3,337 matches
-
FAI. Își construise o reputație de om lipsit de frică și de scrupule. Îi era de-ajuns un nume și Îl lichida cu o Împușcătură În față, În plină stradă, În miezul zilei. Asemenea talente sînt foarte prețuite În vremuri agitate. Nu avea nici fidelitate și nici un crez. Nu-i păsa nici cît negru sub unghie de cauza pe care o slujea, ci se slujea el Însuși de cauza respectivă pentru a se cocoța pe scara funcțiilor. Există pe lume tone
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
unui alt peisaj care urma să se deruleze mai Întâi În față, apoi În urmă și iar În urmă, pierind În depărtări. Îmbrăcat În costumul lui alb, doctorul Noimann stătea cu fruntea lipită de geam, privind la toată această lume agitată ce se Închega și destrăma În spatele său, asemenea unei pânze uriașe de păianjen În care erau prinse din loc În loc nu insecte, ci genți, fuste, costume, gulere, mustăți, umeri, cefe, eșarfe, rochii, ciorapi frumos mulați pe picior, gene Întoarse, sprâncene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
său pentru a o devora În tihnă... „Destinație finală”, murmură stomatologul. Sintagma Îi suna În urechi destul de lugubru. În fond, Încotro se Îndrepta el? Inițial, Noimann avusese de gând să ia trenul de București, dar, aflându-se Într-o stare agitată, fără să stea prea mult pe gânduri, se urcă În primul tren ce staționa În gara mare și se lăsă dus În voia soartei. De fapt, nici el nu știa prea bine cum ajunsese În gară. Căutând-o prin casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
a-i toci Încetul cu Încetul ancestrala teamă pe care o resimțea de fiecare dată stomatologul Paul atunci când se gândea, În momentele de cumpănă Între zi și noapte, la trecerea sa Într-o altă existență, mai intimă și mai puțin agitată decât aceeea În care Îi era dat să viețuiească... Gândul morții Îi devenise acum atât de familiar, Încât de multe ori, citind ziarele, Noimann avea impresia că trăiește de mult timp În lumea aflată dincolo de mormânt. Medicul nu făcea nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pleoape le acoperi cu doi șeptari, unul de caro, altul de treflă. Chelnerița scoase un strigăt ascuțit, scăpă tava și cârpa jos, zbughind-o În fugă la bucătărie. Între timp, Satanovski intrase parcă În transă. Bărbia i se mișca din ce În ce mai agitat, ochii i se roteau În cap, iar degetele rășchirate deasupra mesei executau un dans ciudat. Lingurile și furculițele Începură să se miște de la locul lor, atrase de palmele inginerului ca de un magnet. Halbele și sticlele vibrau și ele, lunecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
albă și manșete, ce ducea În lesă o cățelușă sprintenă de rasă (ogar afgan), Înveșmântată Într-o rochie de catifea, cu un decolteu cât toate zilele. „Iată, acum puteți vedea viitorul dumneavoastră... Veți avea parte de un sfârșit de săptămână agitat. Aceasta e imaginea pe care o arată cărțile...” Imaginea viitorului nu avu o viață lungă. Ca un balon de săpun frumos colorat, ea se ridică și se topi În aer, lăsând În urmă-i un miros de motorină. „Vă așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
urni din loc. Strivindu-și capătul țigării pe peron, Noimann făcu trei pași Înainte și se urcă, din mers, pe scară... ...Da, Într-adevăr, inițial Noimann avusese de gând să ia trenul de București, dar, aflându-se Într-o stare agitată, fără să stea prea mult pe gânduri, se urcă În primul tren ce staționa În gara mare și se lăsă dus În voia sorții. Stând cu coatele rezemate pe geam, Noimann trăgea fumul adânc În piept și-l slobozea peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
buzunarele și geanta de voiaj. Alergând, pe coridor, Noimann o striga mereu pe Mathilda. Îi răspundea din urmă un cor de voci. Medicul trecea dintr-un vagon În altul, o căuta pe Mathilda peste tot. Trenul zbura prin noapte. Chipurile agitate ale călătorilor se reflectau În geamuri. Compartimentele se lungiseră. Părea acum că trec două sau chiar trei trenuri unul lângă altul, adăpostind Înăuntrul lor aceleași scaune și aceiași călători, multiplicați la infinit. Alergând pe coridor, Noimann dădu peste conductorul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mulți nori pe cer, ci unul singur, mare și zdrențuit și luminat de soare de jos În sus. Marginile lui străluceau stins de parcă ar fi fost electrizate puternic și scoase brusc de sub tensiune. Partea Întunecată