cu bocancul zeama pe care s-o lipăi, în patru labe și fără lingură, ca jivinele, cei care îți măscăresc amintirile și îți sleiesc așteptările, toți ajung să poarte chipul tău
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ținea în viață. Toate colțurile erau rotunjite, încât nu-ți puteai strivi tâmpla de nicio muchie. Nu ni se dădeau tacâmuri, trebuia să lipăim mâncarea ca animalele. Și ne puneau să facem chiar așa, așezați în patru labe, să ne afundăm gurile în zoaiele turnate în chip de mâncare. Puteai să refuzi. Dar refuzul te silea la o nouă umilință. Cei ce refuzau să mănânce erau ținuți cu gura deschisă ca să li se toarne pe gât zeama fierbinte. Iar după aceea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fac asta. E al lui... Tocmai de aceea. Tu ești singurul care ai dreptul să stai. Așază-te ! Trebuie să-l ajutăm să plece... Filip ezită, dar fata îl luă de braț și îl sili să ia loc. El se afundă în moliciunea pernelor, își sprijini capul de spătar și închise ochii. — Simți ? întrebă ea. Filip, fără să deschidă ochii, încuviință. Cosmina se duse la fereastră, porumbelul nu era acolo. — Știi cum e jocul de-a cuvintele vechi ? Imaginează-ți cum
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
că jocul nici n-are capăt. Poate că așa l-au și găsit după aia, după urmele de sânge picurate pe frunze. — E ca și cum ai hăitui un vânat, spuse Tili. Știi că l-ai nimerit și îl lași să se afunde în pădure, să moară singur. Te întorci dimineața, știi că n-are cum să ajungă prea departe. — Mă gândesc că atâția ani n-am știut nimic, adăugă Jenică. De-asta nici nu ne-am mai jucat de-a frunzele. Adică
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
folosiseră. Cuvântul ăla nu mai exista. Numit astfel, i se sugera că, în lumea cea nouă, nici el nu mai exista. Îi privi pentru întâia oară în ochi. Își primi fiecare partea lui. Păreau acum mai mulți. Pașii veneau, care afundându-se în noroi până la glezne și icnind să se smulgă, care bocănind pe lespezi, cu bocanci clăpăugi, fără șireturi, și lăsând pe ziduri ecouri ascuțite, care alergând speriați, care împleticindu-se, care târându-se în pulberi, pe drumul deportărilor. Pământul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Roma, America nu este nici invincibilă, nici invulnerabilă. Roma nu s-a stins pentru că s-ar fi ridicat un nou imperiu, ci din cauza atacurilor violente ale valurilor de barbari. Astăzi barbarii sunt teroriștii dotați cu tehnologie modernă. Cum lumea se afundă tot mai mult în războiul împotriva terorismului, devine tot mai evident faptul că mulți factori se află în afara controlului Americii. Statele Unite nu pot lua singure urma fiecărui lider Al Qaeda suspect, ascuns în colțuri îndepărtate ale lumii. Și nici nu
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
un corp; În acest caz, unele dintre aceste facultăți se fac total nevăzute și rămân ascunse; iar altele slăbesc din putere și se Întunecă, devenind lâncede și Încetinite, Întocmai privirii ce răzbate cu greu prin ceață sau (F) aidoma pașilor afundați În mâl. Ele au nevoie de Îndelungă Îngrijire pentru a prinde iarăși puteri și totodată pentru a fi dezbărate și curățate de murdăria care le acoperă. Întocmai cum soarele nu devine strălucitor abia când iese din nori, ci era așa
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
soare, unde iepurii și alte rozătoare dormitează alene. Astfel, de la miazănoapte la miazăzi, trăiesc într-acest ținut, alături unul de altul și armonizând cadrul natural împreună, stejarii, brazii și fagii trufași care își înalță semeț capul spre cer. Alături, te afunzi într-o mare de grâu, de floarea- soarelui și porumb, din care nu se mai zăreau calul și călărețul, cu peste șaizeci de ani în urmă. Această zonă colinară conferă valențe strategice intuite și folosite de către populația băștinașă încă din
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
