1,433 matches
-
a apăra integritatea teritoriilor Albaniei”. Deși nu spunea nimic despre reforme, școli, autonomie sau despre unificarea populației albaneze într-un singur vilayet, sub influența lui , această poziție inițială a fost schimbată radical și a avut ca urmare revendicarea autonomiei de către albanezi și chiar războiul deschis cu Imperiul Otoman. Războiul Ruso-Turc din 1877-1878 a dat o lovitură decisivă puterii otomane în Peninsula Balcanică, lăsând imperiul cu doar un control precar în Albania și în Balcanii de Est. Temerile albanezilor că teritoriile locuite
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]
-
revendicarea autonomiei de către albanezi și chiar războiul deschis cu Imperiul Otoman. Războiul Ruso-Turc din 1877-1878 a dat o lovitură decisivă puterii otomane în Peninsula Balcanică, lăsând imperiul cu doar un control precar în Albania și în Balcanii de Est. Temerile albanezilor că teritoriile locuite de ei vor fi împărțite între Muntenegru, Șerbia, Bulgaria și Grecia le-au alimentat opoziția. Primul tratat de după război, tratatul de la Sân Stefano semnat la 3 martie 1878, acorda Șerbiei, Muntenegrului și Bulgariei teritorii revendicate de . Austro-Ungaria
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]
-
îi dădea Rusiei o poziție dominantă în Balcani, ceea ce perturbă echilibrul puterilor în Europa. O conferință de pace urma să se țină mai târziu în acel an la Berlin pentru a rezolva disputa. Situația de ansamblu i-a determinat pe albanezi să se organizeze în Consiliile Locale de Salvare Națională cu scopul de a proteja teritoriul locuit de etnici albanezi. Până la sfârșitul lui 1877, problema apărării integrității teritoriale a devenit una foarte dificilă. La 13 decembrie 1877, sârbii declaraseră război Imperiului
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]
-
să se țină mai târziu în acel an la Berlin pentru a rezolva disputa. Situația de ansamblu i-a determinat pe albanezi să se organizeze în Consiliile Locale de Salvare Națională cu scopul de a proteja teritoriul locuit de etnici albanezi. Până la sfârșitul lui 1877, problema apărării integrității teritoriale a devenit una foarte dificilă. La 13 decembrie 1877, sârbii declaraseră război Imperiului Otoman, fiind urmați de Muntenegru. Ei erau susținuți de Armata Rusă și și-au îndreptat atacurile asupra părții nordice
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]
-
apărării integrității teritoriale a devenit una foarte dificilă. La 13 decembrie 1877, sârbii declaraseră război Imperiului Otoman, fiind urmați de Muntenegru. Ei erau susținuți de Armata Rusă și și-au îndreptat atacurile asupra părții nordice a Albaniei. În ciuda luptelor duse, albanezii nu au reușit să apere câteva regiuni și orașe din nord-estul și nord-vestul Albaniei. La ocuparea acestor teritorii, au început masacre și deportări ale albanezilor autohtoni. Aceste evenimente au influențat Consiliile Locale de Salvare Națională să se unească într-un
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]
-
Armata Rusă și și-au îndreptat atacurile asupra părții nordice a Albaniei. În ciuda luptelor duse, albanezii nu au reușit să apere câteva regiuni și orașe din nord-estul și nord-vestul Albaniei. La ocuparea acestor teritorii, au început masacre și deportări ale albanezilor autohtoni. Aceste evenimente au influențat Consiliile Locale de Salvare Națională să se unească într-un singur organism de coordonare. La 12 decembrie 1877, albanezii au înființat la Constantinopol Comitetul Central pentru Apărarea Drepturilor Poporului Albanez. Tratatul de la Sân Stefano a
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]
-
orașe din nord-estul și nord-vestul Albaniei. La ocuparea acestor teritorii, au început masacre și deportări ale albanezilor autohtoni. Aceste evenimente au influențat Consiliile Locale de Salvare Națională să se unească într-un singur organism de coordonare. La 12 decembrie 1877, albanezii au înființat la Constantinopol Comitetul Central pentru Apărarea Drepturilor Poporului Albanez. Tratatul de la Sân Stefano a declanșat temeri în rândul albanezilor și bosniacilor și i-a determinat pe conducătorii lor să organizeze apărarea teritoriului pe care il locuiau. În primăvara
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]
-
la Constantinopol Comitetul Central pentru Apărarea Drepturilor Poporului Albanez. Tratatul de la Sân Stefano a declanșat temeri în rândul albanezilor și bosniacilor și i-a determinat pe conducătorii lor să organizeze apărarea teritoriului pe care il locuiau. În primăvara lui 1877, albanezii influenți de la Constantinopol—între care , figură cea mai de seamnă a mișcării naționale în primii săi ani—a organizat un comitet de îndrumare a rezistenței albanezilor. În mai, grupul a cerut o întâlnire generală a reprezentanților tuturor teritoriilor în care
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]
-
