221,754 matches
-
nu s-a răcit bine în cimitir Toa’șul, că adulatorul a și alergat să-și creeze propriul partid. Halal consecvență, halal jurăminte de credință! Sprijinindu-se pe astfel de oameni, nu e de mirare că nenorocitul de Ceaușescu a ajuns unde-a ajuns. N-a trecut decât un lustru de la jalnica, orduroasa promisiune „vă voi glorifica întreaga mea viață”, până la textul sinistru-rizibil, distribuit pe la ambasadele străine imediat după căderea satrapului din Scornicești, când autorul cărții de glorificare a crimei sistematice
Triumful resentimentului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13376_a_14701]
-
răcit bine în cimitir Toa’șul, că adulatorul a și alergat să-și creeze propriul partid. Halal consecvență, halal jurăminte de credință! Sprijinindu-se pe astfel de oameni, nu e de mirare că nenorocitul de Ceaușescu a ajuns unde-a ajuns. N-a trecut decât un lustru de la jalnica, orduroasa promisiune „vă voi glorifica întreaga mea viață”, până la textul sinistru-rizibil, distribuit pe la ambasadele străine imediat după căderea satrapului din Scornicești, când autorul cărții de glorificare a crimei sistematice a lui Ceaușescu
Triumful resentimentului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13376_a_14701]
-
nu s-a înălțat la cer Ceaușescu. Oare limba kilometrică a lui Vadim (”vă voi glorifica întreaga mea viață”) n-o fi pavat și ea drumul spre puterea absolută a lui Ceaușescu? Tare mi-e teamă că lingăul de ieri, ajuns, la rându-i, mare bărbat de stat, ne mai pregătește o surpriză: eliminarea țării din disperata sa cursă spre Europa.
Triumful resentimentului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13376_a_14701]
-
Cristian Teodorescu Tot povestind cum s-a opus el regimului Ceaușescu, CV Tudor a început să creadă și el aceste ficțiuni. Și cum o vreme s-a bucurat de protecția SRI-ului unde are și în prezent amici devotați, a ajuns probabil să-și închipuie că prin arhive nu e nimic compromițător în ceea ce îl privește. Curiozitatea, ceasul rău îl împing să ceară la CNSAS dosarele în care e vorba despre el. Nu înaintează personal cererea, ca să nu fie nici măcar bănuit
Delațiune, patologie și clovnerie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13391_a_14716]
-
scos din minți pe poetul-delator. În schimbul dosarului său informativ de Securitate i-a dat lui Măgureanu cinci tablouri de Nicolae Drăgușin ! Să te bagi singur în ridicol făcînd asemenea mărturisiri. Am pus toate acestea cap la cap pentru că CVT a ajuns personajul care arbitrează în prezent scena politică din România. După cum reiese din anumite sondaje el are și mari șanse de a concura cu succes la Președinție. Asta ne-ar mai trebui! Sînt unii care susțin despre CVT că ar fi
Delațiune, patologie și clovnerie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13391_a_14716]
-
mare (firește, nedorită) șansă. Această experiență i-a permis efectuarea unor conexiuni inimaginabile înainte, i-a oferit soluții surprinzătoare pentru înțelegerea unor lucrări filozofice și idei noi pentru propriile sale opere științifice. Pornind de la entuziasmul lui M pentru scrabble, autorul ajunge să facă unele observații subtile legate de scrisul lui Vladimir Nabokov: „...proza lui Nabokov ar putea fi expresia unui anumit autism lingvistic care respinge categoric lumea în dimensiunea ei tacită și, în acest sens, observația lui Kingsley Amis despre «stridența
Lumea lui M by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13380_a_14705]
-
matematică, în același timp sinteză vie, de o paradoxală coerență. Textul studiului introductiv se impune printre altele, prin reevaluări și confruntări orientate spre convergența cu contemporaneitatea. Mișcarea Cătălinei Velculescu printre manuscrise exprimă o confortabilă mișcare între simplu și compus, cum ajunge, de exemplu, să detecteze despre pravila lui Matei Basarab - în cazul identificării anumitor întrebări și răspunsuri, dar și a identificării copistului valah din secolul al XVIII-lea cu preotul Ioan Bărbătescu, călugărit cu numele Ioachim; identificarea copistului Andronachi Berhecianul. Interesul
Vitalitatea textelor vechi by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13401_a_14726]
-
să dea curs plîngerilor cetățenești? Vădit lipsit de imaginație, mai marele PNA-ului își face firma de rîs debitînd asemenea enormități. Ce procuror cît de cît serios din România se apucă să spună presei una ca asta?! Denunțul telefonic a ajuns să fie sursa anchetelor acestui presupus Parchet de elită? Nopțile trecute mi s-a furat mașina. Dau telefon la Poliție. Îmi răspunde o voce amabilă, compătimește cu mine, dar înainte de a da mașina în urmărire generală îmi spune să mă
Turnați aici! în varianta PNA by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13428_a_14753]
-