întoarcere mărfuri pentru prăvăliile sătești (pește, petrol, sare ș.a.). Căruțele greoaie cu loitre și oiște din lemn străbăteau cu greu prin lutul hleios al drumurilor din zona Colinelor Tutovei, de-a lungul acestora și transversal. Carele grele cu povară se afundau cu roțile până în butuc în nisip și în noroaie. Ploile și zăpezile abundente făceau ca circulația pe drumuri să devină un adevărat calvar. În nopțile fără lună, singurul mod de orientare era cântatul cocoșului. Cărăușia de lemne și cherestea era
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
mai avansată; În unele situații aritmie cardiacă. Soluții: să Învățăm să punem limite, să tragem granițe, pentru a nu ne lăsa vampirizați de către celălalt. Astfel riscăm să ne supunem patologiei celuilalt și să devenim victima sa și apoi să ne afundam În agresivitate și ranchiună. Adeseori Îi putem ajuta pe cei din jurul nostru, dar prea rar Îi putem salva! A lua rolul de salvator este mai degrabă un semn al slăbiciunii Ego-ului. Atunci când ne crește nervozitatea, se impun două Întrebări: sunt
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
noi va șterge necruțător orice nuanță. În Basarabia lumina trebuie aprinsă atât la modul direct (când oare vor înceta guvernanții practica asasină de întrerupere a curentului electric?, întreruperi care pe unii îi exasperează, iar pe alții - se pare, majoritatea - îi afundă într-o apatie soră cu moartea), cât și în plan moral și spiritual. Nu vom avea o populație cu o conștiință politică avansată, care să voteze schimbarea, atât timp cât ținem această populație în beznă. Întunericul naște monștri, știm bine acest lucru
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
numesc virtute curajul, forța, impunerea propriei persoane, stăpânirea asupra lucrurilor și viciu renunțarea, delăsarea, resemnarea, pe scurt mocirla". Și se încheie prin exemplificare, prin studiul de caz numit Vineri. Să adăugăm că mocirla este, pentru Robinson, atât o prezență reală (afundându-se la propriu în mocirlă, adică într-o mlaștină situată la polul opus al insulei, personajul încalcă însuși preceptul fundamental pe care tot el îl enunțase în codul legislativ, dar uită să se autopedepsească), cât și o justificare simbolică a
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
umăr", a ajuns "incapabilă să țină un portofel"206. Imaginea bolnavului aflat pe moarte, construită pe detalii semnificative, accentuează finalul povestirii, care lasă loc pentru meditație: "Veteranul se îndesă și mai tare în bancă. Capul, ba și umerii i se afundară parcă în corp. Degetele neputincioase îi atârnau rășchirate. Paltonul descheiat atârna și el. Pântecele umflat ca un balon sălășluia neverosimil în curbura șoldurilor"207. Simplitatea și naturalețea povestirii ascund sensuri profunde. Ce păcat este titlul unei schițe despre proliferarea minciunii
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
niciodată fără imixtiunea sovieticilor la rolul de „primadonă” pe scena politică românească și nu ar fi accedat în mod firesc la guvernare. Cabinetele, care s-au succedat după 23 august 1944, pe lângă atribuțiile de a gestiona dezastrul în care se afundase țara, erau obligate în primul rând să respecte și să îndeplinească ad literam prevederile Convenției de Armistițiu semnată la 12/13 septembrie 1944. Iuliu Maniu o considera „o adevărată capitulație, nu contract liber de armistițiu”. Această recunoaștere a fruntașul țărănist
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
va pierde contactul cu dintele. Astfel, nu va mai asigura retenția protezei până când există suficientă deplasare a protezei în direcție ocluzală care restabilește contactul croșetului cu dintele. Astfel, proteza ar putea să pară largă pacientului. b) Vârful croșetului se poate afunda și afecta gingia. Această regulă nu este universal valabilă. Deseori, proteza parțială mobilizabilă cu suport mucozal utilizează croșete din viplă fără a asigura suportul dentar. Însă și în această situație, dintele suport pentru croșet poate fi ușor obținut prin extinderea
Modulul 1 : Explorări minim invazive şi radio-imagistice : (termografie computerizată, explorări funcţionale ale sistemului stomatognat - radiologie, explorări funcţionale ale sistemului stomatognat, imagistică şi informatică medicală) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101013_a_102305]