a norului era bolovănoasă și agitată, privirea putea descoperi În cuprinsul ei desene fantastice, o clocăială de trupuri umane sau animale mișcându-se lent sau surprinse și Încremenite În plin efort. În mijloc, norul avea o spărtură mai mare și cerul care se vedea prin ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cu flori de cireș în livadă ninge cu arome savante din ceruri bate un vânt de poeme ratate se-nvârt morișcă florile de tei miresme domolesc vieți agitate menta plutește în aer învolbură iubirea fără cruțare țârâie-n inimi cu flori de cais sângerii lumini se-înăbușă cu uimire felină luna scâncește vopsită respirăm, fremătăm bucurie parc-am fi pe estradă sorbim incerți din pahare în forme ciudate
Cerne by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83721_a_85046]
-
Ai reprogramat cronometrul și am clacat amândoi răsturnați în valuri! Pe culoar m-ai ucis de multe ori cu vocea ta matinală din golful îngustat de coșmaruri neîmplinite având Luna mentor de seamă. Tu, împărăteasa ideilor înhățate, ai cucerit lumea agitată a iluziilor spulberate. În magazinul de ciudățenii ai împachetat veri foșnitoare care mă îmbâcseau, gelozii en gros, nori încărcați cu iluzii plesnitoare, inconștiențe duse în răspăr, vagi urme de iubire ivite palid conturate printre cioburi de ametist și te-ai
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
ăsta. Penelope chicoti, fără să-și dea seama că amicul nostru travestit nu glumea. Hei, eu v-o spun În față, continuă el, În timp ce vocea Îi creștea În volum cu fiecare clipă. Un fel de tăcere cuprinsese mulțimea până atunci agitată și nervoasă și am văzut cincizeci de perechi de ochi holbându-se la noi. Preferăm un pic mai mult stil, un pic mai mult efort. Mintea mea Începu să alerge, În căutarea unei replici biciuitoare, dar bineînțeles că n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
fie și mai ciudată. —N-am de unde să știu. Nu m-ai prezentat, spuse ea Încet. Am simțit dojana și am știut că avea dreptate, dar nu voiam ca discuția să devină foarte serioasă. Nu? Noaptea trecută a fost cam agitată. Crede-mă, nu pierzi mare lucru. E superb, după cum ai văzut și tu, dar altfel e puștiul răsfățat și petrecăreț tipic, cu un accent extraordinar În plus. Mare păcat că e așa de drăguț, totuși. Am oftat sonor. —Ei, micul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Îndoială delicios, direct pe buzele mele. Nu m-am putut abține; m-am uitat peste umăr. Îmi promisesem că voi fi mai atentă la fotografi, dar n-am văzut nimic să-mi sară În ochi, doar mulțimea obișnuită, frumoasă și agitată. —Bună, am spus, observând că (a) semăna chiar și mai mult cu eroul de ficțiune Dominick așa cum stătea În fața mea și (b) Courtney avusese dreptate: Philip arăta mai bine. Îți convine să ne Întâlnim acolo Într-un minut? Trebuie s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
găsi creta și scrise cu litere de-o șchioapă „Detectivul D. Upshaw, LASD”. Se așeză în fața pupitrului, exact așa cum făcea doctorul Layman la cursul de Medicină Legală, și se strădui să se gândească la cealaltă misiune, ca să nu fie prea agitat atunci când le va explica cum stă treaba oamenilor lui - trei detectivi mai în vârstă și mult mai experimentați decât el. Misiunea de-acum cădea cum nu se poate mai bine. Era ca un fel de infuzie de elixir, ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
să-l scoată din sală pe o ușă laterală. *** Krugman devenit Upshaw redeveni Krugman. Shortell îl duse înapoi la mașină și-l sili să-i promită că o să meargă să doarmă. Danny se duse acasă, amețit o vreme, apoi iarăși agitat. În cele din urmă oboseala îl copleși și, ca să rămână treaz, se gândi la dialogul dintre Ted și Claire. Conversând cu vioiciune, ajunse direct în pat, renunțând la sticla de la Mal Considine. Folosind haina de piele a lui Krugman pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
negrotei smintiți din junglă, gata să-l mănânce de viu, ca să-i răzbune pe toți negroteii pe care îi strânsese el cu ușa. — Claire, hai să plecăm, bine? propuse el. Claire zise: — Da, hai. *** La întoarcere Claire, care era foarte agitată, îi povesti precipitată și dintr-o răsuflare ce reușise ea să facă și cu ce organizații - o litanie care suna nevinovat și care probabil că nu conținea nici cea mai măruntă informație utilă pentru Loew și Considine. Danny o lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