conducătorii lor să organizeze apărarea teritoriului pe care il locuiau. În primăvara lui 1877, albanezii influenți de la Constantinopol—între care , figură cea mai de seamnă a mișcării naționale în primii săi ani—a organizat un comitet de îndrumare a rezistenței albanezilor. În mai, grupul a cerut o întâlnire generală a reprezentanților tuturor teritoriilor în care existau comunități albaneze la acea dată. Membrii comitetului erau , , Sami Frashëri, , , și . În timpul întâlnirii de la Prizren, 47 de bei au semnat un "" la 18 iunie 1878
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]
-
albanezi își reafirmau intenția de a păstra integritatea teritorială a Imperiului Otoman în Balcani susținând Poartă, legea islamică Sharia, si de „a lupta cu arma în mână pentru a apăra integritatea teritoriilor Albaniei”. Articolul 6 al aceluiași document reafirmă ostilitatea albanezilor, ca loialiști otomani, față de independența Bulgariei și Șerbiei. „Nu trebuie să lăsăm armate străine să calce pământul nostru. Nu vom recunoaște numele Bulgariei. Dacă Șerbia nu pleacă pașnic din țările ilegal ocupate, trebuie să trimitem (akingii) și să luptăm până la
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]
-
Imperiului Otoman, după cum a formulat Abdyl Frashëri În iulie 1878, cei 60 de membri ai conducerii Ligii de la Prizren, în frunte cu Abdyl Bey Frashëri, au trimis o scrisoare Marilor Puteri de la Congresul de la Berlin, prin care cereau rezolvarea problemei albanezilor rezultată în urmă războiului. Congresul de la Berlin a ignorat memorandumul ligii, iar Otto von Bismarck chiar a declarat că nu există un popor albanez și că Albania este doar o „denumire geografică”. Congresul a cedat Muntenegrului orașele Bar și Podgorica
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]
-
doar o „denumire geografică”. Congresul a cedat Muntenegrului orașele Bar și Podgorica și zonele din jurul satelor montane Gusinje și Plav, pe care liderii albanezi le considerau teritoriul lor. Șerbia a obținut și ea un teritoriu în care locuiau și etnici albanezi. Aceștia din urmă, în mare majoritate loiali Imperiului, se opuneau vehement pierderilor teritoriale. Albanezii se temeau și de posibila pierdere a Epirului în fața Greciei. Liga de la Prizren a organizat rezistență armata în Gusinje, Plav, Shkodra, Prizren, Preveză și Janina. Un
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]
-
din jurul satelor montane Gusinje și Plav, pe care liderii albanezi le considerau teritoriul lor. Șerbia a obținut și ea un teritoriu în care locuiau și etnici albanezi. Aceștia din urmă, în mare majoritate loiali Imperiului, se opuneau vehement pierderilor teritoriale. Albanezii se temeau și de posibila pierdere a Epirului în fața Greciei. Liga de la Prizren a organizat rezistență armata în Gusinje, Plav, Shkodra, Prizren, Preveză și Janina. Un lider local descria frontieră că „plutind pe sânge”. La 10 iunie 1878, circa optzeci
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]
-
Vërtetë"). Alți reprezentanți, în frunte cu Frashëri, s-au concentrat pe ideea autonomiei Albaniei și pe crearea conștiinței identității albaneze care să nu țină cont de liniile religioase sau tribale. După ce nu au reușit să-și îndeplinească cererile pe cale diplomatică, albanezii s-au lansat pe calea conflictului militar cu vecinii balcanici. Liga de la Prizren avea 30.000 de membri înarmați sub controlul său, care au lansat o revoluție împotriva Imperiului Otoman după eșecul de la Congresul de la Berlin și după ce otomanii au
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]
-
sau arestați și deportați. În august 1878, Congresul de la Berlin a cerut o comisie care să traseze frontieră între Imperiul Otoman și Muntenegru. Congresul a cerut Greciei și Imperiului Otoman să negocieze o soluție la disputa lor de frontieră. Rezistență albanezilor față de tratat a obligat Marile Puteri să returneze Imperiului otoman Gusinje și Plav acordând Muntenegrului în schimb orașul de coastă Ulcinj, majoritar albanez. Albanezii au refuzat să capituleze. În cele din urmă, Marile Puteri au impus o blocada maritimă asupra
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]
-
Congresul a cerut Greciei și Imperiului Otoman să negocieze o soluție la disputa lor de frontieră. Rezistență albanezilor față de tratat a obligat Marile Puteri să returneze Imperiului otoman Gusinje și Plav acordând Muntenegrului în schimb orașul de coastă Ulcinj, majoritar albanez. Albanezii au refuzat să capituleze. În cele din urmă, Marile Puteri au impus o blocada maritimă asupra Ulcinj-ului și au forțat autoritățile otomane să-i țină pe albanezi sub control. Eforturile diplomatice și militare au reușit să păstreze controlul albanez
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]
-
a cerut Greciei și Imperiului Otoman să negocieze o soluție la disputa lor de frontieră. Rezistență albanezilor față de tratat a obligat Marile Puteri să returneze Imperiului otoman Gusinje și Plav acordând Muntenegrului în schimb orașul de coastă Ulcinj, majoritar albanez. Albanezii au refuzat să capituleze. În cele din urmă, Marile Puteri au impus o blocada maritimă asupra Ulcinj-ului și au forțat autoritățile otomane să-i țină pe albanezi sub control. Eforturile diplomatice și militare au reușit să păstreze controlul albanez în
