6,798 matches
-
o mare tulbure de nimic între faldurile ziarului și totuși dimineața asta mi s-a părut o groapă proaspăt săpată și-n mijlocul ei o vază plină de flori muzica își șterge acum de copaci umbra în care s-au agățat atâția ciulini încât pare o bunică împodobită grotesc în fața unor nepoței de la țară în lungile lor cămăși albe și iarăși sufletul e o biserică plină de cărucioare goale Peisaje de la subsolul memoriei cu niște pâini mari la subțioară ne plimbăm
Poezii by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/3051_a_4376]
-
în compoziția viitorului cel vâscos...) ziua se prezintă cu suprafața ei de granit pe care lumina o șlefuiește repetitiv toți își doresc maximă vizibilitate pentru vidul lor transparent în timp ce degetele bâjbâie să găsească o mică fisură și unghiile să scobească agățându-se de o muchie cât să reziste în viscolul care mătură totul palpitația sexuală a pietrei emite aburii calzi ai acestei spaime pe care doar un copil o suflă ca pe o păpădie... e singurul care nu dorește să fie
Poezie by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/3506_a_4831]
-
acea casă amintirea dragă a unui alt bărbat, vie și palpabilă în lungile ei visări, acelea pe care eu le puneam pe seama vîrstei. El, ca pentru a înfrînge acea umbră pe care o bănuia locuind cu ei, inofensivă dar reală, agățată de gîndurile Ninei." Acțiunea romanului, pe côté-ul bătrînilor, ca și pe celălalt, e fructul unei intuiții enorme. Mult înainte de-a fi știute, sau măcar bănuite, întîmplările se simt, în aerul de familie în care străina, chiar, între timp, ajunsă
Doi, trei, cîte cîți vrei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11069_a_12394]
-
sofalei sînt rupte și proptite, iar eticheta pavează un abis: , Încă de atunci știam că ceea ce voi purta mereu după mine va fi o galerie lungă, fără legende, a tuturor morților și disperărilor mele, galerie pe pereții căreia începusem să agăț deja tablouri în tente întunecoase, ca piese dintr-un puzzle pe care nu aveam să-l rezolv eu. Eu doar îl construiam. Încă de atunci simțeam că organul păstrării bucuriilor îmi lipsea, absent din naștere sau amputat în urma unei boli
Doi, trei, cîte cîți vrei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11069_a_12394]
-
la muntele sacru Heidegger și îngenuncheau dinaintea idolului lor. În îngustimea lor, nu știau că idolul era o nulitate intelectuală totală. Nici măcar n-au bănuit, spunea Reger. Episodul Heidegger este însă un exemplu revelator pentru cultul filosofilor germani. Ei se agață întotdeauna doar de cei falși, spunea Reger, de cei care le corespund, de cei stupizi și dubioși. Iar lucrul cel mai îngrozitor, spunea el apoi, este că eu sunt înrudit cu amândoi, cu Stifter din partea mamei, cu Heidegger din partea tatei
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
Tudorel Urian Toată lumea cunoaște celebra pânză a lui Magritte, Cele două mistere. În ea se vede un șevalet pe care este agățat un tablou având desenată, în chipul cel mai realist cu putință, o pipă. Sub ea autorul a notat o explicație aparent paradoxală: ,Ceci n'est pas une pipe" . Tabloul este alcătuit din imagini și cuvinte (fără explicația menită să pună
Un suprarealist elegiac by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11110_a_12435]
-
se crăpa de ziuă și așa cum fata dormea cu lampa aprinsă, în semn de așteptare, cu cămașa de stambă roșie suflecată deasupra mijlocului ei, o duceam bunișor cu șalele pe colțul divanului, unde se trezea buimăcită, cu bulbul dinăuntrul ei agățat în craca scurtă și împietrită de sângele înspumat al trupului meu dogoritor. Nu pot să uit ochii ei frumoși de vită înjunghiată, cu care mă urmărea neliniștită, când apoi, sătul de carnea ei, treceam să mă culc în patul meu
Atentat la canonul interbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11162_a_12487]
-
tu azi atât de târziu din peșteră?" (Odiseea, cântul IX, pag. 150, ed. rom.). Nu știu ce se petrecuse în ziua aceea notată, 18 mai 1963. Care să fi fost evenimentul? Precis că stratagema lui Ulise invocată bătea undeva. Dar, unde? Ulise, agățat de burta berbecului, ținându-se strâns pe dedesubt cu mâinile de lâna lui bogată, să scape din peștera în care îl închisese Polifem, după ce îi luase vederea, orbindu-l pe ciclop cu un par aprins răsucit în singurul său ochi
18 mai 1963 (variantă la Praful ) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11210_a_12535]
-