care se putea convinge sunîndu-mă acasă că nu fac glume iresponsabile - mă gîndeam eu cu mintea mea de păgubaș febril! -, le lasă și mai mult timp hoților să dispară. Mă trimite la Secție să dovedesc că nu fabulez. Pînă am ajuns la secție a mai zburat o jumătate de oră. Dar cu mintea de mai tîrziu am acceptat că vocea amabilă avea dreptate. Cu ajutorul telefonului poți dovedi orice, dîndu-te drept oricine. Așa deci, Poliția de care rîd procurorii că n-o
Turnați aici! în varianta PNA by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13428_a_14753]
-
Pleșu sau Liiceanu n-au creat opere ce rămîn interzise celor care se îmbată de actualitate? Cine judecă? Și care-s criteriile? Fraza lui Joyce e expresia unui curaj. E de neuitat. Elogiu al pustnicului - artist pe vreme de ciumă. Ajuns la Dublin, pentru a vedea Performances, ultima piesă a celebrului autor Brian Friel în care juca, în engleză, Ion Caramitru, descopăr întîi o expoziție ce corespunde vizual spectacolului programat pentru seară. Expoziție consacrată Scrisorilor în școala olandeză. Pe pereți, discret
O zi la Dublin by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13403_a_14728]
-
de-adevăratelea ori, pur și simplu, nu vrea să audă decît ce-i convine? l Observator publică (și bine face!) pe ultima pagină a numărului cu pricina protestul A.E.R. referitor la Tîrgul Gaudeamus. Nu se putea să nu se ajungă la acapararea manifestării cu pricina în beneficiul oamenilor puterii. Semnale aveam din anii trecuți. Ar trebui ca editurile semnatare ale protestului - cele mai mari din țară! - să se retragă. l Răsfoind Fracturi (la o nouă... ediție), ne dăm seama că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13407_a_14732]
-
închisoare. Nu la noi, ci în Rusia: se organizează concursuri de poezie și de muzică vocală, cîștigătorii fiind premiați cu bani sau diverse obiecte, iar locul întîi fiind grațiat. Din 1000 de deținuți care au mușcat din momeală, 23 au ajuns pe scena unui teatru moscovit plin ochi de familiile polițiștilor deveniți spectatori. Un condamnat pentru jaf armat a fost desemnat cîștigător și eliberat. Alți cîțiva, la fel de buni, se vede, ca poeți sau cantautori, au fost și ei grațiați. Își vor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13407_a_14732]
-
părtinitor rezultatele alegerilor. Nu era mai bine dacă și Ziua lăsa masoneria în plata ei, de fostă societate secretă care își spală în public și rufele și alegerile? l COTIDIANUL și nu numai el ne anunță: „Un român ar putea ajunge liderul Partidului Conservator Britanic”. Este vorba despre Michael Howard, fiul unui negustor evreu care în 1939 a emigrat din România. Că presa de la București îl revendincă pe Michael Howard ca român e bine. Dar poate că ar fi trebuit precizat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13407_a_14732]
-
cele mai multe ori, cărțile se copiau și circulau în samizdat atunci cînd ediția legală se epuizase sau fusese retrasă în urma unui scandal sau a unei interdicții. În general, nu autorii erau interziși, ci cărți. Altele erau multiplicate fiindcă, apărute în străinătate, ajunseseră la Praga în- tr-un număr mic de exemplare. Era vorba de regulă de manuscrise din Cehia, scoase clandestin peste graniță, tipărite afară și reintroduse în țară tot clandestin. Stejarul și vițelul de Soljenițîn este una din cele mai copiate cărți
Cu Jiøi Gruntorád despre 10 000 de tipărituri clandestine by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13389_a_14714]
-
bun - îi îngădui să mai guste o mostră. Trebuia să închidă ochii pentru a ghici aroma, iar Mario ascultător închise ochii și ghici o aromă de mandarină, ca o părere, venind din adâncul ciocolatei. Dinții lui fărâmițau bucățele crocante, nu ajunse să le simtă gustul și era doar senzația plăcută de a da peste un punct de sprijin în masa aceea dulce și ciudată. Delia era mulțumită de rezultat, îi spuse lui Mario că felul în care descrisese aroma se apropia
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
mici forme, cu un gazon subțire de hârtie verde deschis pe deasupra. Mario o văzu neliniștită, parcă în alertă. Uneori se uita în spate pe la coțuri de stradă, și în seara în care a schițat un gest de respingere când au ajuns la cutia poștală de pe Medrano colț cu Rivadavia Mario a înțeles că și pe ea o chinuiau de departe; că aveau amândoi parte fără să și-o spună de aceeași hăituială. S-a întâlnit cu Mañara tatăl la berăria München
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
coagulat absolut nici o mișcare studențească semnificativă. Înseamnă că mediul studențesc n-a putut produce altceva, așa cum România însăși nu i-a dat decât pe clasicii feseniști și lăstarele lor, egal întinse peste întregul spectru politic. Și totuși, cum s-a ajuns aici? Cine e de vină? Profesorii? Studenții? Părinții? Societatea? În ciuda ciupercăriei de facultăți ivite după 1990, România continuă să fie o codașă europeană în privința absolvenților cu studii superioare. Nu e rău că vechile universități s-au dezvoltat și diversificat. Rău