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]
-
Gusinje și Plav acordând Muntenegrului în schimb orașul de coastă Ulcinj, majoritar albanez. Albanezii au refuzat să capituleze. În cele din urmă, Marile Puteri au impus o blocada maritimă asupra Ulcinj-ului și au forțat autoritățile otomane să-i țină pe albanezi sub control. Eforturile diplomatice și militare au reușit să păstreze controlul albanez în Epir, desi și acolo unele teritorii au fost cedate Greciei în 1881. În acel an, Marile Puteri au decis transferul Tesaliei și districtului Artă la Grecia. Confruntat
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]
-
păstreze controlul albanez în Epir, desi și acolo unele teritorii au fost cedate Greciei în 1881. În acel an, Marile Puteri au decis transferul Tesaliei și districtului Artă la Grecia. Confruntat cu presiunea internațională crescândă de a-i „pacifica” pe albanezii refractari, sultanul a trimis o armată mare sub comanda lui Derviș Turgut Pasă pentru a suprima Liga de la Prizren și a transfera orașul Ulcinj Muntenegrului. Albanezii care erau loiali Imperiului au susținut intervenția militară a Sublimei Porți. În aprilie 1881
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]
-
districtului Artă la Grecia. Confruntat cu presiunea internațională crescândă de a-i „pacifica” pe albanezii refractari, sultanul a trimis o armată mare sub comanda lui Derviș Turgut Pasă pentru a suprima Liga de la Prizren și a transfera orașul Ulcinj Muntenegrului. Albanezii care erau loiali Imperiului au susținut intervenția militară a Sublimei Porți. În aprilie 1881, cei 10.000 de oameni ai lui Derviș Pasă au capturat Prizrenul și apoi au zdrobit și rezistența din Ulcinj. Liderii Ligii de la Prizren și familiile
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]
-
închis până în 1885 și apoi exilat până la moartea să șapte ani mai tarziu. Bariere puternice au blocat eforturile liderilor albanezi de a le insufla compatrioților lor o identitate albaneză, diferită de loialitatea față de regimul otoman. Împărțiți în patru vilayete otomane, albanezii nu aveau un nucleu geografic său politic. Diferențele religioase între etnicii albanezi i-au obligat pe liderii naționaliști să dea mișcării naționale un caracter pur laic, ceea ce i-a înstrăinat pe liderii religioși. Cel mai important factor care îi unea
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]
-
aveau un nucleu geografic său politic. Diferențele religioase între etnicii albanezi i-au obligat pe liderii naționaliști să dea mișcării naționale un caracter pur laic, ceea ce i-a înstrăinat pe liderii religioși. Cel mai important factor care îi unea pe albanezi, limba vorbită, nu avea o formă literară standard și nici măcar un alfabet. Fiecare din cele trei variante disponibile, cel latin, cel chirilic și cel arabesc, implicau diferite conotații politice și religioase față de care există un segment al populației care se
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]
-
dezvoltate zone revendicate de Liga, si anume Gjirokastër, Berat și Vlorë—unde în școli se predă fie în turcă, fie în greacă. Liga de la Prizren s-a numărat printre cele mai evidente reacții albaneze față de retragerea patronajului imperial otoman asupra albanezilor, după aproape patru secole de dominație asupra Balcanilor. Urmările Războiului Ruso-Turc din 1877 au produs tratatul de la Sân Stefano, care recunoștea idependența și revendicările teritoriale ale Bulgariei, Muntenegrului și Șerbiei. După război, liderii albanezi din Peć, Gjakova, Gusinje, Luma, și
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]
-
II-lea să reformeze armata, și el a recurs la represiune pentru a menține ordinea. Autoritățile s-au străduit fără succes să controleze situația politică din teritoriile albaneze ale Imperiului, arestând suspecții de activități naționaliste. Cand sultanul a refuzat cererile albanezilor de unificare a celor patru vilayete locuite de albanezi, liderii acestora au reorganizat Liga de la Prizren și au incitat la răscoale care au adus regiunea, mai ales Kosovo, aproape de anarhie. Autoritățile imperiale au reprimat din nou Liga de la Prizren în
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]
-
la represiune pentru a menține ordinea. Autoritățile s-au străduit fără succes să controleze situația politică din teritoriile albaneze ale Imperiului, arestând suspecții de activități naționaliste. Cand sultanul a refuzat cererile albanezilor de unificare a celor patru vilayete locuite de albanezi, liderii acestora au reorganizat Liga de la Prizren și au incitat la răscoale care au adus regiunea, mai ales Kosovo, aproape de anarhie. Autoritățile imperiale au reprimat din nou Liga de la Prizren în 1897, l-au executat pe președintele ei în 1902
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]