bară Medicul politician Pe un bolnav vindecat Când a fost bine tratat Cu o lege în Senat Poți să îl arzi la ficat! Procurorilor din cenaclul „Al.Macedonski” Reproș Ce folos că altădată M-ai scos de sub urmărire Când m-agăți de astă dată și mă treci la nemurire! Dorința acuzatului Te implor, ca niciodată, ține-mă sub urmărire Și-mpreună, prima dată Să mergem spre nemurire! Editor și scriitor Și-a-ncropit o editură Ce lucrează cu mult zel, Singur, la maculatura
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
-și lasă adierea S-o-nec în cerneală din veci. Vin poterile, vin din zodii Timpul își rupe trist cămașă Arhanghelii umblă în dodii Frică lovindu-mi cu cravasa. Cerșește vârstă pe la poartă, doar ornicul bate, si iartă. Bătrânul stătea agățat cu mâinile de scândurile negre și rare ale gardului pe care abia-l depășea cu o înălțime de cap. Nodurile degetelor ce ridicau din loc în loc scoarță străbătuta de șerpii vineții ai venelor păreau continuarea lemnului devastat de timp, rădăcini
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
și să depășim acest defazaj, în care ne aflăm, cu copilăria și să ne trezim din amnezia în care ne-a cufundat starea de maturitate! Când începe să ne privească în ochi, ne spune cum a aparut conștiința! Când se agață de pătuț și îl găsim pentru prima dată în picioare, mirat de nouă perspectivă ce i se arată și cu un zâmbet larg pe față, ne topim de fericire în fața acestui miracol - Iată Omul! Felul cum se hrănește ne arată
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
poate da. Ei nu pot sau nu au timp să înțeleagă cât este EL de important și ei se enervează din cauza vieții în care trăiesc și caută mereu acolo unde nu sunt răspunsuri. El, Copilul, are toate Răspunsurile și se agață de mama, nu din frică pentru el, ci din dragoste pentru ea, NEȘTIUTOAREA. Numai ei, cea care l-a găzduit înainte de intrarea lui în lume, COPILUL vrea să îi dezvăluie tainele CREAȚIEI! Numai ea are dreptul SĂ ȘTIE! După trei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
comunitate, indiferent de alcătuirea acesteia. Decepția, alienarea se fac simțite la tot pasul. Poetul devine o persoană traumatizată, cvasi-autistă, îngrozită de tot ceea ce se petrece în jurul său: ,am văzut oameni intrînd/ în biserică sărutînd picioarele unor/ sfinți reci ca gheața agățînd la toate/ colțurile icoanelor prosoape colorate și flori de plastic/ am văzut oameni îmbrîncindu-se / să ajungă la preot să ia sfînta împărtășanie/ am văzut morți ținuți cîte o săptămînă/ în casă pentru că familia nu a avut bani/ să-i dea
Viața în negru by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10734_a_12059]
-
prisma informului ce se scurge dureros ca o rășină din trunchiul unui brad lovit. Iată o copilărie bîntuită de fantasme rele avant la lettre, prefigurînd o existență sub egida spaimei fără scăpare: "dumnezeu este vocea aceea mică de care se agață frica. femeile, ca niște/ pîlcuri de sălcii, se aplecau fluide deasupra unor menhire unde locuia/ magia estului.(...) estul era o încăpere funerară plină de/ cîntece războinice./ morții sînt otgoanele prin care dumnezeu ne leagă de mal./ la ce bun să
Dansul demonizat al materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10739_a_12064]
-
de unde știm noi că acești copii care încearcă și ei ceva nou azi, nu vor fi clasici poimîine?" Nu l-am auzit niciodată să spună " Nu discut !" E omul dialogului, iar dacă îl convinși că n-are dreptate, nu se agață de argumentele lui, din postura celui care se crede infailibil. Politicos și îngăduitor, dacă te vede că nu știi să pierzi într-o discuție, îți spune că ai, poate, dreptate, dar că el crede altceva. Cîtă vreme a fost redactorul
Sergiu, lasă-te pensionat ! by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10914_a_12239]
-
surpriza că, sfidînd pensele lor de legiști ai hîrtiei, ea șiroia, afurisită, pe lîngă. Florina Ilis, unlike them, să spun așa, chiar își obține povestea acolo, în formele cu care îmbucătățește evenimentele. De aici, al doilea avantaj. Tăietura. Un decupaj ,agățat", ca și cum foarfeca s-ar opri într-o bandă de siguranță. Dacă prima parte a romanului se termină, într-un context oarecare, cînd un Cezar calculatorist trece un Rubicon virtual, cu alea jacta est, partea a doua, nu-i de mirare
Train grande vitesse by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11001_a_12326]
-
experiența solitară, ca în naștere, ca în moarte. Numai degetele-i tremură sub țesătura de danteală în culoarea tutunului. Mănușile vechi o strâng, par a nu mai avea, pentru ea, măsura potrivită. Degetele cu unghiile tăiate din carne, i se agață cu disperare în reverul cămășii de mătasă naturală sută la sută. Pânza stă încordată, gata să se rupă. Martina nu își face probleme. Fie ce-o fi! Va merge până la capăt, în boală și în sănătate! Asta au știut să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