Vremea „colectorilor” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13408_a_14733]
-
felul în care s-a produs acest lucru. Fără nici o strategie, fără o cât de cât decentă bază materială, în tot felul de târguri uitate de lume au început să funcționeze „extensii universitare”, apoi „facultăți”, iar la urmă s-a ajuns și la „universități” (ghilimelele sunt obligatorii.) Profesori de școală generală și liceu care până atunci nu ieșeau din linia manualului nici să-i picuri cu ceară, funcționari didactici ce n-au mai pus mâna pe-o carte de la absolvirea facultății
Vremea „colectorilor” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13408_a_14733]
-
de astfel de procedee, s-a năruit întregul sistem de valori pe care, teoretic, școala ar trebui să le promoveze. Și atunci, să nu ne mirăm că diverși analfabeți nu doar că intră în facultăți, dar le și absolvă și ajung, la rândul lor, să nenorocească generații de elevi ori să submineze cu seninătate instituții, intreprinderi și ramuri întregi ale economiei. Simțindu-și precaritatea intelectuală, studenții au intrat în ultimii ani, într-o defensivă timorată. Revendicările lor au fost, cel mai
Vremea „colectorilor” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13408_a_14733]
-
pe dos și să restituie la caserie mărunțișul. Aceasta e România suprarealistă de care vorbeam: hoți la drumul mare țin pagina întâi a ziarelor fără să li se întâmple nimic, pe când „talpa țării” e batjocorită fără milă. Inconștiența guvernamentală a ajuns la limite inacceptabile chiar și în țările musulmane și, în lipsă de ceva mai bun, pesedeii au pus la cale un fel de sinucidere colectivă. M-am întrebat de ce ține morțiș Năstase să atârne de gâtul partidului pe care-l
Detergenți pentru spălarea creierului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13430_a_14755]
-
vom scărpina copacii/ Să crească blînd./ Preapofticioși, ugerul vacii/ Vom lua mulgînd.// Și astfel, spre-a ne trece veacul,/ Din tată-n fiu/ Vom coace-n role vechi dovleacul/ Portocaliu” (Marș). Adînca plecăciune a poetului în fața lumii de el scornite ajunge la acte sacrificiale, la un soi de penitență. Reprezentărilor ce ar putea părea făloase, redundante, le sînt preferate ființele neluate în seamă, obiectele vechi, stricate, angelizate prin chiar condiția lor ingrată ce-și conține șansa redempțiunii. E la mijloc, negreșit
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
unei zăbave în acea edenică zonă a începuturilor ființei, „adevărat arhetip, arhetipul fericirii simple”, cum zice Gaston Bachelard. Din timiditate, putem presupune, poetul așează sub lupa imaginarului d-sale ființele (în speță necuvîntătoare) și lucrurile (în speță cele depreciate, marginalizate), ajungînd a le percepe în imediat, fie și un imediat fabulos, fără distanța pe care o introduce psihologia maturității. Spre a-și disimula copilăria funciară care iscă stîngăcii și neaderențe, Brumaru își pune o mască. Masca senzualității care corespunde, în chip
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
-i carieră, iar alta(altele) va zăbovi, adunând fire de praf, pe raftul celor necitite. Destinul nu este însă implacabil și poate fi deturnat, spre exemplu, de relecturile ample, exhaustive pe care le presupune un studiu monografic. Dacă judecățile critice ajung, cât de cât, la un consens al inegalităților valorice și impun câteve scrieri ca fiind reprezentative, aceeași monografie poate oferi prilejul unei plăcute imersiuni în universul complet al vieții și operei unui autor. Ion D. Sârbu - de veghe în noaptea
Ce merită Ion D. Sârbu by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13432_a_14757]
-
hîrtie), autorul Plantațiilor nu are totuși suficientă vitalitate pentru a-și susține partitura severă. Aceasta se exprimă relativ rar, într-o limpezime neagră, mărturie ce se-absoarbe pe sine: „dincolo patria mea tăcută începe;/ sporind întunericul peste toate/ rar tresaltă ajunse de furtuni/ căderi și urcări sub lacate./ În nerostită dimineață prin cenușe caldă de vulcani/ se desfășoară în mine ca pînze de corăbii lumea morții.// Intră odată sub trupul meu/ să-i auzi vibrarea de clopot,/ să presimți marginea nopții
Poezia lui Constant Tonegaru (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13437_a_14762]
-
obiectul unei îngînări ricanate: „Anii trec ca filele dintr-un album cu ilustrații,/ fiecare ilustrație era neapărat un episod;/ un trifoi cu patru foi, o jartieră, un fluture presat;/ o panglică reprezenta pe altul, dar avea nod.// Femeile de pe stradă ajung la mine cu parfumul;/ vîntul de primăvară îmi amintește de întîia femeie/ cum venea și se-mprăștia ca un evantai/ aveam douăzeci de ani și despre dragoste nici o idee.// Aproape de lumină își strecura văpaia/ de la tîmple peste brațe alunecînd în
Poezia lui Constant Tonegaru (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13437_a_14762]