fie adevărat. Judecătorul Arthur F. Hardesty lovi în masă cu ciocănelul: — Avocații la mine! Jake Kellerman și avocatul lui Celeste se apropiară, aplecându-se către Hardesty. Mal se strădui să audă, dar nu prinse decât niște frânturi ininteligibile. Jake părea agitat. Adunarea se încheie cu un pocnet de ciocănel. Kellerman reveni, negru de furie. Hardesty spuse: — Domnule Considine, cererea avocatului dumneavoastră pentru o amânare de o lună a fost respinsă. În pofida sarcinilor dumneavoastră polițienești, sunt sigur că veți găsi timpul necesar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mă mai întorc de-acolo niciodată... IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE În turnee — Cum era când plecai cu Sergiu în turnee? — El dădea câte o sută douăzeci de concerte pe an, în toată lumea, așa că am avut o viață foarte agitată, făceam tot timpul valizele, luam când un avion, când altul, eu cu pân zele de tablouri după mine prin hoteluri. Când închi deam ochii, la culcare, nu mai știam în ce țară poposisem. — Repetițiile lui erau covârșitoare, mi-am adus
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Arbitrul, care se vede că ține cu ei, se preface că nu le observă. Ghiță nu știu ce-i strigă, arbitrul fluieră prelung, oprește jocul și-l dă pe Ghiță afară de pe teren. Ghiță vine lângă noi, ca simplu spectator. Jocul continuă agitat. ― De ce te-a dat afară, nea Ghiță? ― Fiindcă n-am avut de lucru și i-am trântit una, să mă țină minte! ― Și-acum?! ― Păi, nu-mi mai dă voie să joc. ― Și ce ne facem noi? ― Păi, știu eu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ne așteptam cel mai puțin: Andrei Georgescu, zis Jujucă, de Latină! Nu se potrivea nici cu Barbă și nici cu Tiranul, adevărate personalități didactice și oameni impozanți, cu prestanță! Jujucă era mic, tuns în cap cu mașina nr. 3, veșnic agitat și plin de el; și ne vorbea, adresîndu-se invariabil fiecăruia, indiferent dacă era în clasa a VIII-a sau în clasa I-a: ― Hei, băiețaș, băiețaș! Păi de la felul cum ni se adresa Barbă, spunîndu-ne frumos și serios pe nume
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
stepele În imagini Înșelătoare ale unei lumi ce tremura ireal În aburii depărtărilor, un călăreț se ivise, ca o apariție firavă, imposibilă, la linia orizontului. Ajunsese la iurta lui Amir după Încă două ore de galop, asudat, prăfuit și extrem de agitat. Purta semnul șarpelui și săgeții și fusese trimis de grupul celor patru Cuceritori. Nu avea nici un mesaj scris, căci reținuse exact ce are de spus. Și spusese repede, după ce băuse fără să răsufle o cană de lapte de capră. - Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
chemări venite de pretutindeni. Apoi Își dădu seama că muzica nu are legătură cu nimic din ce se Întâmplase. Și că, de fapt, Își lăsa gândurile libere. Era ca o cădere În adâncul firii. Toate rămăseseră undeva, departe, la suprafața agitată a lumii. Acum nu mai aveau nici un rost. Poate nici nu-l avuseseră, așa cum Îi plăcuse lui să creadă. Strategii, jocuri diplomatice, alianțe, decizii, informații, evenimente, discuții, analize, bătălii. Rămâneau, În urma lui, doar câteva victorii acum inutile și câteva mănăstiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de vegetație care rezistă pe meleagurile acestea sterpe sunt iarba îngălbenită și tufele ofilite de mărăcini. Într-o asemenea atmosferă de uscăciune se simte stingher, nefiresc, nu-și găsește locul. De dimineață, pe măsură ce soarele îi încălzește cortul, Forrester are visuri agitate, cu soldați mărșăluind în ritm susținut, alert. Sau visuri cu copaci. Regimente de cedrii de Himalaia se întind peste munți și văi ca niște conifere în uniformă. Arbori de neem, sal, lemn de palisandru. Smochini indieni care-și întind rădăcinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în sine, presupune să-i fie adusă apa caldă exact la momentul potrivit, iar servitorii săi consideră asta cea mai importantă îndatorire a zilei. Lama aparatului de bărbierit trebuie ascuțită nu mai puțin de două minute și spuma de bărbierit agitată alte două minute, în timp ce stăpânul, gol, se apleacă și-și întinde trupul într-o serie de mișcări după baie, descrise pe larg în lucrarea sa În afară de Curățenie și Credință, al treilea lucru important este Corecta Circulație a Sângelui. O dată ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]