imobil straniu, de neînțeles pentru citadinul grăbit și care preferă să-și pună termopane, în loc de vitralii. Martina nu se teme de viață, nu se teme de moarte, doar de clipa aceea ca o bucată de „arici” sintetic, care te ține agățat de fiecare detaliu al lumii din care tu, încă faci parte. Asta, când te afli pe pragul de dinaintea plecării. Acum se simte ușoară, vaporoasă. Ar vrea să plece dar și... să mai rămână în sala cu resturi de veșminte și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
numele voastre Eminescu, Arghezi, Sorescu Nichita Stănescu orice atelier de creație este pustiu recit prea rar rime romantice provocatoare nu mai știu unde crește visul meu românesc de sub pernă îmi amintesc doar că voiam să impresionez Dali, Elytis, Claude Debussy, agățau oglinzi suprarealiste înalte deasupra patului meu din Paris tulburată de umbre lumina le împarte divaghez în vers alb cu Pierre Morency dansez fericită pe frunze de arțar cu picioarele goale poem însuflețit în valuri de culoare pasăre cu inima de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
un clovn bolnav dată lungă și liniște de bitum rebelă ca seara Timpul miroase a oameni Călcând peste cioburile timpului pașii noștri se pierd devenind semne mai negre ca însăși frica de moarte cuvintele arse, ale ei, ale lui se agață de balustrada nemuririi de-ar fi alei... de-ar fi un glas sa ne urmărească, să nu ne șoptească ieșirea din labirint luna ne privește rece precum noaptea magmă nestinsă, rătăcită în oceanul păcuriu străpunge neomul cu ochi goi de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
prin reguli. Nu respecți regula, apare greșeala. 16. Uneori sunt trist, alteori vesel fără vreun motiv anume. 17. Oamenii nu știu să aprecieze ceea ce au; li se pare important ceea ce nu au... 18. în viață te-nțeapă mărăcinii și te-agață spinii, dar mergi înainte. 19. Ca bătrâni ne-așteaptă Lopaciov și Gropaciov, iar ca medicament: Cimitirol! 20. Să te ții de pahar / să nu cazi... 21. Ziua de Apoi va fi in viitor, iar Viitorul va fi în apus. 22
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
întorc la munca mea. Câinii timpului se țin după mine. Suntem într-o vârstă în care adesea cădem în mâinile unor doctori iresponsabili. Nu puțini din cei ce poartă halat alb confundă bisturiul cu hangerul măcelarului și pacientul cu mielul agățat de cârlig, spre vânzare. Scumpă, de o mie de ori scumpă orice clipă. Timpul nu dă cu credit. Fie ca această culegere să trezească interesul cuiva care dispune de mai mult timp ca mine, care să completeze golurile lăsate de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
eucalipți și palmieri, foarte aproape de cartierul turcesc. Mergeam acolo zilnic cu mama, la piață, sau să luăm scrisorile tatei de la cutia poștală.Un cartier cu felurite ulițe meșteșugărești, care porneau în toate direcțiile dinspre biserica Agia Sofia. Dughenele cu mărfuri agățate de pereți sau odihnind pe rafturi, plăpumi și perne roz, mov, oranj - culori turcești, spunea bunica de câte ori purtam vestminte colorate. Pantofari, vânzători de halva, fierari, vânzători de pânzeturi... În piață mirosea a pastramă, flori și brânză. Mama cumpăra carnea de la
Întâlnire cu Niki Marangou by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/11059_a_12384]
-
a mea nimănui, dat fiind că, din motive deontologice, trebuia să fiu discret cu cei apropiați lui. Stătea pe un scaun la fereastra (închisă, se-nțelege) a unui salon cu pereții albi, luminat de o lampă electrică de mică putere agățată în tavan. Purta o cămașă de noapte albă din bumbac, o scufie albă pe cap și-și înfășurase în jurul gâtului un fular roșu. Picioarele, în ciorapi cafenii, înotau într-o pereche de papuci de pânză. Lângă el, pe alt scaun
Filippos Filippou - Ultimele zile ale lui Konstantinos Kavafis by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/11040_a_12365]
-
pinteni calului și la o cotitură privi rîul. Mirosea a icre și se umflase cu nuci, fiindcă în anul acela nucii rodiseră peste măsură că-și zdrobiseră crengile și umpluseră apele de sub ei cu roadele și frunzele lor. Pe rîu, agățat de fumul hornului roșu ca un păianjen de firul său, se afla o hardughie de han, iar în bătătura lui un pîlc de călători trăgînd cu pușca în apă. - Nu-l lăsa, nu-l lăsa să treacă! - țipa gîngav cineva
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]